17-09-2012, 03:50 PM
hey
scuzati intarzierea, dar asa au fost saptamanile acestea mai incarcate.
As vrea sa incep prin ai multumii lui Husk pentru comentariu si ca apreciez faptul ca-i place, ii pasa\ si ca ma sfatuieste pentru a evolua. Vreau sa stie ca acel capitol pe care nu l-am recitit a fost singurul si ca sper ca din acesta am scos toate greselile de tastare. Tot odata as vrea sa-ti multumesc pentru propunerea ta legata de modul in care redactez textul, dar vreau sa raman pe aceasta varianta pentru ca am citit carti care impaca ambele variante de dialog si pentru mine personal au fost mai usor de inteles. Sper sa imi intelegi decizia.
Astept comentarii si lectura placuta!
Cap V
Eram in camera mea singura in intuneric privind tavanul si contempland. Acum sunt eu cea adevarata- nu cea care se alinta in bratele lui Hidan. Aceea nu eram eu pentru ca timpul petrecut cu el nu era real. Era o intelegere intre iluzie si realitate. Idei precum faptul ca m-ar placea erau sperante ce nu mi le permiteam. Stiam ca in gand el are pe altcineva cu care in secret ma compara. Cu siguranta ea era motivul pentru care Hidan ma identifica evident cu momentele intime, dar ce conta? Relatia noastra e un contract de altfel nici nu ar putea fi altfel si daca m-ar placea ar fi fals. Cum ar putea sa ma placa cand cea de langa el nu era decat o Sakura cenzurata, vesnic speriata de o posibila greseala. Imi dau acum seama ca de fapt nu ma simteam cu el comod asa cum ma simteam cu Sui; cu el traiam ca si cum ziua de maine n-ar exista, ca si cum existenta s-ar limita doar la noi. Si totusi ma uit acum in oglinda si vad, sunt singura. Mama auzise sau citise odata ”Omul se naste si moare singur” dar oare si traieste? Pentru mine era o pedeapsa groasnica dar stiam ca asa trebuie sa fie. Cine mi-ar accepta secretul?
Flashback
„Ploua!” spune Hidan asezandu-si mana in jurul taliei mele. Nu aveam nici unul umbrela. Aici ploua in preajma sarbatorilor, arare ori ninge. Deobicei ninge abea in ianuarie. Il priveam oarecum nepasatoare. Ce mai conta o ploaie cand oricum machiajul meu fusese distrus aproape total de lacrimi. L-am tras usor de mana si am pasit fara ezitare in ploaie. Doream acasa, in patul meu sa ma bag sub perna si sa plang ca mai apoi sa ma trezesc de dimineata cu ochii unflati si racita cobza. In seara asta eram aproape depresiva. De ce nu imi permiteam o scena de gelozie? De ce sa nu-l intreb motivul pentru care o ia razna cand ii zambesc italianului cand el e cel care cuprinde fete de talie? „Mi-ar fi placut sa petrecem mai mult timp impreuna.” spune el tragandu-ma puternic in brate.
Nu cred ca ai fi avut acelasi succes daca am fi petrecut mai mult timp impreuna. Spun eu lasandu-l de mana si intrand in masina. Il vedeam cum intra si el, incercand sa nu para deranjat de ce am spus. Nu vreau sa vorbesc despre asta , bine? Acum hai sa mergem la tine asa cum te-am promis.
Asta inseamna pentru tine relatia noastra o promisiune, o datorie?
Asta inseamna pentru tine relatia noastra contact fizic? Trebuie sa recunoastem relatia noastra nu exista. Ai vazut cum ne-am comportat inauntru? Ca doi straini. Tu acolo, eu dincolo. Cred ca ar trebui sa recunoastem ca poate suntem prieteni cu benefici, poate nici atat. Ne folosim unul de celalalt.
Nu suntem impreuna , sau nu stiu exact cum sa explic relatia noastra.Nu stiu decat ca eu il iubesc, dar el? El ma iubeste? Oare vede in mine mai mult decat actutul propriu zis? Si-a mutat privirea vizibil dezamagit de ceea ce spusesem. Acesta era adevarul. Il vedeam nervos, simteam tensiunea din masina, atmosfera asta din ultima vreme eracoplesitoare. Simteam ca nu mai pot duce situatia asta in spate mult timp. Trebuia sa scap de presiunea asta, de haosul din viata mea. Am dorit sa spun ceva, chiar am vrut, dar el ma intrerupea spunand : „ Inteleg, stai listita!”. Asta era clar semnalul ca urma ceva. Nu doar cuvintele ci si tonul lui sarcastic....
