Aloha, la toata lumea! :]]
Nextul ,nextul si sper sa va placa. Deci am de lamurit putin cu acest capitol si viitorul: normal cp. 7 trebuia sa fie mai lung, dar m-am decis sa-l fragmentez si o parte din idea lui sa o pun in cp. 8 care va incadra alte cateva idei secundare.
Deci ar veni o continuare, dar e si normal sa fie asa. :]]
Trecand peste asta, sper sa nu mai am multe greseli, am verificat si am si citit cu voce tare, oricum v-am spus ca daca vedeti greseli indiferent cat de mici ar fi, sa mi le enumerati sau sa imi mentionati. <3
Raspunsuri la comentarii:
Pai, mersii, mersii de sustinere si ca citit, ma bucura enorm comentariile voastre si ma determina sa scriu in continuare, insa chiar si asa am planuri mari si sper sa continuati sa fiti alaturi. *tighthug*
Era foarte de dimineata, ceasul de la mana indicand ora noua si cu toate ca nu am inceput super ziua aceasta - fiindca a trebuit sa-l ascult pe boul de Kizo cum se plange ca un copil mic - trebuie sa manac tocmai acum. Normal asa ar fi, ca doar suntem oameni, insa diferenta dintre mine si aceasta familie este ca eu imi manac micul de jun pe la ora sase si sase minute - am fost mereu punctual aici - insa de acum in colo voi incerca sa ma adaptez climatului si speciilor de yeti - Kizo.
Nici nu mai stiam daca am haine pe mine asa ca mi-am luat altele sau m-am imbracat pentru prima data in dimineata aceasta. Concret era ca dupa ce mi-am pus pe mine un maiou, pulover alb si niste blugi albastrii deschisi, am coborat jos spre bucatarie fiindca eram lihnit.
Scarile era asa de lucioase, lemnul era alunecos si era de cateva ori sa cad, insa sarisem pe fiecare treapta ca un iepure ca sa impiedic frecarea abundenta cu ele, asa ca vazandu-ma jos, m-am indreptat spre bucatarie unde se aflau sotii Nenobu, adorabila Ayu si desigur simpaticul Riuuta. Ah cat de simpatic putea el sa fie, asa de entuziasmat a fost la inceput cand l-am intalnit, daca si Kizo ar fi ca el lumea mea ar fi mult mai luminata.
Dar nu se poate, atunci cand intra in camera becurile se sparg, lumina piere, speranta moare, iar dorinta paleste, de parca ar fi regele demon al infernului. Nu inteleg de ce acesti doi ingeri sunt... ingeri, iar el un drag mic si enervant care imi face viata aici groaznica. De ce? Nu am gresit cu nimic si nu imi amintesc cand i-am facut ceva atat de rau, astfel incat sa ma urasca si sa ma jigneasca in halul asta. Dar gata, acum am terminat si am pus capat, m-am saturat, paharul da pe afara si trebuie sa iau masuri ca sa pot supravietui in tinutul asta, dar mai concret in casa asta minunata, cu oameni primitor si iubitori.
Trebuie sa-l distrug incetul cu incetul, fiindca se crede atotstiutorul, cand defapt nici nu ma cunoaste, indrazneste sa ma faca in toate culorile fara motiv intemeiat...
Am tras scaunul in spate ca sa pot sa ma rezem de el si sa ma asez ca sa apuc un bol curat unde aveam sa-mi pun cerealele cu lapte. Erau Nesquik - bilutele acelea invelite in ciocolata, crocante si atat de delicioase, mi se topeau in gura atunci cand le aruncam cu lingura. Muream dupa ele si aveau sa-mi ridice moralul, caci micul de jun era cea mai importanta masa pentru mine. Deja starea mea era mai buna, fericirea pusese stapanire pe intreg trupul si incepusem sa fredonez un cantec, timp in care dadeam din talpa si cu degetele mimam o toba, apoi lingura o foloseam drept o chitara.
Imi tineam buza inferioara sub dinti, apasand in ea proemintent, prins in transa melodiei si mimand un rocker energic la concert, faceam spectacol in fata copiilor si a parintilor, ce ma priveau cu zambetele pe buze. Ayu chiar ma aplauda si striga „bis”, iar versurile dejea se prelingeau printre dinti, alunecand lin si ritmic pe pielea fina a buzelor, lasand in urma o pata de culoare si veselie in bucatarie.
