[Yaoi] Strigatul mut al terorii. Cod: CWI 137.

[Clau~]

Heya, again, dragii mei. Se pare ca, in ultimul timp, am o cantitate mare de inspiratie si pofta de a scrie; si am adus nextul. Lectura placuta si mersi tutror ca cititi acest fic. ^.^


[center].:: Page number 15 ::. [/center]


- Ce zici, Bonzo? E destul de interesant stapanul tau, nu? intreba Victor mutandu-si ochii cand la patrupedul ce statea langa el pe canapea cu botul pe labe, cand la usa baii de unde se auzea apa curgand. In interiorul acestuia, corpul strainului era invaluit cu raceala apei in bratele sale de gheata. Corpul ii tremura brutal si violent, iar obrajii rosii ii erau patati de pentinenta revarsata in lacrimi cu gust amar, un pelin otravitor. Dar pe el nu il durea nimic... Plansul era parte din el, era o stare de liniste efemera, un cantec dulce ce ii purta sufletul pe acorduri inalte si impliniri sentimentale.
- Leon... sopti acesta lipsit de vlaga, inainte ca intregul lui corp sa se pravaleasca sub apa rece pe jos. Parul ii acoperea partial chipul inca rosu, albeata pielii sale contrastand puternic cu acestea. Daca nu ai fi stiut ca inca rasufla, ai fi putut crede ca moartea il prinse in mrejele ei sau ca este o Alba-ca-zapada ce-si asteapta salvatorul. Genele lungi ii scapara pe obraz o ultima lacrima, inainte ca el sa fie pierdut intr-o inconstienta ademenitoare.
- Ia sa vedem ce mai e pe la televizor, spuse din nou Victor, uitandu-se fugitiv la usa baii. Ce, Doamne iarta-ma, face ala atat timp in baie? isi spuse el si inceput sa chicoteasca, continuandu-si ideea.
- Uite, Bonzo, bosorogul de Luissiere in sfarsit a ajuns pe toate canalele. De cand isi dorea asta. Pacat ca e intre patru scanduri acum. Chicotul ii deveni din ce in ce mai accentuat si se transforma in ras, in timp ce Bonzo incepu sa latre alaturi de el si sa dea din coada.
- Ce crezi ca face in baie? ii spuse patrupedului, cu o mina afectata si usor ingrijorata. Era, pana la urma un strain, insa nu si-ar fi dorit sa fi patit ceva. In definitiv, nu stia nimic despre el, nici macar numele, nimic.

Se ridica de pe canapea, indreptandu-se cu pasi lenti spre baie, apoi batu repetitiv in usa, neauzind nici un raspuns de partea cealalta. Intra in baie, precipitat, si vazu corpul tanarului ce zacea fara viata pe jos. Fara viata, metaforic vorbind, caci atunci cand se apropie de el descoperi ca avea suflu, insa era complet rece. Probabil intrase chiar in soc hipotermic. Il ridica pe bratele sale, grabit si ingrijorat, si il duse in camera sa, dezbracandu-se pana la piele. Era cald in camera, insa nu erau cele treizeci si sapte de grade suficiente cat sa ii incalzeasca sangele si sa il puna al loc in miscare. Asa ca isi contopi corpul plin de adrenalina cu al sau, tremurand usor din cauza racelii.
- Haide, nu te las sa mori asa. Daca mori, nu ti-o iert... ii soptea el intr-una, mangaind spatele celui ce il tinea atat de strans in brate acum. Insa baiatul nu avea nici o reactie; era inghetat in lumea lui plina de vise. Isi vedea iubitul zambindu-i, ochii albastri sculptand cu claritatea lor o nemarginita dragoste, il vedea apropiindu-se de el insa... Deodata calea aceea se rupse, totul se sfarma in jurul lui. O ceata groasa se sternu peste mintea lui si al sau suflet, lasandu-l sa zbiere in intuneric dupa o lumina. Din capatul celalalt al reveriilor sale fumegande zari un licar tremurand, ce i se paru din ce in ce mai aproape. Deschise ochii brusc si trase aer puternic in piept, tresarind usor in bratele satenului ce dormea acum. Isi controla corpul, vrand sa vada daca nu e cumva un alt cosmar de al sau si dadu peste corpul cald si gol al altei persoane. Clipi de cateva ori, dezmortindu-si oasele cu miscari scurte apoi privi spre chipul adormit al celui de langa el, fixandu-l cu ochii lui negri. Parea atat de linistit in somn. Isi amintea vag de chipul iubitului sau adormit; ce bine semanau cei doi. Zambind, isi inchise ochii si se ghemui la pieptul gol al satenului. Se simtea protejat si, pe de o parte, chiar asa era.

