All my dear readers. ^.^
Again ne intrevedem pe aici si din nou tin sa va multumesc ca cititi aceasta creatie. So, this is a new chapter and I hope you'll like it. Lectura placuta.
Nix, thx, like always, for your comm. Nici nu stii cat ma bucura ca iti place si ca apreciezi sincer ceea ce eu scriu. Sper sa nu te dezmagesc si in continuare sa iti placa capitolele. *hug*
Privi de-a dreptul speriat cladirea ce se profila inaintea privirii lui. Mereu i se paru atat de sinistru acel loc. Tim inainta pe portile scolii, cu un pachet de carti sub brat, ambalate frumos intr-o hartie maronie, si ofta zgomotos. Am nevoie de o tigara. Mai am timp... isi spuse el, incercand, inconstient, sa traga de acele minute. Il apuca o groaza apropiata terorii gandindu-se ca trebuie iar sa intre in acea cladire. Era mult prea sumbru pentru el, mai ales in ultimul timp cand, isi dadu el seama, trecutul parca renastea din propriul mormant si incepea sa-l bantuiasca. Auzi apoi cum o masina parcheaza si isi indrepta privirea spre poarta ruginita a scolii. Nimeni; nu se afla nimeni care sa intre pe acea poarta. Parcarea scolii era pozitionata astfel incat sa nu vezi cine si cum vine, ci trebuia sa astepti pana cand persoana respectiva avea sa paseasca in incinta scolii.
- Cred ca trecutul si-a luat masina si ma urmareste, isi spuse amuzat, desi simti cum in interiorul sau senzatia de anxietate si disconfort crestea. Tacere; nu auzi nici un pas care sa indice ca cineva a coborat din masina. Era gata sa se duca sa vada ce se intampla - impins de o curiozitate nativa -, cand simti niste maini pe spatele lui.
- Bau! Tim tresari speriat si pentru cateva clipe nu putu sa vada clar in fata ochilor. Mai avea putin si il lua la bataie pe Davis cand il vazu cum rade de el, insa se calma si arunca tigara, spunand:
- Ce cauti aici? Chiar nu ai altceva de facut inafara de a ma urmari pe mine?
- Sunt aici din motive profesionale, spuse Davis privind cerul plumbuit. Zapada se subtiase si se facuse o pasta mocirloasa, tot orasul fiind intr-o stare de dezghet timpuriu. Daca temperatura urma sa scada sub zero grade, ceea ce rar se intampla, tot locul avea sa fie acoperit de un strat de sticla alunecos.
- Acelea ar fi? spuse satenul, trezindu-l pe jurnalist din contemplarea cerului.
- Am nevoie de cateva informatii legate de... Stii tu, ii spuse pe un ton profesional, apoi, vazand ca chipul lui Tim este strabatut de o grimasa neplacuta, zambi sigur pe el si continua:
- E ok, daca nu vrei sa stii nu iti spun. Capul lui Tim se misca in sens negativ, ingaimand ganditor:
- Nu, vreau... Vreau sa stiu. Brunetul ridica din umeri indiferent apoi ii facu semn cu mana si il lasa sa intre pe el primul in cladire. Nici nu se mai descheie la palton, caci senzatia de frig si racoare pe care o simtea il facu pe Tim sa tremure inconstient.
- Iti amintesti sa fi fost asa frig? spuse pe un ton jos Davis, imbratisandu-ti corpul.
- Ne pare rau, sistemul de incalzire este defect. Cu topirea asta excesiva am avut cateva probleme caci apa s-a infiltrat prin perete si a atacat tevile.
- Rugina? il intreba zambitor Tim pe bibliotecar, asezand mai bine pachetul de carti sub brat.
