Vampire Love

[Sadic_Soul]

Well am recitit capitolul si am mai rezolvat din greseli.Am niste probleme cu Word-ul si ma cam enerveaza.

Chapter IV
Karina a inceput sa sara in sus de bucurie:
-Imi place,imi place!
-Well se pare ca ai spus adevarul!zise Ramzo
-V-am dezamagit eu vreoadata?
Toti se uitau uimiti,insa Karina era deja in fata fugind cand colo cand colo,pentru a cunoste zona mai bine.
-As vrea sa va arat ceva asa ca urmati-ma!le zic eu.
-Ok!
Normal singurul lucru pe care il aveam in minte era aceea cladire,asa ca ne-am indreptat inspre ea.
-Wow,e ceea mai mare cladire pe care am vazut-o vreodata!exclama Jeanne.
-Stati aici am o treaba de rezolvat!
Ma duc si vorbesc cu paznicii,care amabili ne lasa sa intram.Primul lucru care a iesit in evidenta a fost curtea imensa,care se ramnifica in zeci de stradute,care duceau in locuri diferite.
Era o atmosfera linistitoare.Bataile vantului ne alinta parul,miresma trandafirilor ne incanta mirosul,mangaiaerea soarelui ne incalzea sufletele.Era diferit fata de prima data cand am venit aici,poate acum prietenii imi erau alaturi,si nu ma mai simteam singura.Ne-am plimbat toata ziua,am ras, ne-am distrat,a fost o zi de neuitat.Insa cu lasarea serii,vampirii au inceput sa-si faca aparitia.Am incercat sa ascund faptul ca aici sunt mai multi vampiri decat oameni,insa prietenii mei si-au dat seama dupa cotii lor..
-Cladirea asta misune a vampiri!
-Ai dreptate Eric!aproba Ramzo.
-Si ziceai ca sunt pasnici, nu?
-Da Zuma,cel putin pana cand nu te certi cu ei!ii spun eu incercand s-o calmez putin.
-Linistiti-va si simtiti-va ca acasa,well eu am nevoie la toaleta,dar vin repede!
Ii las sa se obisnuiasca cu locul,poate asa le trece frica,insa eu ma duc sa-l caut pe Arzell,este noapte si poate il gasesc.
Ma uit peste tot insa nici urma de el,poate ca erau prea multi vampiri si chiar daca as cauta la infinit,nu l-as fi putut gasi.Insa soarta mi-a revervat o mica surpriza:M-a gasit el pe mine:
-Buna,ce mai faci?
-Hey,bine ma plimbam si eu ..!
-Te plimbai sau ma cautai pe mine?
Am ramas uimita.De unde stia ca il caut?Ciudat, ma gandesc ca poate asta este o putere a vampirilor.
-Facem doua lucruri dintr-o data!
-Ok am inteles!Vad ca ti-ai adus si prietenii pe aici!
-Da,mi-a placut locul si am vrut ca si ei sa-l vada.
-Aham...presupun ca stati toata vara nu?
-Toata vara?Nu cred ca putem,adica sa-ti spun adevarul eu nu sunt inscrisa la scoala asta,si nu prea vad cum putem sta!Suntem totusi multi,si suntem straini pe aici.
-Stiam ca nu esti inscrisa,insa puteti sta pe timp e vara.Oricum incurad vor veni multi tineri care isi vor petrece vara aici,vor fi excursi,si multa distractie,so sunteti bineveniti.
-O sa mai vedem>>nu cred ca ne vom adapta aici<<!Oricum vroiam sa-ti multumesc pentru ieri,pentru turul scolii si pentru camera de ospeti,chiar merci.
-Pentru nimic,vezi tu, noi vampirii incercam sa fim pasnici cu toata lumea sa-i ajutam,dar oameni si-au creeat o impresie proasta despre noi.
-Dar si sunt si oameni care va accepta,si chiar va plac!
-Poate, insa sunt putini.Vezi,de aceia parintii mei a facut cladirea asta.Aici se tin tot feluri de spectacole,festivaluri,am facut si scoala,hotel etc.Asa vampirii si oameniii vor putea sa traiasca impreuna,sa se obisnuiasca unii cu ceilalti.
-Familia ta a facut acestea?
-Da!Ce..nu stiai?
-Sincer nu!
Zambetul ce a urmat dupa replica mea,m-a facut sa ma simt si mai bine.Insa momentul a fost stricat de gasca lui se vampiri.
-Arzell,omule,hai sa mergem,ce [cuvant cenzurat],acum stai cu oamenii de vorba?
-Hai ca vin!
-Se pare ca trebuie sa plec,papa!
-Pa.....
Privirile vampirilor erau atintite asupa mea.De ce unii judeca persoana la prima vedere?O intrebare pe care mi-am pus-o mereu insa niciodata nu voi gasi raspunsul.Oare de ce nu le placea ca Arzell vorbeste cu un om?Mi-au aruncat o privire fulgeratoare,zicei ca vor sa ma termine,sau poate doar sa ma intimideze.
Eram la etaj asa ca imi puteam vedea prietenii,care minune dejea vorbeau cu vampirii.
S-au instalat asa repede,si pareau ca se distreaza de minune.M-am uitat la cer,era la fel de linistitor ca atunci cand am gasit inelul,Am privit luna,lumina ei ma orbea.Insa eu ma gandeam doar la cat de norocoasa am putut sa fiu ca am gasit inelul.Intr-un fel ii pot multumi doar bunicii,daca ea nu era nimic din toate asta nu s-ar fi putut intampla.
M-am dus la prieteni mei,si acea noapte a fost de neuitat.Era 4 dimineata,si cu durere de inima ne-am decis sa ne intoarcem acasa.
-Ce bine ne-am distrat azi!Chiar imi place locul acela.Si ,,oamenii” sunt mai buni mai intelegatori.Este o lume diferita de a noastra.
-Da,ar trebuie sa mai mergem!
-Stiu am o idee,de ce nu spunem parintiilor ca mergem toti la mare,dar noi mrgem acolo!le zic eu.
-Da...da....o idee geniala.
Ma bucuram pentru ei ca s-au distrat asa bine,si ca si-au facut prieteni noi.Era o idee superba insa eu nu prea mai avem pe cine intreba,mama a murit cand eu avem patru ani,iar tatal imi trimite doar bani,insa el nu stie ca eu a nevoie doar de iubirea lui.Crede ca banii rezolva problema,insa nu asa se creste un copil.Bine acum sunt mare nu mai am nevoie de iubirea lui,acum chiar am nevoie de banii lui.Oricum nici nu-mi mai pasa de el,nicioadata nu a fost langa mine,mereu plecat in alte tari,iar acum este prea tarziu ca mai imbunatateasca situatia dintre noi.
Nici macar bunica nu a putut sa stea mai mult cu mine,a plecat....
Poate chiar de acceia pun accent pe iubire,in copilarie nu am avut-o si se pare ca nici in adolescenta nu a parte de ea...
-Ok poimaine ne intalnim aici,cu bagajele facute,cu tot.ne intalnim pe la 7.Cu siguranta vara asta va fi tare.