Hello~
Vin din nou cu un capitol, sperand ca cel precedent v-a incantat catusi de putin si ca acesta va fi inca si mai surpinzator. Acum sa multumesc voua .^_^
Da, voua, pentru ca cititi asta si ma simt mult mai bine stiind ca macar se chinuie cineva sa arunce o privire asupra acestor randuri. So, Thank you, all! <3
Now, let's see ce-am pregatit pentru acest capitol si va urez lectura placuta.
La rasaritul soarelui, Salt Lake City era invaluit intr-o manta subtire si pufoasa de zapada alba. Becurile erau inca aprinse pe strazi, in timp ce se auzeau primele masini in incercarea de a fi dezapezite de proprietarii lor. Totul parea a fi in regula cu orasul; zumzetul diminetii era unul din cele mai placute lucruri si, cu cat inainta soarele pe firmamentul cenusiu, puteai simti cum calmul si bunastarea se imprastie peste intreaga Vale Salt Lake. In interiorul apartamentului lui Tim domnea aceeasi stare de liniste si pace. Insa nu era acea pace ce ti-o ofera siguranta casei tale sau starea de liniste ce ti-o ofera locurile cunoscute ale orasului natal; era o senzatie de protectivitate data de bratele lui Davis - "reporterasul de doi bani". Cand Tim se trezi in bratele acestuia nu-si aducea aminte mare lucru si crezuse ca se daduse prea mult la sticla cu whiskey. Slava cerului ca era imbracat si ca inca nu ajunsese prin pat - sau orice alt colt de casa - gol, impreuna cu barbatul de langa el. Privi curios si inca confuz in jurul lui; totul era la fel ca seara precedenta. Apoi isi aminti: avusese acea criza. Credea ca trecuse peste acel prag, insa, se pare ca, intr-adevar trecutul nu putea fi uitat. Si ce era mai rau era ca avea repercusiuni grave asupra lui. Ce o fi crezut Davis despre el in acel moment? Stai; nu avea de ce sa ii pese. Nu era ca si cum l-ar fi interesat parerea lui. Putea sa palavrageasca prin ziare despre ceea ce se intamplase intre ei. Nimeni nu avea sa-l creada. Oamenii din Salt Lake City nu erau prea creduli, ci destul de sceptici, mai ales ca Tim avea o oarecare reputatie acolo. Crescuse in acel oras, pe cand Davis era doar un jurnalist gata sa faca si sa spuna orice ca sa-si ia leafa zilnica. Satenul se ridica de pe canapea si sesiza cu neplacere ca gatul il doare destul de tare. Probabil nu dormise deloc bine.
Auzi apoi scancetele somnoroase ale lui Davis si, fara sa bage in seama prezenta barbatului, isi continua prepararea cafelei masurand cu atentie lingurile de pulbere puse. Apasa pe butonul cafetierei apoi spuse cu o voce nepasatoare:
- Bine ca te-ai trezit. Acum ai ce sa dai la ziar. Pleaca mai repede si spune tuturor ce s-a intamplat pana nu uiti toate detaliile.
Davis, desi inca chiaun de somn, analiza cu atentie cuvintele lui apoi casca zgomotos, spunandu-i:
- Si daca nu o fac? Tim tresari usor, pentru o clipa chipul fiindu-i strabatut de lumina unei sperante si de un zambet fugitiv. Desi stia ca oamenii nu il vor crede pe brunet, nu voia sa fie implicat intr-un astfel de scandal. Faptul ca reporterul ar putea sa nu destainuie ce se intamplase cu el noaptea trecuta il facu sa fie mai relaxat.
- Cafea? intreba, uitandu-se prin jaluzelele groase ce acopereau ferestrele -asta era de fapt o manie, toate ferestrele din jurul lui erau partial/integral acoperite - admirand calmul de necontenit al zapezii. Simti frigul de afara pana in oase si tremura brusc, insa nu era ca si cum in interiorul imobilului era racoare. Era doar senzatia data de peisaj.