- Every body eah, rock your body eah, every body rock-your-body right. Backstreet`s back, alright! Melodia era de la Backstreet Boys si mergea de minune cu vocea mea nu foarte afona, ma acompaniase si Riuuta, care dadea din cap ca nebunul pana ce a picat cu el pe masa. Ayu desigur, cu vocea ei de inger, aprinsese flacara trupei ce se instaurase in bucatarie.
Nebunie era cuvantul potrivit pentru tot ceea ce faceam, dar ma simteam bine impreuna cu ei, iar scena parea desprinsa din filmele de comedie amestecate cu putina romanta, cel putin asa aveam impresia, fiindca atunci cand Kizo intrase in camera, toti strigasem: „Ce faci papusa!?” El tresarind precum un soricel la vazul pisicii.
Nu incetam sa-i fac cu ochiul, timp in care mancam cu pofta cerealele apetisante, ce imi lasau gura apa. Era amuzanta fata lui rosie, ochii care ii sclipeau cand se intersectau cu ei mei... da, era dragalas, sau mai bine spus frumos, avea un chip bine finisat, bine conturat, parca de un condei, ma inspira sa cant in continuare ceva balada de amor, ceva ce ar putea sa lege doua suflete zbuciumate de furie, precum ale noastre.
Pana acum ne ciondaniseram, ne intarataseram si cu cat cugetam mai mult, cu atat mai bine imi dadeam seama ca ar putea fi o sansa pentru noi, cine stia, puteam chiar sa ne impacam. Insa felul in care ma sageta cu ochii lui frumosi, imi dadea fiori pe sirea spinarii, semn ca avea in curand sa ia o carte de incantatii si lumanari, iar cu o creta sa deseneze in jurul meu un cerc cu stea, gata sa ma arunce pe portile Iadului.
Totusi era amuzant si incercam cu greu sa ma abtin din a nu rade, Ayu se pusese in spatele sau si luase doua carioci si si le infipsese in nas, strambandu-se. Chiar imi era draga, nu neaparat ca imi tinea partea, dar felul ei de a fi ma fascina, la o varsta asta nimeni nu putea fi atat de incantator, atat de elegant precum ea. Doamne, fetita asta era superba. Parul ei brunet cu reflexi albastrui iti fura ochii, iar irisii de un gri deschis te faceau sa te scurgi pe scaun in jos. De unde a mostenit frumusetea asta?
- Mai, am strigat eu, Ayu, de ce esti asa de frumoasa? Care e secretul tau? Semeni cu mama ta, sigur si ea e superba. Imediat am vazut-o pe femeie cum rosise in obraji si imi multumise modest, apoi se intorsese la spalatul vaselor.
- Eu nu semna cu mama, eu sunt mult mai frumoasa!
- Aici sunt de acord, esti mult mai frumoasa, atunci cu cine semeni? Am stat putin asa fara sa spun ceva, Riuuta si Ayu ma priveau intens. Gata, stiu, cu tatal tau, el e foarte masculin si foarte aratos. Il vazusem si pe el asa putin imbujorat. Hai, nu fiti modest, sigur multa lume va spune asta. Am dreptate? Incepusem sa-i dau cu cotul in brat, iar el incepuse sa rada si sa dea pagina de la ziar.
- Semeni cu tatal tau, el mereu imi facea complimete, era incurabil cu lucrurile acestea.
- Da, dar eu nu sunt tata, el e mai nebun ca mine, adica dupa cate mi-ati spus asa s-a lasat impresia. Oricum eu sunt eu.
- Esti plin de „tu”! spusese in sopata Kizo, dar reusisem sa-i percep mesajul rautacios, dar in loc sa sar sa il iau la bataie, am ranjit pervers, tintindu-l cu privirea mea albastra, facandu-l sa se uite la mine precum un sarpe. Nu parea incantat de felul cum incepeam sa ma comport cu el, dar eu eram atat de incantat. Ma intarata si asa de tare doream sa-l enervez, sa-l strang de nerv si sa-l fac sa explodeze in toate partile.
- Tu, esti un Yeti cam morocanos, te-ai trezit pe partea nepotrivita de la pat?
Era un deliciu si de data aceasta nu aveam sa-l las sa-mi scape, aveam de gand sa-l scot din minti doua zeci si patru din doua zeci si patru de ore.