EndFlashback
Ii aud pe ai mei susotind in bucatarie, stiam ca vorbesc despre mine si el. Stiam ca vorbesc despre faptul ca ajunsesem mai repede acasa de cat s-ar fi asteptat ei. Stiam ca vorbesc despre atitudinea cu care am intrat pe usa si despre cat de aiurea raspunsuri le dadusem. Acel „ A fost superb! A donat o suma mare pentru caz!” parea putin, nu?
Flashback
Ai fost geloasa pe ea? Sakura, esti fata isteata stii ca nu as face asa ceva in public nu? Si in fond ai fost superba cand ai venit si i-ai spus vreo doua. Iubito suntem impreuna? Nu stiu, dar nu vreau sa te fac sa suferi. Eu nu sunt asa. Tu pe de alta parte ai plecat cu Sui o buna perioada .Pentru ce ma rog? Nu ti-am zis sa stai departe de el? Spune el strigand dintr-o data si apropiindu-se de mine de parca nu eram destul de lipita de geamul rece al masinii.
Hidan te rog , este singurul meu prieten.
EndFlashback
Trist, dar adevarat. Desi in clubul lui Sui aveam atatea cunostinte nu vorbeam cu niciuna inafara clubului. Nu-mi trebuiau. Asa eram eu. Fidela unei persoane fie ca era o relatie amoroasa sau nu. Am invatat de mica ce e loialitatea afectiva, cand ti la o persoana pana la Dumnezeu si inapoi investesti sentimente doar in relatia aia. Bineinteles ca la cat de daruita am fost in relatie atat de distrusa am fost la final. Aveam si acum cicatrici adanci. Stiti cand iubesti o persoana si te concentrezi doar asupra acelei relatii tinzi sa te izolezi de altele. Sui este singurul prieten pe care il am si care nu mi-a cerut niciodata nimic. Poate profitam unul de pe seama celuilalt, dar el nu ma atinsese niciodata, nu ma ranise nici verbal nici fizic si asta insemna asa mult.
Flashback
Recunosc ca eram ingrozita. Persoana aceasta din fata mea, imi fusese candva cel mai de incredere confident, iar acum? Acum il priveam ca pe cea mai mare amenintare spre fericirea mea. Cel ce urma sa pozeze acum intr-o cunostinta mai veche era de fapt un personaj care rasese de mine de nenumarate ori si care ma agresase tot de atatea ori. " Ma bucur sa te revad, Frumusete!" I-am zambit undeva ascunsa sub imbatisarea protectoare a lui Sui. "Nu ma prezinti? " intreaba blondul zambindu-mi in felul lui caracteristic. Era un baiat frumos. Naruto mi se paruse intotdeauna astfel, chiar si acum mi se parea, insa era un nimic. Profitase de mine atata timp, prima data la scoala, apoi la iesiri. Ma lua cu el ca pe un catelus cu care te mandresti in fata prietenilor ca esti un bun dresor. Ma pacalea ca suntem prieteni si ca ma iubea, dar dragostea asta lasa vanatai.
EndFlashback
Flashback
- Nu ma mai baga pe mine in prostiile astea! Crezi ca am timp de pierdut pentru prostiile tale?
EndFlashback
Nu puteam sa-i uit palma sau modul in care ma brutaliza, ma imbrancea si... "Sakura si eu am fost bun colegi in scoala! " Imi facea atata rau sa-l simt atat de aproape de mine. De la prima mea intalnire cu Sui ne indepartasem ba chiar nu mai auzisem nimic unul de celalalt. Reaparuse ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, mangaindu-ma la fel de curajos ca alta data chiar in fatalui Sui care parea sa observe atitudinea mea. In acea seara Sui m-a salvat, si de atunci amandoi am ramas nedespartiti. Ii datorez atat de mult. Chiar daca la inceput fusesem parteneri de dans si petreceri acum eram confidenti, prieteni.
Flashback
Te implor nu ma pune sa ma despart de el. Stiu ca ti se pare aiurea, dar eu tin la el si el la mine. Eu doar atat iti cer. Relatia mea cu el este strict de prietenie, si nu reprezinta un obstacol pentru tine. As vrea sa intelegi ca .... Esti perfect! Spun eu asezandu-mi mana pe obrazul lui . Si eu, chiar tin la tine si sunt gata sa investesc cu adevarat in relatia asta. Tu esti? Intreb eu stergandu-mi lacrimile.
Tu pleures pour rien. ( Plangi din nimicuri.)