- Ei, nu stim. Doar ca nu mai functioneaza caldura. Tevile pur si simplu au cedat. Incuviinta din cap, ca si cand nici nu ar fi ascultat ceea ce spusese bibliotecarul, apoi ii facu un semn cu mana lui Davis si o lua spre biroul directorului. Omul scund si plin ramase langa reporter, chestionandu-l asupra venirii lui acolo. Cand auzi motivul parea a se fi panicat si brunetul vazu cum il trec toate apele pe batranel. Cu un zmabet afectat si sudoarea scurgandu-i de pe frunte, il conduse pe jurnalist in anticaraitul bibliotecii, spunandu-i:
- Daca gasiti ceva, simtiti-va liber sa imprumutati. Numai sa ma instiintati in legatura cu ce ati luat.
Usa se inchise cu un detunat puternic ce facu toata camera sa rasune a gol, inainte ca macar Davis sa raspunda. Ofta, gandindu-se ca iar va trebui sa inghita praful cu gust de hartie veche si sa isi petreaca intreaga dupa-amiaza printre niste dosare uzate si rupte care, poate, nici nu-i vor da niste detalii credibile asupra povestii pe care o investiga.
La etajul superior al incintei, Tim si bibliotecarul discutau inca despre cartea ce tocmai satenul o terminase de editat. Era mandru de prima lui carte; muncise zile si nopti impreuna cu autorul, redactorii si art-designerii, apoi, cand fusese dusa la tipografie, trebui sa negocieze si cu acestia. Depusese multa munca si era sigur ca avea sa se vanda bine. Intr-un orasel ca Salt Lake City reputatia de "cetatean stabil" dadea bine si facea vanzarea de carti inca si mai fructuoasa. Si, de ce sa minta, Tim se gandea si la acest aspect in legatura cu munca lui. Era sigur ca, fiind cunoscut de oamenii din oras, in curand avea sa primeasca o noua comanda de tiparire. Fusese usor dezordonat la inceput, dat fiind faptul ca era si prima lui carte, insa dupa ce prinse mersul lucrurilor si gustul pentru pofta aceea de viata, reusi sa se puna in valoarea atat in fata editorului-sef cat si in fata altor concurenti la postul de editor-sef secund. Visase, oarecum, la meseria aceea de cand pasise pragurile editurii OldR. Initial editura se numise Resistance, insa dupa ce directorul si finantatorul muri, drepturile asupra proprietatii ii revenira fiului sau ce schimba totodata si numele.
Rasfoind diverse dosare, Davis descoperi, in semi-intunericul lugrubru din jurul lui, ca existase un elev pe nume Ronald Bucker care studiase la acea scoala, insa dupa anul 1952 nu mai existase nici un fel de lucrare care sa demonstreze continuarea studiilor in acel loc. Brunteul scoase din geanta lui de umar o folie in care pastra decupajele din ziar si observa, cu o oarecare siguranta, ca anul in care Ronald parasise Lake school si anul in care aparusera acele titluri in ziarele autohtone era acelasi.
- Au trecut exact saizeci de ani, spus el facandu-si un calcul simplu. Daca trecusera saizeci de ani de la acel incident al lui Ronald Bucker insemna ca erau cincizeci in capat de cand fantoma il atacase pe acel Ronald pana in momentul in care Tim fusese in aceeasi situatie. In cursul gandirii lui Davis nu exista alt motiv asupra celor intamplate decat o fantoma sau, cel putin, o entitate straina si violenta. Jurnalistul isi nota cateva date in carnetelul lui si se hotara ca are suficiente date cat sa poata sa isi continuie cercetarile. Apoi isi aminti de acel decupaj din ziar pe care scria ingrosat "din nou". Se aseza la loc pe scaun si inceput sa rasfoiasca alte anuare si fise de-ale scolii, in cautarea unui caz similar ca al lui Ronald Bucker.
Trecusera aproape trei sferturi de ora de cand Tim intra pe poarta scolii, iar acum se departa de ea spre masina. Se intreba ce face Davis, atunci cand ii vazu masina parcata langa a lui. Inca nu isi dadu seama cum reusise sa se furiseze in spatele lui si sa-l sperie.