- Cu lapte, raspunse dupa ceva timp de amanare brunetul, vazand ca atentia lui Tim este indreptata spre strada. Tim, te mai intreb o data: daca nu as spune nimic din ce s-a intamplat si stiu? Ce esti dispus sa oferi in schimb? Tim banuia ca reporterul era un negociator destul de dur asa ca, cu un oftat plin de ranchiuna, isi dadu bluza jos si se indrepta spre canapea. Se aseza pe bratele lui Davis si ii lua mainile, asezandu-le pe pieptul sau. Desi prima intentia a brunetului a fost sa il sarute brutal apoi sa faca dragoste cu el pana cand avea sa nu mai fie in stare sa se miste, isi inabusi pornirile cu un zambet viclean. Se apropie de urechea lui Tim si o saruta lasciv apoi sopti suav:
- Poate ca as putea accepta asta, dar care ar fi placerea? Felul in care aerul cald era suflat de brunet in urechea sa, il facu pe Tim sa isi arcuiasca usor spatele si sa roseasca abia vizibil. Trebuia sa-si calmeze cumva pulsul si faptul ca Davis il departa de el si se ridica de pe canapea ii era de un oarecare ajutor. El nu se putea misca prea mult in acel moment si numai ce simti cum bluza lui aterizeaza pe cap, cu manecile atarnandu-i pe fata. Si-o trase din nou pe corp si auzi vocea jurnalistului, spunandu-i:
- Vreau, de fapt, sa-mi spui ce s-a intamplat in acea zi.
- Bine, iti spun, ceda Tim reusind sa dizloce pe chipul lui un zambet stramb. Nu stia nici el de ce avea incredere in acel tip dubios si necunoscut inca, insa avea sa riste macar pentru o data in viata. Daca nu risti nu castigi; dupa asta se ghida in acel moment.
Davis se aseza in fata lui, in genunchi, cu capul pe bratele lui Tim si zambi, incurajandu-l sa inceapa povestea. Satenul, usor ezistant, isi drese vocea si ofta adanc, apoi incepu sa povesteasca:
- Eram intr-o zi in biblioteca scolii. Totul parea chiar in regula, pana cand am auzit niste pasi. Nu am bagat in seama si, in naivitatea mea, am continuat sa citesc. Apoi un strigat...
Fata lui Tim fu brazdata de o expresie indurerata si speriata. Davis il opri pentru o secunda si ii spuse, ridicandu-se:
- Asteapta. Se aseza pe canapea si isi puse un brat dupa umarul barbatului, tragandu-l aproape de el. Tim nu stiu cum sa reactioneze asa ca ramase nemiscat; inima oricum ii batea prea tare si se temu ca daca va deschise gura, urmatoarea chestie ce avea sa o spuna va semana cu o balbaiala jalnica. Asa ca mai bine tacu.
- Hai, continua. Sunt aici, ca sa stii, spuse la fel de imbarbator reporterul. Satenul ofta - acum se simtea mai bine, stiindu-l pe brunet langa el - si continua istorisirea:
- M-am dus sa vad de unde vine strigatul, crezand ca provine de undeva de afara. Dar nu era nimeni. Si pe urma un alt strigat, de data asta mai puternic. Geamul s-a spart, eu mi-am pierdut constiinta si pentru doua saptamani am stat asa. Cat timp am fost in coma, un cantec ciudat imi rasuna in mine: "Vino in imbratisarea mea/ Niciodata sa nu te mai temi de ea/ Urmeaza cantul vocii mele/ Implineste-ti destinul, copile". Cantecul fredonat de Tim il baga in sperieti pe Davis; era un cantec sinistru intr-adevar. Nu e de mirare ca bietul baiat era traumatizat. Din instinct, il stranse mai tare in brate si asculta la fel de ingrozit povestea:
- Apoi cand m-am trezit, bunicii mei au trebuit sa ma duca pe la psihologi ca sa pot redeveni eu. Nici azi nu cred ca mi-am revenit complet. Ai vazut scena de aseara... Cuvintele i-au fost oprite brusc atunci cand Davis ii prinse barbia si isi presa buzele peste ale sale, intr-un mod aproape tandru. Pentru o clipa, Tim nu reusi sa realizeze ce se intampla, insa, imediat ce isi recapata constiinta de sine obrajii lui se inrosira de furie si, cu o expresie enervata, ii plesni o palma peste obraz brunetului, cu siguranta de aceasta data dizlocandu-i maxilarul. Se ridica de pe canapea furtunos, avand aceeasi privire salbatica si ii spuse:
- Ce naiba crezi ca faci?! Davis afisa o fata de tamp si spuse, murmurand usor:
- Am crezut ca vrei putin suport moral.
- "Moral" inseamna, practic... La nivel psihic, nu fizic, idiotule! Daca esti in calduri si nu are cine sa te satisfaca, te rog, du-te intr-un loc specializat pentru astfel de servicii. Tim bolborosi cateva injuri, atat la adresa brunetului cat si la adresa lui, din cauza ca avusese incredere in acel barbat. Cum naiba m-am procopsit eu cu reporterasul asta obsedat sexual pe cap? Tsk!