EndFlashback
scuzati intarzierea, dar asa au fost saptamanile acestea mai incarcate.
As vrea sa incep prin ai multumii lui Husk pentru comentariu si ca apreciez faptul ca-i place, ii pasa\ si ca ma sfatuieste pentru a evolua. Vreau sa stie ca acel capitol pe care nu l-am recitit a fost singurul si ca sper ca din acesta am scos toate greselile de tastare. Tot odata as vrea sa-ti multumesc pentru propunerea ta legata de modul in care redactez textul, dar vreau sa raman pe aceasta varianta pentru ca am citit carti care impaca ambele variante de dialog si pentru mine personal au fost mai usor de inteles. Sper sa imi intelegi decizia.
Astept comentarii si lectura placuta!
Cap V
Eram in camera mea singura in intuneric privind tavanul si contempland. Acum sunt eu cea adevarata- nu cea care se alinta in bratele lui Hidan. Aceea nu eram eu pentru ca timpul petrecut cu el nu era real. Era o intelegere intre iluzie si realitate. Idei precum faptul ca m-ar placea erau sperante ce nu mi le permiteam. Stiam ca in gand el are pe altcineva cu care in secret ma compara. Cu siguranta ea era motivul pentru care Hidan ma identifica evident cu momentele intime, dar ce conta? Relatia noastra e un contract de altfel nici nu ar putea fi altfel si daca m-ar placea ar fi fals. Cum ar putea sa ma placa cand cea de langa el nu era decat o Sakura cenzurata, vesnic speriata de o posibila greseala. Imi dau acum seama ca de fapt nu ma simteam cu el comod asa cum ma simteam cu Sui; cu el traiam ca si cum ziua de maine n-ar exista, ca si cum existenta s-ar limita doar la noi. Si totusi ma uit acum in oglinda si vad, sunt singura. Mama auzise sau citise odata ”Omul se naste si moare singur” dar oare si traieste? Pentru mine era o pedeapsa groasnica dar stiam ca asa trebuie sa fie. Cine mi-ar accepta secretul?
Flashback
„Ploua!” spune Hidan asezandu-si mana in jurul taliei mele. Nu aveam nici unul umbrela. Aici ploua in preajma sarbatorilor, arare ori ninge. Deobicei ninge abea in ianuarie. Il priveam oarecum nepasatoare. Ce mai conta o ploaie cand oricum machiajul meu fusese distrus aproape total de lacrimi. L-am tras usor de mana si am pasit fara ezitare in ploaie. Doream acasa, in patul meu sa ma bag sub perna si sa plang ca mai apoi sa ma trezesc de dimineata cu ochii unflati si racita cobza. In seara asta eram aproape depresiva. De ce nu imi permiteam o scena de gelozie? De ce sa nu-l intreb motivul pentru care o ia razna cand ii zambesc italianului cand el e cel care cuprinde fete de talie? „Mi-ar fi placut sa petrecem mai mult timp impreuna.” spune el tragandu-ma puternic in brate.
Nu cred ca ai fi avut acelasi succes daca am fi petrecut mai mult timp impreuna. Spun eu lasandu-l de mana si intrand in masina. Il vedeam cum intra si el, incercand sa nu para deranjat de ce am spus. Nu vreau sa vorbesc despre asta , bine? Acum hai sa mergem la tine asa cum te-am promis.
Asta inseamna pentru tine relatia noastra o promisiune, o datorie?
Asta inseamna pentru tine relatia noastra contact fizic? Trebuie sa recunoastem relatia noastra nu exista. Ai vazut cum ne-am comportat inauntru? Ca doi straini. Tu acolo, eu dincolo. Cred ca ar trebui sa recunoastem ca poate suntem prieteni cu benefici, poate nici atat. Ne folosim unul de celalalt.
Nu suntem impreuna , sau nu stiu exact cum sa explic relatia noastra.Nu stiu decat ca eu il iubesc, dar el? El ma iubeste? Oare vede in mine mai mult decat actutul propriu zis? Si-a mutat privirea vizibil dezamagit de ceea ce spusesem. Acesta era adevarul. Il vedeam nervos, simteam tensiunea din masina, atmosfera asta din ultima vreme eracoplesitoare. Simteam ca nu mai pot duce situatia asta in spate mult timp. Trebuia sa scap de presiunea asta, de haosul din viata mea. Am dorit sa spun ceva, chiar am vrut, dar el ma intrerupea spunand : „ Inteleg, stai listita!”. Asta era clar semnalul ca urma ceva. Nu doar cuvintele ci si tonul lui sarcastic....