- Esti mai alunecos ca un sarpe, spuse ca pentru el, zambind, si intra in masina. Isi dadu jos paltonul si il arunca pe bancheta din spate apoi mai privi o data masina solitara a brunetului. Era prea stresat in ultima vreme; stia si el asta. Prins intre munca si temerile lui, viata de zi cu zi devenise un amalgam de idei aplicabile, planuri urgente si intalniri neasteptate. Ofta prelung, deschizand telefonul ce ii fusese inchis pana atunci si auzi soneria specifica primirii unui mesaj.
" Draga Timy,
Ne era dor de tine, asa ca, eu si bunicul tau, ne-am gandit sa iti scriem. As vrea sa ne suni si pe noi mai des. Sau ai uitat de vechii tai batrani? In orice caz, te-am contactat pentru ca am vrea sa stim daca ai concediu de Craciun. Eu voi pregati budinca mea de ciocolata si bunicul va face clatite cu sirop de artar, daca esti interesat. Daca reusesti sa prinzi cateva zile libere, ia primul avion si fa-ne o vizita. Poti sa mai vii cu cativa prieteni, daca doresti. Si asa casa de aici e cam goala. Cum mai e vremea prin Salt Lake? Fa niste poze ca sa vedem si noi si asteptam un raspuns de la tine.
Cu drag, bunica si bunicul. "
Chicoti si zambi fericit pe tot parcursul citirii mesajului. Ii era si lui dor de batranii sai si nu avea nici un plan de Craciun. Avea sa stea acasa uitandu-se la emiusiunile culinare sau cele sportive ce vor fi difuzate in acea perioada. Apoi putea lau cina in oras si sa se odihneasca. Parea cam trist, asa ca se hotara sa raspunda in graba bunicilor sai; avea concediu de o saptamana si cu siguranta avea sa ii viziteze. Ii anunta ca va face si poze si, cand ajunse la momentul in care batranii lui mentionau de vreun prieten, se gandi la Davis. Ce planuri avea pentru Craciun? Se hotara sa amane trimiterea mesajului deocamdata pana cand va avea si varianta lui. Insa de ce sa astepte? Cauta in agenda la litera D si vazu numele lui, apasand pe tasta corespunzatoare apelarii.
- Da? auzi de partea cealalta a telefonului.
- Davis, buna. Scuze ca te deranjez de la cautarile tale, dar ma intrebam ce planuri ai in perioada Craciunului.
- Nu stiu. Poate ies sa mananc ceva, daca nu-s prins cu treaba, spuse Davis si tocmai se rezema de spatarul scaunului zambind si anticipand ce avea sa spuna satenul.
- Aha, pai... Ai mei m-au chemat sa le fac o vizita in Florida. Si ma gandeam daca nu cumva ma poti insoti.
- Ai tai? Oh, draga, nu stiam ca deja vrei sa ma prezinti parintilor tai. Tim chicoti amuzat la remarca barbatului apoi ii raspunse cu o voce serioasa si totusi degajata.
- Nu asta e motivul. In plus, parintii mei sunt decedati. In fine, alta poveste, iti zic altcandva despre ea. Bunicii mei de fapt m-au invitat. Daca esti interesat, spune.
- Florida, zici? Pai, mi-ar placea sa mai schimb climatul. Da, e ok, mergem.
Fara nici un motiv satenul inceu sa radieze de fericire, un zambet larg infrumusetandu-i trasaturile gingase ale fetei.
- Bine, vorbim cand ai terminat treaba. Sa treci pe la mine diseara. Auzi un "aha" ingaimat de partea cealalta apoi, cu un salut scurt, incheie apelul. Ofta multumit si porni masina, gandindu-se deja la perioada sarbatorilor ce o va petrece alaturi de buncii sai si Davis. Ii placea viziunea lui asupra viitorului; parea ca in sfarsit unele lucruri se asezau.
Again ne intrevedem pe aici si din nou tin sa va multumesc ca cititi aceasta creatie. So, this is a new chapter and I hope you'll like it. Lectura placuta.
