07-09-2012, 09:21 PM
(Ultima modificare: 07-09-2012, 09:32 PM {2} de Erina Ozaki.)
Multumesc de comm Neris :* Noul capitol mai lung , sper sa va placa :*
Capitolul 6
~Ce imi spune inima sa fac~
Trecusera deja doua zile de la plecarea lui Sasuke din sat si ceea ce considera Naruto, o despatire enigmatica. Se facu seara, soarele se ascunse dupa armata sa de nori luptandu-se cu patura intunecoasa a noptii, ce se combina cu jocul de culorii vii ale apusului. In aceasta confruntare fireasca a naturii, noaptea se raspandise rapid, stergand jocul de culori si acoperindu-le cu intunecime. Nu ze zari nici o stea, nici luna. Nu era foarte tarziu, in jurul orei 9. Naruto simti, pe geamul deschis racoarea noptii si se apropie, apoi se lasa cu bratele pe pervaz. Adierea de vant usor rece il racori pe fata si se strecura domol in parul sau, avantandu-l lin. Aceasta atmosfera ii paru o binecuvantare. Inima ii era linstita, lipsita de zbuciumuri si de caldura insuportabila pe care o avusese dupa plecare brunetului. Totusi... mai ramasese o urma usoara de dor ascunsa in fundaturile sufletului si bine controlata. Racoarea noptii il facu sa uite pentru un moment ce viata, trecut , prezent si viitor. Pentru Naruto tot ce conta era dezmierdarea vantului pe chipul sau si linistea serii. Strada din fata casei sale era pustie si prafuita. Doar greierii indrazneau sa sparga aceasta liniste. Blondul se lasa purtat de acest peisaj nocturn; la un moment dat ceva il indemna sa-si coboare privirea asupra strazii si sa renunte la reverie. In acea clipa trecu pe mica strada prafuita, o tanara bruneta cu un par voluminos si scurt ce purta un kimono lung negru si sandale de aceeasi culoare cu toc gros si numeroase catarame. Naruto isi concentra atentia asupra fetei urmarindu-i miscarile ca un vultur. Tanara, simtindu-se urmarita, intoarse privirea spre blondin, iar ochii ei negri reflectara bucuria de a-l vede pe baiat. Ii facu cu mana si zambi foarte inocent, un zambet aparte afisat pe buzele subtiri si usor arse de soare. Blondinul zambi si el la randul sau foarte deschis in semn de salut.
- Shizune-chan, asteptati putin! ruga Naruto de la geam pe fata bruneta. Baiatul apoi disparu de pe geam si se auzira cateva zgomote grabite. Curand usa de la intrare se deschise si iesi purtand un tricou larg violet cu fructe.
- Da Naruto? Ce s-a intamplat?
- Pot sa va intreb? Bunica Tsunade e la birou?
- Desigur, studiaza niste strategii de aparare. De ce? Vrei sa-i transmit ceva?
- As vrea eu personal s-o intreb.
- In regula. Shizune nu mai apuca sa-si ia la revedere ca-l vazu pe blondin adoptand o atitudine foarte serioasa si pornind tinda spre biroul lui Tsunade. Fata ramase in urma neclintita foarte profund surprisa, dupa ce Naruto disparu in pomi repezit, isi continua drumul meditand. El nici nu-si mai schimbase hainele ca pleca hotarat spre femeia care ii putea oferi informatii cu privire la intrebarile sufletesti. Miscarile lui Naruto se derulara din instinct, el fiind concentrat acum asupra intrebarilor pe care avea sa le adreseze lui Tsunade. Inima incepu sa-i bata iarasi cu putere si cateva picaturi de sudoare limpede ii coborara pe tampla. Baiatul se incrunta, acei ochii negri a lui Shizune ii reaprisera amintirile cu Sasuke. Acei ochi profunzi ai fetei se suprapuneau in mintea blondului peste ochii sclipitori si misteriosi ai brunetului. Inauntrul lui ceva ii dete un impuls, dorul iarasi il invada si focul launtric castiga contra mintii. In cele doua zile Naruto nu primise nici un semn, nici o urma care sa-i aminteasca de Sasuke, timp in care reusise sa-si traiasca viata intr-un ritm normal. Aparitia lui Shizune in aceasta seara ii paru un semn clar. Trebuia sa lamureasca situatia.