EndFlashback
Ii aud pe ai mei susotind in bucatarie, stiam ca vorbesc despre mine si el. Stiam ca vorbesc despre faptul ca ajunsesem mai repede acasa de cat s-ar fi asteptat ei. Stiam ca vorbesc despre atitudinea cu care am intrat pe usa si despre cat de aiurea raspunsuri le dadusem. Acel „ A fost superb! A donat o suma mare pentru caz!” parea putin, nu?
Flashback
Ai fost geloasa pe ea? Sakura, esti fata isteata stii ca nu as face asa ceva in public nu? Si in fond ai fost superba cand ai venit si i-ai spus vreo doua. Iubito suntem impreuna? Nu stiu, dar nu vreau sa te fac sa suferi. Eu nu sunt asa. Tu pe de alta parte ai plecat cu Sui o buna perioada .Pentru ce ma rog? Nu ti-am zis sa stai departe de el? Spune el strigand dintr-o data si apropiindu-se de mine de parca nu eram destul de lipita de geamul rece al masinii.
Hidan te rog , este singurul meu prieten.
EndFlashback
Trist, dar adevarat. Desi in clubul lui Sui aveam atatea cunostinte nu vorbeam cu niciuna inafara clubului. Nu-mi trebuiau. Asa eram eu. Fidela unei persoane fie ca era o relatie amoroasa sau nu. Am invatat de mica ce e loialitatea afectiva, cand ti la o persoana pana la Dumnezeu si inapoi investesti sentimente doar in relatia aia. Bineinteles ca la cat de daruita am fost in relatie atat de distrusa am fost la final. Aveam si acum cicatrici adanci. Stiti cand iubesti o persoana si te concentrezi doar asupra acelei relatii tinzi sa te izolezi de altele. Sui este singurul prieten pe care il am si care nu mi-a cerut niciodata nimic. Poate profitam unul de pe seama celuilalt, dar el nu ma atinsese niciodata, nu ma ranise nici verbal nici fizic si asta insemna asa mult.
Flashback
Recunosc ca eram ingrozita. Persoana aceasta din fata mea, imi fusese candva cel mai de incredere confident, iar acum? Acum il priveam ca pe cea mai mare amenintare spre fericirea mea. Cel ce urma sa pozeze acum intr-o cunostinta mai veche era de fapt un personaj care rasese de mine de nenumarate ori si care ma agresase tot de atatea ori. " Ma bucur sa te revad, Frumusete!" I-am zambit undeva ascunsa sub imbatisarea protectoare a lui Sui. "Nu ma prezinti? " intreaba blondul zambindu-mi in felul lui caracteristic. Era un baiat frumos. Naruto mi se paruse intotdeauna astfel, chiar si acum mi se parea, insa era un nimic. Profitase de mine atata timp, prima data la scoala, apoi la iesiri. Ma lua cu el ca pe un catelus cu care te mandresti in fata prietenilor ca esti un bun dresor. Ma pacalea ca suntem prieteni si ca ma iubea, dar dragostea asta lasa vanatai.
EndFlashback
Flashback
- Nu ma mai baga pe mine in prostiile astea! Crezi ca am timp de pierdut pentru prostiile tale?
EndFlashback
Nu puteam sa-i uit palma sau modul in care ma brutaliza, ma imbrancea si... "Sakura si eu am fost bun colegi in scoala! " Imi facea atata rau sa-l simt atat de aproape de mine. De la prima mea intalnire cu Sui ne indepartasem ba chiar nu mai auzisem nimic unul de celalalt. Reaparuse ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, mangaindu-ma la fel de curajos ca alta data chiar in fatalui Sui care parea sa observe atitudinea mea. In acea seara Sui m-a salvat, si de atunci amandoi am ramas nedespartiti. Ii datorez atat de mult. Chiar daca la inceput fusesem parteneri de dans si petreceri acum eram confidenti, prieteni.
Flashback
Te implor nu ma pune sa ma despart de el. Stiu ca ti se pare aiurea, dar eu tin la el si el la mine. Eu doar atat iti cer. Relatia mea cu el este strict de prietenie, si nu reprezinta un obstacol pentru tine. As vrea sa intelegi ca .... Esti perfect! Spun eu asezandu-mi mana pe obrazul lui . Si eu, chiar tin la tine si sunt gata sa investesc cu adevarat in relatia asta. Tu esti? Intreb eu stergandu-mi lacrimile.
Tu pleures pour rien. ( Plangi din nimicuri.)
EndFlashback