Nix, thx, like always, for your comm. Nici nu stii cat ma bucura ca iti place si ca apreciezi sincer ceea ce eu scriu. Sper sa nu te dezmagesc si in continuare sa iti placa capitolele. *hug*
Cu drag, Klau
Chapter VI
Privi de-a dreptul speriat cladirea ce se profila inaintea privirii lui. Mereu i se paru atat de sinistru acel loc. Tim inainta pe portile scolii, cu un pachet de carti sub brat, ambalate frumos intr-o hartie maronie, si ofta zgomotos. Am nevoie de o tigara. Mai am timp... isi spuse el, incercand, inconstient, sa traga de acele minute. Il apuca o groaza apropiata terorii gandindu-se ca trebuie iar sa intre in acea cladire. Era mult prea sumbru pentru el, mai ales in ultimul timp cand, isi dadu el seama, trecutul parca renastea din propriul mormant si incepea sa-l bantuiasca. Auzi apoi cum o masina parcheaza si isi indrepta privirea spre poarta ruginita a scolii. Nimeni; nu se afla nimeni care sa intre pe acea poarta. Parcarea scolii era pozitionata astfel incat sa nu vezi cine si cum vine, ci trebuia sa astepti pana cand persoana respectiva avea sa paseasca in incinta scolii.
- Cred ca trecutul si-a luat masina si ma urmareste, isi spuse amuzat, desi simti cum in interiorul sau senzatia de anxietate si disconfort crestea. Tacere; nu auzi nici un pas care sa indice ca cineva a coborat din masina. Era gata sa se duca sa vada ce se intampla - impins de o curiozitate nativa -, cand simti niste maini pe spatele lui.
- Bau! Tim tresari speriat si pentru cateva clipe nu putu sa vada clar in fata ochilor. Mai avea putin si il lua la bataie pe Davis cand il vazu cum rade de el, insa se calma si arunca tigara, spunand:
- Ce cauti aici? Chiar nu ai altceva de facut inafara de a ma urmari pe mine?
- Sunt aici din motive profesionale, spuse Davis privind cerul plumbuit. Zapada se subtiase si se facuse o pasta mocirloasa, tot orasul fiind intr-o stare de dezghet timpuriu. Daca temperatura urma sa scada sub zero grade, ceea ce rar se intampla, tot locul avea sa fie acoperit de un strat de sticla alunecos.
- Acelea ar fi? spuse satenul, trezindu-l pe jurnalist din contemplarea cerului.
- Am nevoie de cateva informatii legate de... Stii tu, ii spuse pe un ton profesional, apoi, vazand ca chipul lui Tim este strabatut de o grimasa neplacuta, zambi sigur pe el si continua:
- E ok, daca nu vrei sa stii nu iti spun. Capul lui Tim se misca in sens negativ, ingaimand ganditor:
- Nu, vreau... Vreau sa stiu. Brunetul ridica din umeri indiferent apoi ii facu semn cu mana si il lasa sa intre pe el primul in cladire. Nici nu se mai descheie la palton, caci senzatia de frig si racoare pe care o simtea il facu pe Tim sa tremure inconstient.
- Iti amintesti sa fi fost asa frig? spuse pe un ton jos Davis, imbratisandu-ti corpul.
- Ne pare rau, sistemul de incalzire este defect. Cu topirea asta excesiva am avut cateva probleme caci apa s-a infiltrat prin perete si a atacat tevile.
- Rugina? il intreba zambitor Tim pe bibliotecar, asezand mai bine pachetul de carti sub brat.