Dupa 20 de minute de alergat, ajunse la poarta biroului Hokage. El isi aseza ambele maini pe poarta imensa si o impinse pana se intredeschise. Se strecura foarte calm pe coridorul lung aflat in semiintuneric si ingropat intr-o liniste mormantala. Naruto privi in toate partile si nu vazu decat usi de lemn fara inscriptii. Apoi brusc se opri din mers, intoarse privirea si ochii i se marira. Gasi usa Hokage.
Ciocani politicos si auzi vag un ''intra'', apuca clanta impingand usa cu usoara teama si emotie. In fata sa se afla un birou din lemn maro de castan bine lucrat si proaspat lustruit impanzit de documente si dosare. In fotoliul imens sedea o blonda cu buzele rujate si ochii caprui. Fata ei prelunga era rezemata in mainile inclestate privind fix la usa. Suvitele lungi blonde se prelingeau pe obrajii ei creeand impresia unei fete mai prelungi decat era defapt. Femeia ridica capul tacuta asteptand ca baiatul sa spuna motivul vizitei sale tarzii.
- Bunico Tsunade, vreau sa te intreb ceva, spuse Naruto apropiindu-se usor de doamna blonda.
- Spune ca am treaba piticanie!
- Voi trece la subiect.. Ce misiune ia-ti dat lui Sasuke? S-a dus singur.
- Asta era! Sasuke a plecat intr-o misiune de recunoastere si urmarire a aliantei Nisipului. Cele doua ninja lidere sunt periculoase si sunt suspectate de asasinari platite.
- Unde e acum??
- In Satul Nisipului. Din pacate cei din acel sat sustin ca alianta e urmarita, eu nu cred asta.
Naruto rosti un multumesc slab printre buze si pleca acaparat de dezamagire. Sasuke putea sa sfarseasca sau sa fi fost prins intr-o capcana.
Ajuns acasa, blondul se simti fara vlaga, o marioneta organica din care sufletul pierise. Se arunca cu brutalitate peste pat, iar un gest cu mana, determina tabloul sa aterizeze pe perna. Realiza greutatea pernei si dete sa vada ce e, vazu insa ca e tabloul. Trupul vlaguit acum fu umplu cu suferinta si durere. Durerea intepatoare il strapunse in sine ca un cutit. Sentimentul se exterioriza, mai degraba izbucni inafara cu un siroi de lacrimi amare. Naruto fu cuprins de sughituri si nu putu deslusi propria camera de ceata lasata de micile perle cristaline. Se ridica si stranse tabloul la piept ca intr-o imbratisare duioasa. '' Sasuke.. Sasukeee!''
