05-10-2012, 07:22 PM
Cum thread-ul in sine este la sectiunea anime si nu manga, mi-e cam foarte greu sa raman fidela doar evenimentelor ecranizate, luand in calcul ultimele capitole aparute in care – aleluia! – lucrurile par sa fi inceput in sfarsit si ele sa miste, cu toate ca... dupa saptej’ de capitole... hm, e cam aiurea!
So... Kimi ni Todoke. Ce m-a atras pe mine cu adevarat la anime-ul asta a fost grafica. Stiu ca era in programa cu anime-urile de sezon – chiar nu-mi amintesc care sezon mai exact. Toamna sau primavara sau ceva de genul. – iar posterul lor mi-a sarit imediat in ochi. Mmm, personaje genial desenate, fara exagerari si nici disproportionale, tipa vreau sa zic ca imi parea superba – bine, nu ca nu ar fi adorabila si dragalasa, dar aspectul ei ma dusese cu gandul la un cu totul si cu totul alt caracter – cadru frumos cu copacei infloriti si iarba multa – parca asta era posterul de prezentare, nici nu mi-l mai amintesc. Papuci, l-am vazut in clasa a opta, au trecut vreo 3 ani de atunci
– foarte frumos, promitator, trebuie sa-l vad. Desigur ca, in final, am conchis ca acest anime – din toate romance-urile vazute de mine – are cea mai buna grafica. Si dacar ar fi sa-i dau o nota doar pentru grafica aceea cu sigurnta ar fi nota maxima.
Mie personal mi-au placut aproape toate personajele in aceeasi masura in care, unele dintre ele, m-au scos si din sarite. Ca de exemplu, Kuronuma Sawako. Vaaaai, dar fiinta asta este adorabila! Si atat de modesta si sincera, simpatica foc, iar expresiile ei faciale – mai ales cele “de Sadako” – au fost priceless. Sa nu mentionez cat de superba devenea ea, ca fata, cu fiecare zi in care se apropia tot mai multe de Kazehaya si ceilalti. Si ea in sine, caracterul ei atat de dulce, felul in care nu parea sa o doboare rautatile spuse despre aceasta, e minunata. Dar e tutaaaaa! Batuta rau de tot in cap, nu am mai vazut sa ceva. Erau momente in care o iubeam pur si simplu si unele in care-mi venea s-o pocnesc, sa deschida ochii aia odata! Mi-a placut mult. Si m-a enervat la greu. Iar seiyuu-ul ei este Noto Mamiko, hehe. Pe care o ador si vocea ei a ajutat-o muuult in cazul acesta.
Ayane a fost superba de la inceput pana la sfarsit si am admirat-o pe intreaga durata a aparitiilor ei. Atitudinea ei, maturitatea si rationalitatea de care dadea dovada, blandetea manifestata atat de des in jurul lui Sawako si . . . Ah! Cat e de frustrant, eu sunt la zi cu manga si acolo sunt adevaratele motive pentru care o iubesc eu pe tipa asta. Grrr! In anime nu au aratat nici macar o parte din lucrurile care o fac de admirat. Si ea e atat de dragut, imi place la nebunie cum a fost desenata si hainele ei – as fi nebuna sa nu ma leg de asta, sunt fataaaa – erau geniale. Nu stiu de ce, m-am regasit destul in purtarea si actiunile ei.
Chizu si Ryuu mie, personal, nu prea mi-au placut. Separat, impreuna, nu conteaza, n-au fost personaje foarte dragi mie. Chizu a fost draguta, ce-i drept, in momentele ei impulsive si aducea putin haz in poveste, dar altceva nu. Ryuu era simpatic prin atitudinea lui, nu am zis niciodata ca nu ar fi un tip calumea, dar daca se punea mai mult accent si pe acest personaj ca in mangaaaa sunt sigura ca ar fi fost la fel de iubit ca si Kazehaya. Cine stie, poate chiar mai mult.
Cel mai mult, poate chiar preferata mea, a fost Kurumi. Nu as putea sa spun exact de ce, poate aspectul adorabil de papusa, Aya Hirano care i-a fost seiyuu si, la fel ca si Noto Mamiko, e preferata mea, dragostea pe care i-a purtat-o in tot timpul acela lui Kazehaya, personalitatea ei . . . si vreau sa zic adevarata personalitate. Adorabila! Si, la fel ca si in cazul lui Ayane, m-am regasit destul in purtarea si actiunile ei.
Kazehaya e... miaaaau! Superb, perfect, ideal si . . . ma opresc aici pentru ca sunt sigura ca s-a inteles ideea. Nu stiu exact de ce mi-a placut de Kazehaya, probabil pentru ca era atat de . . . popular si iubea atat de mult si era atât de egoist si totusi intelegator si dragut si simpatic si si si cum se rusina el, atat de adorabiiiil. Cand juca baseball . . . oh, mai ales cand juca baseball! Si ciondanelile cu Pin, haha. Minunat. Repet . . . in manga e dezvoltat mai mult, toate personajele sunt dezvoltate mai mult, asa ca nu sunt foarte multe de spus.