Dimineata, Victor fu surprins sa il vada pe brunet agatat de el ca o pisica ce cerceste atentie si se ridica din pat, cu miscari usoare de teama sa nu-l trezeasca. Isi lua un halat pe el si il privi pe baiatul ce dormea linsitit in pat. I se parea lui sau e mai frumos decat il vazuse seara precedenta? Pufni amuzat apoi auzi cainele latrand din sufragerie si se duse sa vada ce e in neregula. Pe pervazul geamului se asezasera doua pasari ce-si cantau linistite feeriile visatoare. Barbatul se apropie cu pasi lejeri de patruped si ii mangaie capul imblanit, spunandu-i:
- Stai linistit. Sunt doar pasari. Limba roz a cainelui incepu sa fluture pe afara apoi se auzi inca un latrat scurt. Strainul, ce privi intreaga scena, incepu sa chicoteasca si spuse cu o usoara timiditate in glas:
- Cred ca a vrut sa le salute.
Victor se intoarse catre brunet si tresari usor cand il vazu imbracat cu o camasa de a lui. Corpul lui subtire era acoperit neuniform de bucata de material alb in timp ce picioarele lui apetisante ii trasera privirea in directia lor. Admira putin imaginea baiatului apoi, ca trezit dintr-un vis, spuse zambind:
- Buna dimineata. Esti bine? Cum ai dormit? Brunetul zambi; Victor se simtea din nou posedat de aceea fiinta a carei frumusete ingenua si lasciva in acelasi timp ii faceau mintea sa o ia razna. Ce se intampla cu el?
- Aham, ingana strainul, dand afirmativ din cap. Satenul zambi la randul sau si se duse in bucatarie, avand grija sa isi dea seama daca baiatul il urma.
- Ai vrea putina cafea? spuse si puse la pregatit cafeua cea zilnica. Cafeaua era pentru el, intr-adevar, un drog; nu putea sa renunte la ea pentru nimic.
- Ar fi buna, multumesc, spuse baiatul si se rezema de blatul negru de bucatarie. Pe Victor, insa, il rodea o intrebare: care era numele acelei frumuseti? Si nu ezita sa-l intrebe:
- Care e numele tau?
Baiatul isi sterse zambetul de pe chip, parand ca se gandeste la ceva cu adevarat important si greu. Apoi, cu mina unui copil nestiutor, raspunse:
- C.
- C vine de la... Cletus, Cedric, Carl... La auzirea ultimului nume baiatul tresari si dadu afirmativ din cap.
- Cletus? spuse din nou Victor si vazu miscarea in sens negativ a capului. Atunci Cedric? continua el si primi acelasi raspuns din partea brunetului. Carl?
- Da. Ma numesc Carl Litz. Desi, as fi vrut sa uit acest nume, spuse incruntandu-se usor. Isi inchise ochii pentru o secunda si ofta adanc, de parca ar fi avut ceva pe suflet, ceva ce il tinea sa fie fericit si impacat. Pentru Victor, Carl reprezenta un mister; iar enigmele erau exact pe gustul lui. Pari perfect... Ce ascunzi tu dincolo de masca asta?