Parasi tabloul pe asternutul patului, isi lua cateva arme ninja, isi aranja bandana pe brat si imbraca o geaca albastra de fas. Hotarat si cu o strategie planuita porni in cautarea lui Sasuke. Iesi din casa in fuga apoi porni spre poarta de la iesirea din sat si de acolo in padure. Padurea era si mai infricosetoare si deasa sub cerul lipsit de stele. Naruto se avanta tot mai adanc in codru refacand traseul brunetului. Cu fiecare pas facut, tensiunea crestea si cu atat si dorinta de a-l revedea pe baiat. In drumul sau nu avu parte de nici o piedica, doar mici capcane pe care le distruse cu o aruncatura de cutit kunai. Dupa doua ore de mers, Naruto ajunse aproape la intrarea in Satul Nisipului. Cobori si privi imprejur unde fusese tabara brunetului. Incremeni cand zari cateva picaturi de sange, urme in pamant si o bucata din tricoul lui Sasuke. Blondinul simti cum toate puterile parca ii seaca si sperantele se prabusesc. Apuca bucata de stofa si o analiza. Ochii sai albastri erau plini era ingrijorare, demonul frustrarii puse mana pe el si acum cauta sa-l razbune pe brunet. Porni mai departe in cautare de raspunsuri. Intra in Satul Nisipului fara efort. Incercasera doi paznici sa-l opreasca, insa blondinul orbit sa furie, ii rani fara ezitare. Instinctul il indemna sa mearga la cel mai apropiat spital. Naruto se opri pe o creanga de copac pentru a se gandi. Privi in gol, apoi isi privi mainile. Erau patate de cateva picaturi de sange. Vederea substantei rosii pe corpul sau il inspaimanta, dar nu faptul ca ranise oameni, ci ca o facuse din razbunare orbeasca. In fata sa era un geam deschis larg, perdelelefluturau si se auzira cateva voci feminine vagi vorbind despre un pacient din Satul Frunzei ranit. Naruto se gandi ca era vorba de Sasuke probabil. Nerabdator, profita de ocazia cand se facu liniste si se strecura pe fereastra. Colinda cateva clipe spitalul pana ce ajunse la camera de garda. Usa era usor intredeschisa. Impins de curiozitate, blondul intra si cerceta din priviri incaperea destul de simpla, varuita cu alb mobilata cu un pat si o noptiera. Inlemni cand zari cine era pacientul jumatate dezbracat si bandajat la mana si la cap : Sasuke. In inima lui Naruto, speranta invie si simti din nou caldura insuportabila, dar si mila care il cuprinse la vederea unei astfel de tablou. Se apropie usor de brunet si il mangaie pe par. Sasuke deschise ochii usor si privi langa pat remarcandu-l pe Naruto
- Ce..cauti aici, Naruto?
- De ce nu mi-ai zis ca te duci in misiune periculoasa, as fi venit cu tine nu te-as fi lasat singur! il apostrofa Naruto aproape lacrimand.
Sasuke se simti rusinat de gesturile sale, dar si ale blondinului. In ochii sai negri aparura sclipiri de bucurie si incerca sa zambeasca. Obrajii sai capatara o nuanta de rosu si pentru o clipa tacu cand se vazu in aceasta ipostaza. Naruto il ajuta sa se ridice putin, iar brunetul isi puse mai bine perna mare in spate. Lasa privirea si adopta tacerea. Intre cei doi curand se instala pacea, nici unul nu indrazni sa mai zica ceva, sa-si exprime cuvintele sau gesturile. Drumurile lor care pareau parelele acum s-au intersectat, datorita faptului ca Naruto si-a urmat inima si nu mintea. Sasuke il privi induiosat pe blond, incercand sa-si formuleze ideile si sa gasesca scuzele. Stranse patura de nervozitate si avu cateva incercari de a rosti ceva, dar nimic. Blondul remarcand gesturile confuze ale lui Sasuke, se apleca asupra sa si isi incolaci mainile in jurul gatului sau.
- Nu mai spune nimic ! Pentru tine am venit! Zii cum te simti? Mi-ai lipsit Sasuke...
Sasuke il dezlipi pe baiat de langa el, il apuca pe Naruto de ceafa si ii zambi repezit. Se apropie de chipul blondinului si intredeschise buzele cuprinzandu-le pe ale tanarului intr-un sarut. In sfarsit caldura corporala se stinse si cei doi simtira un nou fior mai cald si mai bland. Dupa cateva miscari ale buzelor, brunetul isi strecura limba in lacasul umed al ''adversarului'' sau care reactiona atat de pasional. Jocul suav al sarutului derula putin mai brutal, Naruto avand o usoara reactie de impotrivire. Cei doi se desprinsera incet cu buzele rosii calde de la aceasta scena.
- Naruto, mi-a fost foarte dor de tine ! spuse Sasuke cu o usoara tensiune pasionala in glas in timp ce-l mangaia pe blondin pe obraz.