Nu isi dadea seama ca ma calcase pe coada, nu suportam astfel de persoane. Radea de mine pe ascuns si spunea niste lucruri atat de false, nici nu ma cunostea si isi permitea sa pronunte de persoana mea de parca am fi frati sau ceva de genul. Am trecut prin prea multe ca sa renunt acum si sa ma las inghitit de demoni.
Incepeam sa-l irit si pana la urma a cedat si a plecat spre living unde s-a trantit pe canapea, dand drumul la televizor pe desene animate.
Mama lui l-a strigat ca sa vina si sa-si termine bolul, dar a strigat un „nu” atat de apasat si strident, incat a trebuit ca tatal sau sa-i reaminteasca de comportamentul degajat. Apoi a spus ca pe mine de ce nu ma avertizeasca, iar tatal sau a spus ca sunt un oaspete special, iar el a strigat ceva in genul: „si eu nu mai sunt special, m-ati inlocuit cu el...”
La faza aceasta mi-am plecat capul spre bol, intr-un fel sau altul il intelegeam, eu era un strain venit din alta parte a lumii, iar faptul ca parintii lui se comportacu cu mine de parca as fi fost fiul lor il deranja, pe Riuuta si Ayu din contra, ei chiar pareau bucurosi. Insa Kizo era ca si mine, la fel de rebel, la fel de zdruncinat sufleteste, cel putin asa imi lasase impresia.
Am privit spre bolul sau inca plin si mi-am propus ca ar trebui sa il aduc acolo, poate ca nu dorea sa stea la masa si i se parea mult mai confortabil sa manance pe fotoliul pufos. Asa ca luand castronul in palme, i l-am adus acolo, dar ca deobicei a refuzat ceva venit din partea mea.
Nici mie nu mi-a placut gestul, dar trebuia cumva sa-l conving, asa ca afisand acea fata de inger m-am asezat langa el, apropiindu-ma mai mult de trupul sau si incepand vechea poveste cu avionul, am incercat sa-i var lingura in gura ca sa manance.
Din nou, a refuzat, am incercat inca odata, dar dupa deja ma scotea din minti, asa ca am afisat latura mea perversa fiindca deja imi hranise orgoliul.
Imi venise o idee geniala prin care sa ii bag cerelalele alea nenorocite in bot.
Luand cateva bobite de ciocolata inmuiate bine in gura, am gesticulat cu mana in aer, in asa fel incat sa isi intoarca nedumerit capul spre mine si odata ce am prins ocazia, l-am apucat de suvitele negreu ale parului, tragandu-l spre buzele-mi inchise, ca apoi sa i le deschid pe ale sale si sa las laptele cu cerealele sa treaca in cavitatea sa bucala.
Nu m-am putut abtine odata ce am simtit dulceata lor, avea buzele carnoase si apetisante, iar dupa ce l-am ajutat si sa inghita, am continuat jocul cu un sarut adanc, ce l-a facut sa cada jos de pe canapea. Se uita la mine ca la un monstru, insa nu il invinovateam, afisam acea masca de nebun incurabil. Dar era singurl mod prin care il puteam convinge sa manace ce a lasat in castron.
Printre buzele-i umede de la lapte, ce pica usor pe haina, a scos niste injurii la adresa mea si ridicandu-se s-a trantit din nou pe canapea, dar pastrand o distanta destul de mare fata de mine. Ma simteam indepartat, totusi nu am cedat fiindca intelegeam la ce se gandea.
Inca eram nervos, adica ma scosese din pepeni si jocul inca nu incetase, bolul era plin.
I l-am inmanat pana la urma, dar ca disperatul a dat cu amna in el si era cat pe aci` sa cada jos pe covor, cred ca nimeni nu avea sa fie foarte incantat de asta.
- Joci dur, insa nici eu nu joc prea curat. Odata cu cele spuse, m-am napustit pe el, intinzand-ul pe canapea in lung si strecurandu-mi mana sub haina lui, i-am ciupit unul dintre sfarcuri, care imediat la contact s-a intarit. El a sccrancit nervos si a inceput sa se zbata sub mine, pana m-a doborat. Apoi a preluat initiativa, fiind deasupra.
- Inceteaza pedofilule, crezi ca pe mine ma fraieresti, ti-am spus ca sunt satul, ce nu pricepi, ai graunte in loc de creier?
- Cand sunt in preajma ta, am, adica ma inebunesti. Cu mana i-am atins obrazul fin si el imediat mi l-a indepartat cu palma. Nu fi asa de rau yeti, cat de duri pari pe dinauntru esti maole si firav precum un iepure.
