[Yaoi] Raman cum sunt..

[Katsu]

Capitolul 3.

Cu toate ca as mai fi stat acolo milioane de ani, a trebuit sa ma intorc la munca mea. I-am sarutat mana mamei, mi-am luat la revedere de la fiecare copil in parte, fetelor sarutandu-le mana, ca unor printese, iar ele ma rasplatira cu un pupic gingas pe obraz, iar baietilor, strangandu-le mana ca unor bravi soldati, ducandu-si mana la frunte si stand drepti, asa mi-au raspuns. Mi-am indreptat pasii grabiti spre gara, unde, de data asta, mi-am cumparat bilet. Am asteptat cuminte pe un scaun pana sa ajunga trenul, apoi m-am urcat in el grabit, uitandu-ma de un compartiment cu fumatori. Gasesem unul, era o scrumiera proaspat folosita, iar pe banca din stanga era o geanta.
Numai bine. M-am asezat pe banca din dreapta, libera, si mi-am aprins o tigare. Am fumat-o inainte sa porneasca trenul asa ca mi-am pus gluga hanoracului vernil cu care eram imbracat pe cap, mascandu-mi fata. Mi-am rezemat capul greu de geam, unde razele soarelui de mai se spargeau in sticla murdara. Usa se deschise in scaraituri, exact in momentul in care trenul porni. Nu m-am uitat la fata celui de langa mine, ce era sigur era insa ca era un barbat. Mi-am intors iar privirea spre peisajul ce se desfasura in afara geamului, plin de verde. Scartaitul usii imi facu capul sa se intoarca intr-acolo din reflex, unde un barbat inalt, imbracat in negru, cu o fata sictirita si cearcane la ochi, ne cerea biletele. Il intind pe al meu, in rupe si apoi mi-l inmaneaza. Imi intorc din nou privirea pe geam, punandu-mi ambele maini incrucisate rezemate de abdomen. Eram plictisit, odata ajuns din nou in Bucuresti trebuia sa ma intorc la cabaret, sa imi reiau atributiile.
Femeile se plecau la picioarele mele ca firele de iarba. Bine, asta poate si pentru ca eram posesoril unor ochi verzi. La fel de verzi ca frunzele in iunie. Apoi parul saten, care-mi cadea usor pe frunte, pana deapsupra sprancenelor, care nici ele nu erau grosolane, ci putin dese, arcuite bine. Controlorul, dupa ce ii lua biletul celuilalt, ne saluta in scarba si iesi. Am inchis ochii, insa nu pentru mult. Am scos o tigare mototolita din pachetul negru si la fel de mototolit si el, si am cautat foc. Nu aveam, asa ca i-am cerut domnului din fata mea.
- Bine.. a spus cu o voce joasa, care se vedea de la o posta ca era prefacuta.
Am putut sa-i vad ochii albastrii, inocenti, ce cautau sa imi evite privirea, ascunsi in umbra palariei verzi, iar parul negru, ce cobora usor pana mai jos de urechi si de ochi, ii cadea usor pe fata. Nu, chipul asta, vocea asta, corpul, totul... Era El, fara doar si poate. Mi-a aprins tigara, apoi m-am retras. Deabea imi stapaneam corpul, sa nu sara pe el. Insa nu imi puteam opri gandul, care alerga urland spre persoana aceea. Toate amintirile cu el imi reinvadasera mintea, cele bune le acoperisera cu totul pe celelalte, imaginea lui transpirat, deasupra mea, cu mainile lui mici rezemandu-se de umerii mei si incercand sa se miste era principala panorama. Apoi amintirea buzelor lui catifelate, sarutate de mine ore in sir, sub lumina lunii, si sutele de minute in care ne tineam de mana, abandonati pe pat, spunandu-ne tot felul de dulcegarii.
In compartiment mai veni o femeie, la vreo 20 de ani, imbracata intr-o rochie de vara, inflorata, lunga pana pe la genunchi, cu parul blond prins intr-un coc rebel la spate. S-a intors spre mine si i-am putut observa ochii verzi, nu la fel ca ai mei, mari, si genele lungi si negre. Avea buzele subtirii si roze, arcuite intr-un zambet inocent. Se apleaca putin si saruta buzele lui, iar aceasta le saruta la randul lui pe ale ei. Ii priveam dezorientat, mi-am dus privirea intr-un colt al camerei, privind tinta acolo, pentru ca daca mai vedeam o singura data tabloul de dragoste din fata mea, probabil as fi izbugnit in lacrimi. Si totusi, cand? Cand toate astea? Cand se casatorise? Cand ma uitase? Cand? Sinteam ca tot din mine s-a rupt in bucati. Fiara din mine urla de durere, iar omul.. el deja e mort, revolverul langa el, descarcat, inca fierbinte. Acea imagine imi musca din piept, vroiam sa dispar, vroiam sa mor, vroiam ca tot ce vazusem sa fie un vis. Tot ce puteam simti era... nimic. Toate sentimente mele disparusera odata cu omul.