Soundtrack-ul a fost ok, nu m-am topit prea mult dupa el, mi s-a parut adorabil in vremea aceea, mai ales versurile, si ma mai trezeam cateodata fredonand.
A fost simpatic anime-ul, i-am dat 10.
So... Kimi ni Todoke. Ce m-a atras pe mine cu adevarat la anime-ul asta a fost grafica. Stiu ca era in programa cu anime-urile de sezon – chiar nu-mi amintesc care sezon mai exact. Toamna sau primavara sau ceva de genul. – iar posterul lor mi-a sarit imediat in ochi. Mmm, personaje genial desenate, fara exagerari si nici disproportionale, tipa vreau sa zic ca imi parea superba – bine, nu ca nu ar fi adorabila si dragalasa, dar aspectul ei ma dusese cu gandul la un cu totul si cu totul alt caracter – cadru frumos cu copacei infloriti si iarba multa – parca asta era posterul de prezentare, nici nu mi-l mai amintesc. Papuci, l-am vazut in clasa a opta, au trecut vreo 3 ani de atunci
– foarte frumos, promitator, trebuie sa-l vad. Desigur ca, in final, am conchis ca acest anime – din toate romance-urile vazute de mine – are cea mai buna grafica. Si dacar ar fi sa-i dau o nota doar pentru grafica aceea cu sigurnta ar fi nota maxima.Mie personal mi-au placut aproape toate personajele in aceeasi masura in care, unele dintre ele, m-au scos si din sarite. Ca de exemplu, Kuronuma Sawako. Vaaaai, dar fiinta asta este adorabila! Si atat de modesta si sincera, simpatica foc, iar expresiile ei faciale – mai ales cele “de Sadako” – au fost priceless. Sa nu mentionez cat de superba devenea ea, ca fata, cu fiecare zi in care se apropia tot mai multe de Kazehaya si ceilalti. Si ea in sine, caracterul ei atat de dulce, felul in care nu parea sa o doboare rautatile spuse despre aceasta, e minunata. Dar e tutaaaaa! Batuta rau de tot in cap, nu am mai vazut sa ceva
. Erau momente in care o iubeam pur si simplu si unele in care-mi venea s-o pocnesc, sa deschida ochii aia odata! Mi-a placut mult. Si m-a enervat la greu. Iar seiyuu-ul ei este Noto Mamiko, hehe. Pe care o ador si vocea ei a ajutat-o muuult in cazul acesta.Ayane a fost superba de la inceput pana la sfarsit si am admirat-o pe intreaga durata a aparitiilor ei. Atitudinea ei, maturitatea si rationalitatea de care dadea dovada, blandetea manifestata atat de des in jurul lui Sawako si . . . Ah! Cat e de frustrant, eu sunt la zi cu manga si acolo sunt adevaratele motive pentru care o iubesc eu pe tipa asta. Grrr! In anime nu au aratat nici macar o parte din lucrurile care o fac de admirat. Si ea e atat de dragut, imi place la nebunie cum a fost desenata si hainele ei – as fi nebuna sa nu ma leg de asta, sunt fataaaa
– erau geniale. Nu stiu de ce, m-am regasit destul in purtarea si actiunile ei.Chizu si Ryuu mie, personal, nu prea mi-au placut. Separat, impreuna, nu conteaza, n-au fost personaje foarte dragi mie. Chizu a fost draguta, ce-i drept, in momentele ei impulsive si aducea putin haz in poveste, dar altceva nu. Ryuu era simpatic prin atitudinea lui, nu am zis niciodata ca nu ar fi un tip calumea, dar daca se punea mai mult accent si pe acest personaj ca in mangaaaa sunt sigura ca ar fi fost la fel de iubit ca si Kazehaya. Cine stie, poate chiar mai mult.
Cel mai mult, poate chiar preferata mea, a fost Kurumi. Nu as putea sa spun exact de ce, poate aspectul adorabil de papusa, Aya Hirano care i-a fost seiyuu si, la fel ca si Noto Mamiko, e preferata mea, dragostea pe care i-a purtat-o in tot timpul acela lui Kazehaya, personalitatea ei . . . si vreau sa zic adevarata personalitate
. Adorabila! Si, la fel ca si in cazul lui Ayane, m-am regasit destul in purtarea si actiunile ei.Kazehaya e... miaaaau! Superb, perfect, ideal si . . . ma opresc aici pentru ca sunt sigura ca s-a inteles ideea. Nu stiu exact de ce mi-a placut de Kazehaya, probabil pentru ca era atat de . . . popular si iubea atat de mult si era atât de egoist si totusi intelegator si dragut si simpatic si si si cum se rusina el, atat de adorabiiiil. Cand juca baseball . . . oh, mai ales cand juca baseball! Si ciondanelile cu Pin, haha. Minunat. Repet . . . in manga e dezvoltat mai mult, toate personajele sunt dezvoltate mai mult, asa ca nu sunt foarte multe de spus.
Soundtrack-ul a fost ok, nu m-am topit prea mult dupa el, mi s-a parut adorabil in vremea aceea, mai ales versurile, si ma mai trezeam cateodata fredonand.
A fost simpatic anime-ul, i-am dat 10.