I-am prins coapsele, in timp ce ma ridicam si am ajuns aproape la nivelul fetei sale.
Am deschis gura si l-am muscat de gat, lasandu-mi limba in voie sa-i mangaie pielea. Apoi cu grija l-am apropiat mai mult de trunchiul meu, lipindu-l brutal.
Ii puteam simti organul cum se preseaza deasupra mea. O senzatie atat de placuta pentru mine, insa dezgustatoare pentru el.
Striga precum un apucat, imi spunea sa incetez, dar nici de-al dracului nu ma potoleam, el a cerut-o si avea sa primeasc din belsug toata „dragostea” mea.
Insa gata trebuia sa incetez, fiindca ceilalti doi frati ai lui veneau si doream ca toate acestea sa fie intre mine si Kizo.
Cand i-am dat drumul ne-am asezat pe canapea urmarind desenele ce se difuzau pe ecranul color al televizorului mare de pe mobila frumosa.
Sincer imi placea livingul lor, avea asa o aura traditionala, nu japoneza, insa se mai regaseau cateva vaze sau tablouri pictate in acel stil fantastic asiatic. Ce ma fascina era semineul mic si dragut de sub masiva mobila din lemn inchis, acolo ardea focul si imi placea enorm sa stau langa el.
Pentru cateva minute se lasese linistea, pana ce Riuuta sparsese totul si incepuse sa-mi puna diverse intrebari legate despre Honolulu si surf, mai ales de aparitiile mele in diverse reviste pentru sportivi.
Puteam sa-i citesc pasiunea din ochi, chiar il incanta surful pacat ca nu puteam sa-l duc la mine si sa-l invat, dar niciodata nu am spus niciodata si poate ca dupa ce vor termina clasa a doi spre zecea, il voi lua cu mine in vacanta de vara in Honolulu si ii voi impartasi cunostintele-mi in ale surfului.
Cu cat ne adanceam in vorba, cu atat Kizo parea si mai nervos, nu-i convenea discutia noastra si se rastise de cateva ori la Riuuta sa ma lase in pace ca sa ma uit la tv, dar se parea ca o facea mai mult pentru sine. Nu credeam eu ca ii pasa parerea mea.
Pana la urma cei doi copii au plecat si ne-au lasat singuri, dupa cate intelesesem mama lor aveai sa-i duca ba la bunica, ba la prietenii lor. Nu stiam exact cine cu cine si cine cu ce, dar aveam sa raman o perioada scurta cu adorabilul de Kizo in living.
Ma gandeam ce as putea sa-i fac, fiindca asa de mult ma tenta prezenta lui. Stiindu-l atat de aproape imi venea sa-l bag intr-un colt al camerei si sa-i trag vreo doua la fund. De amuzament desigur.
Nu durase mult si tatal sau venise si intrebase cine il poate ajuta sa ia zapada de afara. Kizo strigase un „nu” si continua sa vizioneze desenele animate, eu eram singurul ce putea sa-l ajute si chiar ma oferisem. Imi luasem geaca din cuier, lopata pe care mi-o inmanase domnul Nenobu si o zbughisem afara in zapada sa iau geturile de la garaj.
Vazand toate acestea, brunetul ciulise urechile precum un extraterestru si nu prea convenindu-i mi s-a alturat voios, dar mai mult iritat de faptul ca il ajutam pe tatal sau.
Deja vedeam ce gandeste si tot insistam sa ma uit la capul sau.
Cu miscari rapide, dar grijuli am aruncat zapada si gogoloaiele de gheata formate pe margine, tatal brunetului incepand sa scoata masina usor de tot. Si cand ajunsese pe strada, ne multumise la amndoi si pornise in jos spre serviciu.
Noi precum doi copii cu ranjetele mari pe chip, ii faceam cu mana, dar in ultima secunda ne aruncasem in zapada si incepuseram sa ne batem grozav cu bulgari ce se adunasera.
Ne razboiam bine de tot, ajungad sa lovim si alte case din vecinatate.
Era haos pe strada din pricina noastra, lumea adunandu-se in jur sa vada ce ne apucase, noi continuam ca bezmeticii sa aruncam cu bulgari, iar intr-un final sarisem pe el doborandu-l in imensitatea de gogoloaie, lasandu-mi chipul mai aproape de al sau, pana ce strigase sa nu fac aia, dar nu il ascultasem si imi contopisem buzele cu ale sale intr-un sarut adanc si fierbinte.