Capitolul 6
~Ce imi spune inima sa fac~
Trecusera deja doua zile de la plecarea lui Sasuke din sat si ceea ce considera Naruto, o despatire enigmatica. Se facu seara, soarele se ascunse dupa armata sa de nori luptandu-se cu patura intunecoasa a noptii, ce se combina cu jocul de culorii vii ale apusului. In aceasta confruntare fireasca a naturii, noaptea se raspandise rapid, stergand jocul de culori si acoperindu-le cu intunecime. Nu ze zari nici o stea, nici luna. Nu era foarte tarziu, in jurul orei 9. Naruto simti, pe geamul deschis racoarea noptii si se apropie, apoi se lasa cu bratele pe pervaz. Adierea de vant usor rece il racori pe fata si se strecura domol in parul sau, avantandu-l lin. Aceasta atmosfera ii paru o binecuvantare. Inima ii era linstita, lipsita de zbuciumuri si de caldura insuportabila pe care o avusese dupa plecare brunetului. Totusi... mai ramasese o urma usoara de dor ascunsa in fundaturile sufletului si bine controlata. Racoarea noptii il facu sa uite pentru un moment ce viata, trecut , prezent si viitor. Pentru Naruto tot ce conta era dezmierdarea vantului pe chipul sau si linistea serii. Strada din fata casei sale era pustie si prafuita. Doar greierii indrazneau sa sparga aceasta liniste. Blondul se lasa purtat de acest peisaj nocturn; la un moment dat ceva il indemna sa-si coboare privirea asupra strazii si sa renunte la reverie. In acea clipa trecu pe mica strada prafuita, o tanara bruneta cu un par voluminos si scurt ce purta un kimono lung negru si sandale de aceeasi culoare cu toc gros si numeroase catarame. Naruto isi concentra atentia asupra fetei urmarindu-i miscarile ca un vultur. Tanara, simtindu-se urmarita, intoarse privirea spre blondin, iar ochii ei negri reflectara bucuria de a-l vede pe baiat. Ii facu cu mana si zambi foarte inocent, un zambet aparte afisat pe buzele subtiri si usor arse de soare. Blondinul zambi si el la randul sau foarte deschis in semn de salut.
- Shizune-chan, asteptati putin! ruga Naruto de la geam pe fata bruneta. Baiatul apoi disparu de pe geam si se auzira cateva zgomote grabite. Curand usa de la intrare se deschise si iesi purtand un tricou larg violet cu fructe.
- Da Naruto? Ce s-a intamplat?
- Pot sa va intreb? Bunica Tsunade e la birou?
- Desigur, studiaza niste strategii de aparare. De ce? Vrei sa-i transmit ceva?
- As vrea eu personal s-o intreb.
- In regula. Shizune nu mai apuca sa-si ia la revedere ca-l vazu pe blondin adoptand o atitudine foarte serioasa si pornind tinda spre biroul lui Tsunade. Fata ramase in urma neclintita foarte profund surprisa, dupa ce Naruto disparu in pomi repezit, isi continua drumul meditand. El nici nu-si mai schimbase hainele ca pleca hotarat spre femeia care ii putea oferi informatii cu privire la intrebarile sufletesti. Miscarile lui Naruto se derulara din instinct, el fiind concentrat acum asupra intrebarilor pe care avea sa le adreseze lui Tsunade. Inima incepu sa-i bata iarasi cu putere si cateva picaturi de sudoare limpede ii coborara pe tampla. Baiatul se incrunta, acei ochii negri a lui Shizune ii reaprisera amintirile cu Sasuke. Acei ochi profunzi ai fetei se suprapuneau in mintea blondului peste ochii sclipitori si misteriosi ai brunetului. Inauntrul lui ceva ii dete un impuls, dorul iarasi il invada si focul launtric castiga contra mintii. In cele doua zile Naruto nu primise nici un semn, nici o urma care sa-i aminteasca de Sasuke, timp in care reusise sa-si traiasca viata intr-un ritm normal. Aparitia lui Shizune in aceasta seara ii paru un semn clar. Trebuia sa lamureasca situatia.