Vin din nou cu un capitol, sperand ca cel precedent v-a incantat catusi de putin si ca acesta va fi inca si mai surpinzator. Acum sa multumesc voua .^_^
Da, voua, pentru ca cititi asta si ma simt mult mai bine stiind ca macar se chinuie cineva sa arunce o privire asupra acestor randuri. So, Thank you, all! <3
Now, let's see ce-am pregatit pentru acest capitol si va urez lectura placuta.
Cu drag, Klau.
Chapter IV
La rasaritul soarelui, Salt Lake City era invaluit intr-o manta subtire si pufoasa de zapada alba. Becurile erau inca aprinse pe strazi, in timp ce se auzeau primele masini in incercarea de a fi dezapezite de proprietarii lor. Totul parea a fi in regula cu orasul; zumzetul diminetii era unul din cele mai placute lucruri si, cu cat inainta soarele pe firmamentul cenusiu, puteai simti cum calmul si bunastarea se imprastie peste intreaga Vale Salt Lake. In interiorul apartamentului lui Tim domnea aceeasi stare de liniste si pace. Insa nu era acea pace ce ti-o ofera siguranta casei tale sau starea de liniste ce ti-o ofera locurile cunoscute ale orasului natal; era o senzatie de protectivitate data de bratele lui Davis - "reporterasul de doi bani". Cand Tim se trezi in bratele acestuia nu-si aducea aminte mare lucru si crezuse ca se daduse prea mult la sticla cu whiskey. Slava cerului ca era imbracat si ca inca nu ajunsese prin pat - sau orice alt colt de casa - gol, impreuna cu barbatul de langa el. Privi curios si inca confuz in jurul lui; totul era la fel ca seara precedenta. Apoi isi aminti: avusese acea criza. Credea ca trecuse peste acel prag, insa, se pare ca, intr-adevar trecutul nu putea fi uitat. Si ce era mai rau era ca avea repercusiuni grave asupra lui. Ce o fi crezut Davis despre el in acel moment? Stai; nu avea de ce sa ii pese. Nu era ca si cum l-ar fi interesat parerea lui. Putea sa palavrageasca prin ziare despre ceea ce se intamplase intre ei. Nimeni nu avea sa-l creada. Oamenii din Salt Lake City nu erau prea creduli, ci destul de sceptici, mai ales ca Tim avea o oarecare reputatie acolo. Crescuse in acel oras, pe cand Davis era doar un jurnalist gata sa faca si sa spuna orice ca sa-si ia leafa zilnica. Satenul se ridica de pe canapea si sesiza cu neplacere ca gatul il doare destul de tare. Probabil nu dormise deloc bine.
Auzi apoi scancetele somnoroase ale lui Davis si, fara sa bage in seama prezenta barbatului, isi continua prepararea cafelei masurand cu atentie lingurile de pulbere puse. Apasa pe butonul cafetierei apoi spuse cu o voce nepasatoare:
- Bine ca te-ai trezit. Acum ai ce sa dai la ziar. Pleaca mai repede si spune tuturor ce s-a intamplat pana nu uiti toate detaliile.
Davis, desi inca chiaun de somn, analiza cu atentie cuvintele lui apoi casca zgomotos, spunandu-i:
- Si daca nu o fac? Tim tresari usor, pentru o clipa chipul fiindu-i strabatut de lumina unei sperante si de un zambet fugitiv. Desi stia ca oamenii nu il vor crede pe brunet, nu voia sa fie implicat intr-un astfel de scandal. Faptul ca reporterul ar putea sa nu destainuie ce se intamplase cu el noaptea trecuta il facu sa fie mai relaxat.
- Cafea? intreba, uitandu-se prin jaluzelele groase ce acopereau ferestrele -asta era de fapt o manie, toate ferestrele din jurul lui erau partial/integral acoperite - admirand calmul de necontenit al zapezii. Simti frigul de afara pana in oase si tremura brusc, insa nu era ca si cum in interiorul imobilului era racoare. Era doar senzatia data de peisaj.