Nextul ,nextul si sper sa va placa. Deci am de lamurit putin cu acest capitol si viitorul: normal cp. 7 trebuia sa fie mai lung, dar m-am decis sa-l fragmentez si o parte din idea lui sa o pun in cp. 8 care va incadra alte cateva idei secundare.
Deci ar veni o continuare, dar e si normal sa fie asa. :]]
Trecand peste asta, sper sa nu mai am multe greseli, am verificat si am si citit cu voce tare, oricum v-am spus ca daca vedeti greseli indiferent cat de mici ar fi, sa mi le enumerati sau sa imi mentionati. <3
Raspunsuri la comentarii:
Pai, mersii, mersii de sustinere si ca citit, ma bucura enorm comentariile voastre si ma determina sa scriu in continuare, insa chiar si asa am planuri mari si sper sa continuati sa fiti alaturi. *tighthug*
7.
..:*:Atitudine:*:..
..:*:Atitudine:*:..
Era foarte de dimineata, ceasul de la mana indicand ora noua si cu toate ca nu am inceput super ziua aceasta - fiindca a trebuit sa-l ascult pe boul de Kizo cum se plange ca un copil mic - trebuie sa manac tocmai acum. Normal asa ar fi, ca doar suntem oameni, insa diferenta dintre mine si aceasta familie este ca eu imi manac micul de jun pe la ora sase si sase minute - am fost mereu punctual aici - insa de acum in colo voi incerca sa ma adaptez climatului si speciilor de yeti - Kizo.
Nici nu mai stiam daca am haine pe mine asa ca mi-am luat altele sau m-am imbracat pentru prima data in dimineata aceasta. Concret era ca dupa ce mi-am pus pe mine un maiou, pulover alb si niste blugi albastrii deschisi, am coborat jos spre bucatarie fiindca eram lihnit.
Scarile era asa de lucioase, lemnul era alunecos si era de cateva ori sa cad, insa sarisem pe fiecare treapta ca un iepure ca sa impiedic frecarea abundenta cu ele, asa ca vazandu-ma jos, m-am indreptat spre bucatarie unde se aflau sotii Nenobu, adorabila Ayu si desigur simpaticul Riuuta. Ah cat de simpatic putea el sa fie, asa de entuziasmat a fost la inceput cand l-am intalnit, daca si Kizo ar fi ca el lumea mea ar fi mult mai luminata.
Dar nu se poate, atunci cand intra in camera becurile se sparg, lumina piere, speranta moare, iar dorinta paleste, de parca ar fi regele demon al infernului. Nu inteleg de ce acesti doi ingeri sunt... ingeri, iar el un drag mic si enervant care imi face viata aici groaznica. De ce? Nu am gresit cu nimic si nu imi amintesc cand i-am facut ceva atat de rau, astfel incat sa ma urasca si sa ma jigneasca in halul asta. Dar gata, acum am terminat si am pus capat, m-am saturat, paharul da pe afara si trebuie sa iau masuri ca sa pot supravietui in tinutul asta, dar mai concret in casa asta minunata, cu oameni primitor si iubitori.
Trebuie sa-l distrug incetul cu incetul, fiindca se crede atotstiutorul, cand defapt nici nu ma cunoaste, indrazneste sa ma faca in toate culorile fara motiv intemeiat...
Am tras scaunul in spate ca sa pot sa ma rezem de el si sa ma asez ca sa apuc un bol curat unde aveam sa-mi pun cerealele cu lapte. Erau Nesquik - bilutele acelea invelite in ciocolata, crocante si atat de delicioase, mi se topeau in gura atunci cand le aruncam cu lingura. Muream dupa ele si aveau sa-mi ridice moralul, caci micul de jun era cea mai importanta masa pentru mine. Deja starea mea era mai buna, fericirea pusese stapanire pe intreg trupul si incepusem sa fredonez un cantec, timp in care dadeam din talpa si cu degetele mimam o toba, apoi lingura o foloseam drept o chitara.
Imi tineam buza inferioara sub dinti, apasand in ea proemintent, prins in transa melodiei si mimand un rocker energic la concert, faceam spectacol in fata copiilor si a parintilor, ce ma priveau cu zambetele pe buze. Ayu chiar ma aplauda si striga „bis”, iar versurile dejea se prelingeau printre dinti, alunecand lin si ritmic pe pielea fina a buzelor, lasand in urma o pata de culoare si veselie in bucatarie.