- Ei, nu stim. Doar ca nu mai functioneaza caldura. Tevile pur si simplu au cedat. Incuviinta din cap, ca si cand nici nu ar fi ascultat ceea ce spusese bibliotecarul, apoi ii facu un semn cu mana lui Davis si o lua spre biroul directorului. Omul scund si plin ramase langa reporter, chestionandu-l asupra venirii lui acolo. Cand auzi motivul parea a se fi panicat si brunetul vazu cum il trec toate apele pe batranel. Cu un zmabet afectat si sudoarea scurgandu-i de pe frunte, il conduse pe jurnalist in anticaraitul bibliotecii, spunandu-i:
- Daca gasiti ceva, simtiti-va liber sa imprumutati. Numai sa ma instiintati in legatura cu ce ati luat.
Usa se inchise cu un detunat puternic ce facu toata camera sa rasune a gol, inainte ca macar Davis sa raspunda. Ofta, gandindu-se ca iar va trebui sa inghita praful cu gust de hartie veche si sa isi petreaca intreaga dupa-amiaza printre niste dosare uzate si rupte care, poate, nici nu-i vor da niste detalii credibile asupra povestii pe care o investiga.
La etajul superior al incintei, Tim si bibliotecarul discutau inca despre cartea ce tocmai satenul o terminase de editat. Era mandru de prima lui carte; muncise zile si nopti impreuna cu autorul, redactorii si art-designerii, apoi, cand fusese dusa la tipografie, trebui sa negocieze si cu acestia. Depusese multa munca si era sigur ca avea sa se vanda bine. Intr-un orasel ca Salt Lake City reputatia de "cetatean stabil" dadea bine si facea vanzarea de carti inca si mai fructuoasa. Si, de ce sa minta, Tim se gandea si la acest aspect in legatura cu munca lui. Era sigur ca, fiind cunoscut de oamenii din oras, in curand avea sa primeasca o noua comanda de tiparire. Fusese usor dezordonat la inceput, dat fiind faptul ca era si prima lui carte, insa dupa ce prinse mersul lucrurilor si gustul pentru pofta aceea de viata, reusi sa se puna in valoarea atat in fata editorului-sef cat si in fata altor concurenti la postul de editor-sef secund. Visase, oarecum, la meseria aceea de cand pasise pragurile editurii OldR. Initial editura se numise Resistance, insa dupa ce directorul si finantatorul muri, drepturile asupra proprietatii ii revenira fiului sau ce schimba totodata si numele.
Rasfoind diverse dosare, Davis descoperi, in semi-intunericul lugrubru din jurul lui, ca existase un elev pe nume Ronald Bucker care studiase la acea scoala, insa dupa anul 1952 nu mai existase nici un fel de lucrare care sa demonstreze continuarea studiilor in acel loc. Brunteul scoase din geanta lui de umar o folie in care pastra decupajele din ziar si observa, cu o oarecare siguranta, ca anul in care Ronald parasise Lake school si anul in care aparusera acele titluri in ziarele autohtone era acelasi.
- Au trecut exact saizeci de ani, spus el facandu-si un calcul simplu. Daca trecusera saizeci de ani de la acel incident al lui Ronald Bucker insemna ca erau cincizeci in capat de cand fantoma il atacase pe acel Ronald pana in momentul in care Tim fusese in aceeasi situatie. In cursul gandirii lui Davis nu exista alt motiv asupra celor intamplate decat o fantoma sau, cel putin, o entitate straina si violenta. Jurnalistul isi nota cateva date in carnetelul lui si se hotara ca are suficiente date cat sa poata sa isi continuie cercetarile. Apoi isi aminti de acel decupaj din ziar pe care scria ingrosat "din nou". Se aseza la loc pe scaun si inceput sa rasfoiasca alte anuare si fise de-ale scolii, in cautarea unui caz similar ca al lui Ronald Bucker.
Trecusera aproape trei sferturi de ora de cand Tim intra pe poarta scolii, iar acum se departa de ea spre masina. Se intreba ce face Davis, atunci cand ii vazu masina parcata langa a lui. Inca nu isi dadu seama cum reusise sa se furiseze in spatele lui si sa-l sperie.