Dupa 20 de minute de alergat, ajunse la poarta biroului Hokage. El isi aseza ambele maini pe poarta imensa si o impinse pana se intredeschise. Se strecura foarte calm pe coridorul lung aflat in semiintuneric si ingropat intr-o liniste mormantala. Naruto privi in toate partile si nu vazu decat usi de lemn fara inscriptii. Apoi brusc se opri din mers, intoarse privirea si ochii i se marira. Gasi usa Hokage.
Ciocani politicos si auzi vag un ''intra'', apuca clanta impingand usa cu usoara teama si emotie. In fata sa se afla un birou din lemn maro de castan bine lucrat si proaspat lustruit impanzit de documente si dosare. In fotoliul imens sedea o blonda cu buzele rujate si ochii caprui. Fata ei prelunga era rezemata in mainile inclestate privind fix la usa. Suvitele lungi blonde se prelingeau pe obrajii ei creeand impresia unei fete mai prelungi decat era defapt. Femeia ridica capul tacuta asteptand ca baiatul sa spuna motivul vizitei sale tarzii.
- Bunico Tsunade, vreau sa te intreb ceva, spuse Naruto apropiindu-se usor de doamna blonda.
- Spune ca am treaba piticanie!
- Voi trece la subiect.. Ce misiune ia-ti dat lui Sasuke? S-a dus singur.
- Asta era! Sasuke a plecat intr-o misiune de recunoastere si urmarire a aliantei Nisipului. Cele doua ninja lidere sunt periculoase si sunt suspectate de asasinari platite.
- Unde e acum??
- In Satul Nisipului. Din pacate cei din acel sat sustin ca alianta e urmarita, eu nu cred asta.
Naruto rosti un multumesc slab printre buze si pleca acaparat de dezamagire. Sasuke putea sa sfarseasca sau sa fi fost prins intr-o capcana.
Ajuns acasa, blondul se simti fara vlaga, o marioneta organica din care sufletul pierise. Se arunca cu brutalitate peste pat, iar un gest cu mana, determina tabloul sa aterizeze pe perna. Realiza greutatea pernei si dete sa vada ce e, vazu insa ca e tabloul. Trupul vlaguit acum fu umplu cu suferinta si durere. Durerea intepatoare il strapunse in sine ca un cutit. Sentimentul se exterioriza, mai degraba izbucni inafara cu un siroi de lacrimi amare. Naruto fu cuprins de sughituri si nu putu deslusi propria camera de ceata lasata de micile perle cristaline. Se ridica si stranse tabloul la piept ca intr-o imbratisare duioasa. '' Sasuke.. Sasukeee!''