- Every body eah, rock your body eah, every body rock-your-body right. Backstreet`s back, alright! Melodia era de la Backstreet Boys si mergea de minune cu vocea mea nu foarte afona, ma acompaniase si Riuuta, care dadea din cap ca nebunul pana ce a picat cu el pe masa. Ayu desigur, cu vocea ei de inger, aprinsese flacara trupei ce se instaurase in bucatarie.
Nebunie era cuvantul potrivit pentru tot ceea ce faceam, dar ma simteam bine impreuna cu ei, iar scena parea desprinsa din filmele de comedie amestecate cu putina romanta, cel putin asa aveam impresia, fiindca atunci cand Kizo intrase in camera, toti strigasem: „Ce faci papusa!?” El tresarind precum un soricel la vazul pisicii.
Nu incetam sa-i fac cu ochiul, timp in care mancam cu pofta cerealele apetisante, ce imi lasau gura apa. Era amuzanta fata lui rosie, ochii care ii sclipeau cand se intersectau cu ei mei... da, era dragalas, sau mai bine spus frumos, avea un chip bine finisat, bine conturat, parca de un condei, ma inspira sa cant in continuare ceva balada de amor, ceva ce ar putea sa lege doua suflete zbuciumate de furie, precum ale noastre.
Pana acum ne ciondaniseram, ne intarataseram si cu cat cugetam mai mult, cu atat mai bine imi dadeam seama ca ar putea fi o sansa pentru noi, cine stia, puteam chiar sa ne impacam. Insa felul in care ma sageta cu ochii lui frumosi, imi dadea fiori pe sirea spinarii, semn ca avea in curand sa ia o carte de incantatii si lumanari, iar cu o creta sa deseneze in jurul meu un cerc cu stea, gata sa ma arunce pe portile Iadului.
Totusi era amuzant si incercam cu greu sa ma abtin din a nu rade, Ayu se pusese in spatele sau si luase doua carioci si si le infipsese in nas, strambandu-se. Chiar imi era draga, nu neaparat ca imi tinea partea, dar felul ei de a fi ma fascina, la o varsta asta nimeni nu putea fi atat de incantator, atat de elegant precum ea. Doamne, fetita asta era superba. Parul ei brunet cu reflexi albastrui iti fura ochii, iar irisii de un gri deschis te faceau sa te scurgi pe scaun in jos. De unde a mostenit frumusetea asta?
- Mai, am strigat eu, Ayu, de ce esti asa de frumoasa? Care e secretul tau? Semeni cu mama ta, sigur si ea e superba. Imediat am vazut-o pe femeie cum rosise in obraji si imi multumise modest, apoi se intorsese la spalatul vaselor.
- Eu nu semna cu mama, eu sunt mult mai frumoasa!
- Aici sunt de acord, esti mult mai frumoasa, atunci cu cine semeni? Am stat putin asa fara sa spun ceva, Riuuta si Ayu ma priveau intens. Gata, stiu, cu tatal tau, el e foarte masculin si foarte aratos. Il vazusem si pe el asa putin imbujorat. Hai, nu fiti modest, sigur multa lume va spune asta. Am dreptate? Incepusem sa-i dau cu cotul in brat, iar el incepuse sa rada si sa dea pagina de la ziar.
- Semeni cu tatal tau, el mereu imi facea complimete, era incurabil cu lucrurile acestea.
- Da, dar eu nu sunt tata, el e mai nebun ca mine, adica dupa cate mi-ati spus asa s-a lasat impresia. Oricum eu sunt eu.
- Esti plin de „tu”! spusese in sopata Kizo, dar reusisem sa-i percep mesajul rautacios, dar in loc sa sar sa il iau la bataie, am ranjit pervers, tintindu-l cu privirea mea albastra, facandu-l sa se uite la mine precum un sarpe. Nu parea incantat de felul cum incepeam sa ma comport cu el, dar eu eram atat de incantat. Ma intarata si asa de tare doream sa-l enervez, sa-l strang de nerv si sa-l fac sa explodeze in toate partile.
- Tu, esti un Yeti cam morocanos, te-ai trezit pe partea nepotrivita de la pat?
Era un deliciu si de data aceasta nu aveam sa-l las sa-mi scape, aveam de gand sa-l scot din minti doua zeci si patru din doua zeci si patru de ore.