- Cu lapte, raspunse dupa ceva timp de amanare brunetul, vazand ca atentia lui Tim este indreptata spre strada. Tim, te mai intreb o data: daca nu as spune nimic din ce s-a intamplat si stiu? Ce esti dispus sa oferi in schimb? Tim banuia ca reporterul era un negociator destul de dur asa ca, cu un oftat plin de ranchiuna, isi dadu bluza jos si se indrepta spre canapea. Se aseza pe bratele lui Davis si ii lua mainile, asezandu-le pe pieptul sau. Desi prima intentia a brunetului a fost sa il sarute brutal apoi sa faca dragoste cu el pana cand avea sa nu mai fie in stare sa se miste, isi inabusi pornirile cu un zambet viclean. Se apropie de urechea lui Tim si o saruta lasciv apoi sopti suav:
- Poate ca as putea accepta asta, dar care ar fi placerea? Felul in care aerul cald era suflat de brunet in urechea sa, il facu pe Tim sa isi arcuiasca usor spatele si sa roseasca abia vizibil. Trebuia sa-si calmeze cumva pulsul si faptul ca Davis il departa de el si se ridica de pe canapea ii era de un oarecare ajutor. El nu se putea misca prea mult in acel moment si numai ce simti cum bluza lui aterizeaza pe cap, cu manecile atarnandu-i pe fata. Si-o trase din nou pe corp si auzi vocea jurnalistului, spunandu-i:
- Vreau, de fapt, sa-mi spui ce s-a intamplat in acea zi.
- Bine, iti spun, ceda Tim reusind sa dizloce pe chipul lui un zambet stramb. Nu stia nici el de ce avea incredere in acel tip dubios si necunoscut inca, insa avea sa riste macar pentru o data in viata. Daca nu risti nu castigi; dupa asta se ghida in acel moment.
Davis se aseza in fata lui, in genunchi, cu capul pe bratele lui Tim si zambi, incurajandu-l sa inceapa povestea. Satenul, usor ezistant, isi drese vocea si ofta adanc, apoi incepu sa povesteasca:
- Eram intr-o zi in biblioteca scolii. Totul parea chiar in regula, pana cand am auzit niste pasi. Nu am bagat in seama si, in naivitatea mea, am continuat sa citesc. Apoi un strigat...
Fata lui Tim fu brazdata de o expresie indurerata si speriata. Davis il opri pentru o secunda si ii spuse, ridicandu-se:
- Asteapta. Se aseza pe canapea si isi puse un brat dupa umarul barbatului, tragandu-l aproape de el. Tim nu stiu cum sa reactioneze asa ca ramase nemiscat; inima oricum ii batea prea tare si se temu ca daca va deschise gura, urmatoarea chestie ce avea sa o spuna va semana cu o balbaiala jalnica. Asa ca mai bine tacu.
- Hai, continua. Sunt aici, ca sa stii, spuse la fel de imbarbator reporterul. Satenul ofta - acum se simtea mai bine, stiindu-l pe brunet langa el - si continua istorisirea:
- M-am dus sa vad de unde vine strigatul, crezand ca provine de undeva de afara. Dar nu era nimeni. Si pe urma un alt strigat, de data asta mai puternic. Geamul s-a spart, eu mi-am pierdut constiinta si pentru doua saptamani am stat asa. Cat timp am fost in coma, un cantec ciudat imi rasuna in mine: "Vino in imbratisarea mea/ Niciodata sa nu te mai temi de ea/ Urmeaza cantul vocii mele/ Implineste-ti destinul, copile". Cantecul fredonat de Tim il baga in sperieti pe Davis; era un cantec sinistru intr-adevar. Nu e de mirare ca bietul baiat era traumatizat. Din instinct, il stranse mai tare in brate si asculta la fel de ingrozit povestea:
- Apoi cand m-am trezit, bunicii mei au trebuit sa ma duca pe la psihologi ca sa pot redeveni eu. Nici azi nu cred ca mi-am revenit complet. Ai vazut scena de aseara... Cuvintele i-au fost oprite brusc atunci cand Davis ii prinse barbia si isi presa buzele peste ale sale, intr-un mod aproape tandru. Pentru o clipa, Tim nu reusi sa realizeze ce se intampla, insa, imediat ce isi recapata constiinta de sine obrajii lui se inrosira de furie si, cu o expresie enervata, ii plesni o palma peste obraz brunetului, cu siguranta de aceasta data dizlocandu-i maxilarul. Se ridica de pe canapea furtunos, avand aceeasi privire salbatica si ii spuse:
- Ce naiba crezi ca faci?! Davis afisa o fata de tamp si spuse, murmurand usor:
- Am crezut ca vrei putin suport moral.
- "Moral" inseamna, practic... La nivel psihic, nu fizic, idiotule! Daca esti in calduri si nu are cine sa te satisfaca, te rog, du-te intr-un loc specializat pentru astfel de servicii. Tim bolborosi cateva injuri, atat la adresa brunetului cat si la adresa lui, din cauza ca avusese incredere in acel barbat. Cum naiba m-am procopsit eu cu reporterasul asta obsedat sexual pe cap? Tsk!
Nando mo kimi no moto e...
![[Imagine: 346l2lx.jpg]](http://oi60.tinypic.com/346l2lx.jpg)
No matter how many times it will be, I will go back to you