Parasi tabloul pe asternutul patului, isi lua cateva arme ninja, isi aranja bandana pe brat si imbraca o geaca albastra de fas. Hotarat si cu o strategie planuita porni in cautarea lui Sasuke. Iesi din casa in fuga apoi porni spre poarta de la iesirea din sat si de acolo in padure. Padurea era si mai infricosetoare si deasa sub cerul lipsit de stele. Naruto se avanta tot mai adanc in codru refacand traseul brunetului. Cu fiecare pas facut, tensiunea crestea si cu atat si dorinta de a-l revedea pe baiat. In drumul sau nu avu parte de nici o piedica, doar mici capcane pe care le distruse cu o aruncatura de cutit kunai. Dupa doua ore de mers, Naruto ajunse aproape la intrarea in Satul Nisipului. Cobori si privi imprejur unde fusese tabara brunetului. Incremeni cand zari cateva picaturi de sange, urme in pamant si o bucata din tricoul lui Sasuke. Blondinul simti cum toate puterile parca ii seaca si sperantele se prabusesc. Apuca bucata de stofa si o analiza. Ochii sai albastri erau plini era ingrijorare, demonul frustrarii puse mana pe el si acum cauta sa-l razbune pe brunet. Porni mai departe in cautare de raspunsuri. Intra in Satul Nisipului fara efort. Incercasera doi paznici sa-l opreasca, insa blondinul orbit sa furie, ii rani fara ezitare. Instinctul il indemna sa mearga la cel mai apropiat spital. Naruto se opri pe o creanga de copac pentru a se gandi. Privi in gol, apoi isi privi mainile. Erau patate de cateva picaturi de sange. Vederea substantei rosii pe corpul sau il inspaimanta, dar nu faptul ca ranise oameni, ci ca o facuse din razbunare orbeasca. In fata sa era un geam deschis larg, perdelelefluturau si se auzira cateva voci feminine vagi vorbind despre un pacient din Satul Frunzei ranit. Naruto se gandi ca era vorba de Sasuke probabil. Nerabdator, profita de ocazia cand se facu liniste si se strecura pe fereastra. Colinda cateva clipe spitalul pana ce ajunse la camera de garda. Usa era usor intredeschisa. Impins de curiozitate, blondul intra si cerceta din priviri incaperea destul de simpla, varuita cu alb mobilata cu un pat si o noptiera. Inlemni cand zari cine era pacientul jumatate dezbracat si bandajat la mana si la cap : Sasuke. In inima lui Naruto, speranta invie si simti din nou caldura insuportabila, dar si mila care il cuprinse la vederea unei astfel de tablou. Se apropie usor de brunet si il mangaie pe par. Sasuke deschise ochii usor si privi langa pat remarcandu-l pe Naruto
- Ce..cauti aici, Naruto?
- De ce nu mi-ai zis ca te duci in misiune periculoasa, as fi venit cu tine nu te-as fi lasat singur! il apostrofa Naruto aproape lacrimand.
Sasuke se simti rusinat de gesturile sale, dar si ale blondinului. In ochii sai negri aparura sclipiri de bucurie si incerca sa zambeasca. Obrajii sai capatara o nuanta de rosu si pentru o clipa tacu cand se vazu in aceasta ipostaza. Naruto il ajuta sa se ridice putin, iar brunetul isi puse mai bine perna mare in spate. Lasa privirea si adopta tacerea. Intre cei doi curand se instala pacea, nici unul nu indrazni sa mai zica ceva, sa-si exprime cuvintele sau gesturile. Drumurile lor care pareau parelele acum s-au intersectat, datorita faptului ca Naruto si-a urmat inima si nu mintea. Sasuke il privi induiosat pe blond, incercand sa-si formuleze ideile si sa gasesca scuzele. Stranse patura de nervozitate si avu cateva incercari de a rosti ceva, dar nimic. Blondul remarcand gesturile confuze ale lui Sasuke, se apleca asupra sa si isi incolaci mainile in jurul gatului sau.
- Nu mai spune nimic ! Pentru tine am venit! Zii cum te simti? Mi-ai lipsit Sasuke...
Sasuke il dezlipi pe baiat de langa el, il apuca pe Naruto de ceafa si ii zambi repezit. Se apropie de chipul blondinului si intredeschise buzele cuprinzandu-le pe ale tanarului intr-un sarut. In sfarsit caldura corporala se stinse si cei doi simtira un nou fior mai cald si mai bland. Dupa cateva miscari ale buzelor, brunetul isi strecura limba in lacasul umed al ''adversarului'' sau care reactiona atat de pasional. Jocul suav al sarutului derula putin mai brutal, Naruto avand o usoara reactie de impotrivire. Cei doi se desprinsera incet cu buzele rosii calde de la aceasta scena.
- Naruto, mi-a fost foarte dor de tine ! spuse Sasuke cu o usoara tensiune pasionala in glas in timp ce-l mangaia pe blondin pe obraz.
...............![[Imagine: bnkWUB1.png?1]](http://i.imgur.com/bnkWUB1.png?1)