Nu isi dadea seama ca ma calcase pe coada, nu suportam astfel de persoane. Radea de mine pe ascuns si spunea niste lucruri atat de false, nici nu ma cunostea si isi permitea sa pronunte de persoana mea de parca am fi frati sau ceva de genul. Am trecut prin prea multe ca sa renunt acum si sa ma las inghitit de demoni.
Incepeam sa-l irit si pana la urma a cedat si a plecat spre living unde s-a trantit pe canapea, dand drumul la televizor pe desene animate.
Mama lui l-a strigat ca sa vina si sa-si termine bolul, dar a strigat un „nu” atat de apasat si strident, incat a trebuit ca tatal sau sa-i reaminteasca de comportamentul degajat. Apoi a spus ca pe mine de ce nu ma avertizeasca, iar tatal sau a spus ca sunt un oaspete special, iar el a strigat ceva in genul: „si eu nu mai sunt special, m-ati inlocuit cu el...”
La faza aceasta mi-am plecat capul spre bol, intr-un fel sau altul il intelegeam, eu era un strain venit din alta parte a lumii, iar faptul ca parintii lui se comportacu cu mine de parca as fi fost fiul lor il deranja, pe Riuuta si Ayu din contra, ei chiar pareau bucurosi. Insa Kizo era ca si mine, la fel de rebel, la fel de zdruncinat sufleteste, cel putin asa imi lasase impresia.
Am privit spre bolul sau inca plin si mi-am propus ca ar trebui sa il aduc acolo, poate ca nu dorea sa stea la masa si i se parea mult mai confortabil sa manance pe fotoliul pufos. Asa ca luand castronul in palme, i l-am adus acolo, dar ca deobicei a refuzat ceva venit din partea mea.
Nici mie nu mi-a placut gestul, dar trebuia cumva sa-l conving, asa ca afisand acea fata de inger m-am asezat langa el, apropiindu-ma mai mult de trupul sau si incepand vechea poveste cu avionul, am incercat sa-i var lingura in gura ca sa manance.
Din nou, a refuzat, am incercat inca odata, dar dupa deja ma scotea din minti, asa ca am afisat latura mea perversa fiindca deja imi hranise orgoliul.
Imi venise o idee geniala prin care sa ii bag cerelalele alea nenorocite in bot.
Luand cateva bobite de ciocolata inmuiate bine in gura, am gesticulat cu mana in aer, in asa fel incat sa isi intoarca nedumerit capul spre mine si odata ce am prins ocazia, l-am apucat de suvitele negreu ale parului, tragandu-l spre buzele-mi inchise, ca apoi sa i le deschid pe ale sale si sa las laptele cu cerealele sa treaca in cavitatea sa bucala.
Nu m-am putut abtine odata ce am simtit dulceata lor, avea buzele carnoase si apetisante, iar dupa ce l-am ajutat si sa inghita, am continuat jocul cu un sarut adanc, ce l-a facut sa cada jos de pe canapea. Se uita la mine ca la un monstru, insa nu il invinovateam, afisam acea masca de nebun incurabil. Dar era singurl mod prin care il puteam convinge sa manace ce a lasat in castron.
Printre buzele-i umede de la lapte, ce pica usor pe haina, a scos niste injurii la adresa mea si ridicandu-se s-a trantit din nou pe canapea, dar pastrand o distanta destul de mare fata de mine. Ma simteam indepartat, totusi nu am cedat fiindca intelegeam la ce se gandea.
Inca eram nervos, adica ma scosese din pepeni si jocul inca nu incetase, bolul era plin.
I l-am inmanat pana la urma, dar ca disperatul a dat cu amna in el si era cat pe aci` sa cada jos pe covor, cred ca nimeni nu avea sa fie foarte incantat de asta.
- Joci dur, insa nici eu nu joc prea curat. Odata cu cele spuse, m-am napustit pe el, intinzand-ul pe canapea in lung si strecurandu-mi mana sub haina lui, i-am ciupit unul dintre sfarcuri, care imediat la contact s-a intarit. El a sccrancit nervos si a inceput sa se zbata sub mine, pana m-a doborat. Apoi a preluat initiativa, fiind deasupra.
- Inceteaza pedofilule, crezi ca pe mine ma fraieresti, ti-am spus ca sunt satul, ce nu pricepi, ai graunte in loc de creier?
- Cand sunt in preajma ta, am, adica ma inebunesti. Cu mana i-am atins obrazul fin si el imediat mi l-a indepartat cu palma. Nu fi asa de rau yeti, cat de duri pari pe dinauntru esti maole si firav precum un iepure.