- Esti mai alunecos ca un sarpe, spuse ca pentru el, zambind, si intra in masina. Isi dadu jos paltonul si il arunca pe bancheta din spate apoi mai privi o data masina solitara a brunetului. Era prea stresat in ultima vreme; stia si el asta. Prins intre munca si temerile lui, viata de zi cu zi devenise un amalgam de idei aplicabile, planuri urgente si intalniri neasteptate. Ofta prelung, deschizand telefonul ce ii fusese inchis pana atunci si auzi soneria specifica primirii unui mesaj.
" Draga Timy,
Ne era dor de tine, asa ca, eu si bunicul tau, ne-am gandit sa iti scriem. As vrea sa ne suni si pe noi mai des. Sau ai uitat de vechii tai batrani? In orice caz, te-am contactat pentru ca am vrea sa stim daca ai concediu de Craciun. Eu voi pregati budinca mea de ciocolata si bunicul va face clatite cu sirop de artar, daca esti interesat. Daca reusesti sa prinzi cateva zile libere, ia primul avion si fa-ne o vizita. Poti sa mai vii cu cativa prieteni, daca doresti. Si asa casa de aici e cam goala. Cum mai e vremea prin Salt Lake? Fa niste poze ca sa vedem si noi si asteptam un raspuns de la tine.
Cu drag, bunica si bunicul. "
Chicoti si zambi fericit pe tot parcursul citirii mesajului. Ii era si lui dor de batranii sai si nu avea nici un plan de Craciun. Avea sa stea acasa uitandu-se la emiusiunile culinare sau cele sportive ce vor fi difuzate in acea perioada. Apoi putea lau cina in oras si sa se odihneasca. Parea cam trist, asa ca se hotara sa raspunda in graba bunicilor sai; avea concediu de o saptamana si cu siguranta avea sa ii viziteze. Ii anunta ca va face si poze si, cand ajunse la momentul in care batranii lui mentionau de vreun prieten, se gandi la Davis. Ce planuri avea pentru Craciun? Se hotara sa amane trimiterea mesajului deocamdata pana cand va avea si varianta lui. Insa de ce sa astepte? Cauta in agenda la litera D si vazu numele lui, apasand pe tasta corespunzatoare apelarii.
- Da? auzi de partea cealalta a telefonului.
- Davis, buna. Scuze ca te deranjez de la cautarile tale, dar ma intrebam ce planuri ai in perioada Craciunului.
- Nu stiu. Poate ies sa mananc ceva, daca nu-s prins cu treaba, spuse Davis si tocmai se rezema de spatarul scaunului zambind si anticipand ce avea sa spuna satenul.
- Aha, pai... Ai mei m-au chemat sa le fac o vizita in Florida. Si ma gandeam daca nu cumva ma poti insoti.
- Ai tai? Oh, draga, nu stiam ca deja vrei sa ma prezinti parintilor tai. Tim chicoti amuzat la remarca barbatului apoi ii raspunse cu o voce serioasa si totusi degajata.
- Nu asta e motivul. In plus, parintii mei sunt decedati. In fine, alta poveste, iti zic altcandva despre ea. Bunicii mei de fapt m-au invitat. Daca esti interesat, spune.
- Florida, zici? Pai, mi-ar placea sa mai schimb climatul. Da, e ok, mergem.
Fara nici un motiv satenul inceu sa radieze de fericire, un zambet larg infrumusetandu-i trasaturile gingase ale fetei.
- Bine, vorbim cand ai terminat treaba. Sa treci pe la mine diseara. Auzi un "aha" ingaimat de partea cealalta apoi, cu un salut scurt, incheie apelul. Ofta multumit si porni masina, gandindu-se deja la perioada sarbatorilor ce o va petrece alaturi de buncii sai si Davis. Ii placea viziunea lui asupra viitorului; parea ca in sfarsit unele lucruri se asezau.
Nando mo kimi no moto e...
![[Imagine: 346l2lx.jpg]](http://oi60.tinypic.com/346l2lx.jpg)
No matter how many times it will be, I will go back to you