I-am prins coapsele, in timp ce ma ridicam si am ajuns aproape la nivelul fetei sale.
Am deschis gura si l-am muscat de gat, lasandu-mi limba in voie sa-i mangaie pielea. Apoi cu grija l-am apropiat mai mult de trunchiul meu, lipindu-l brutal.
Ii puteam simti organul cum se preseaza deasupra mea. O senzatie atat de placuta pentru mine, insa dezgustatoare pentru el.
Striga precum un apucat, imi spunea sa incetez, dar nici de-al dracului nu ma potoleam, el a cerut-o si avea sa primeasc din belsug toata „dragostea” mea.
Insa gata trebuia sa incetez, fiindca ceilalti doi frati ai lui veneau si doream ca toate acestea sa fie intre mine si Kizo.
Cand i-am dat drumul ne-am asezat pe canapea urmarind desenele ce se difuzau pe ecranul color al televizorului mare de pe mobila frumosa.
Sincer imi placea livingul lor, avea asa o aura traditionala, nu japoneza, insa se mai regaseau cateva vaze sau tablouri pictate in acel stil fantastic asiatic. Ce ma fascina era semineul mic si dragut de sub masiva mobila din lemn inchis, acolo ardea focul si imi placea enorm sa stau langa el.
Pentru cateva minute se lasese linistea, pana ce Riuuta sparsese totul si incepuse sa-mi puna diverse intrebari legate despre Honolulu si surf, mai ales de aparitiile mele in diverse reviste pentru sportivi.
Puteam sa-i citesc pasiunea din ochi, chiar il incanta surful pacat ca nu puteam sa-l duc la mine si sa-l invat, dar niciodata nu am spus niciodata si poate ca dupa ce vor termina clasa a doi spre zecea, il voi lua cu mine in vacanta de vara in Honolulu si ii voi impartasi cunostintele-mi in ale surfului.
Cu cat ne adanceam in vorba, cu atat Kizo parea si mai nervos, nu-i convenea discutia noastra si se rastise de cateva ori la Riuuta sa ma lase in pace ca sa ma uit la tv, dar se parea ca o facea mai mult pentru sine. Nu credeam eu ca ii pasa parerea mea.
Pana la urma cei doi copii au plecat si ne-au lasat singuri, dupa cate intelesesem mama lor aveai sa-i duca ba la bunica, ba la prietenii lor. Nu stiam exact cine cu cine si cine cu ce, dar aveam sa raman o perioada scurta cu adorabilul de Kizo in living.
Ma gandeam ce as putea sa-i fac, fiindca asa de mult ma tenta prezenta lui. Stiindu-l atat de aproape imi venea sa-l bag intr-un colt al camerei si sa-i trag vreo doua la fund. De amuzament desigur.
Nu durase mult si tatal sau venise si intrebase cine il poate ajuta sa ia zapada de afara. Kizo strigase un „nu” si continua sa vizioneze desenele animate, eu eram singurul ce putea sa-l ajute si chiar ma oferisem. Imi luasem geaca din cuier, lopata pe care mi-o inmanase domnul Nenobu si o zbughisem afara in zapada sa iau geturile de la garaj.
Vazand toate acestea, brunetul ciulise urechile precum un extraterestru si nu prea convenindu-i mi s-a alturat voios, dar mai mult iritat de faptul ca il ajutam pe tatal sau.
Deja vedeam ce gandeste si tot insistam sa ma uit la capul sau.
Cu miscari rapide, dar grijuli am aruncat zapada si gogoloaiele de gheata formate pe margine, tatal brunetului incepand sa scoata masina usor de tot. Si cand ajunsese pe strada, ne multumise la amndoi si pornise in jos spre serviciu.
Noi precum doi copii cu ranjetele mari pe chip, ii faceam cu mana, dar in ultima secunda ne aruncasem in zapada si incepuseram sa ne batem grozav cu bulgari ce se adunasera.
Ne razboiam bine de tot, ajungad sa lovim si alte case din vecinatate.
Era haos pe strada din pricina noastra, lumea adunandu-se in jur sa vada ce ne apucase, noi continuam ca bezmeticii sa aruncam cu bulgari, iar intr-un final sarisem pe el doborandu-l in imensitatea de gogoloaie, lasandu-mi chipul mai aproape de al sau, pana ce strigase sa nu fac aia, dar nu il ascultasem si imi contopisem buzele cu ale sale intr-un sarut adanc si fierbinte.