05-09-2012, 04:19 PM
Capitolul 23
Stateam in apa, cu placile sub noi, asteptand un val, care sa ne duca la mal. Nu a trebuit mult de asteptat, fiindca veni un val mare, pe care am inceput sa facem un surfing cum scrie la carte. In timp ce coboram, il privesc pe brunet vesel, care se uita undeva in dreapta mea, stupefiat si socat.
- Naruto ai grija! Tipa, iar in clipa urmatoare simt cum cineva ma apuca de mijloc, infigand niste cutite in abdomet prin costumul de surfind si ma trase in apa.
Inainte sa ma apuc sa ma dezmeticesc, sunt ridicat pentru cateva momente la suprafata. Trag aer in piept, apoi sunt scufundat din nou si vad ca cel care ma atacase era un rechin din Marele Alb. Cu astia nu prea aveam sanse sa scap intreg, dar voi lupta pentru viata mea. Il lovesc cu putere in ochi, scotandu-i unul, apoi il lovesc in branhii, rupandu-le. Simt cum slabeste maxilarul si imping cu toata puterea mea, ignorand plamani ce imi ardeau din cauza oxigenului, in sus, reusind sa ies din gura sa. Privirea mi se incetoseaza, apoi se intuneca de tot...
Aud in jurul meu bipuituri de aparate si voci pe fundal. Deschid cu greu ochii, parca pleoapele ar fi din plumb si nu din piele. Clipesc de cateva ori, pana cand ochi mi se obisnuisera cu lumina din camera si ma incrunt, cand realizez ca eram intr-un salon de spital. La geam se afla fratemiu cu soramea si Itachi, iar langa mine, taicamiu, cucaind pe scaunul dur din plastic. Imi ridic cu greu mana dreapta, plina de ace de la perfuzi si imi ating tatal in treaca, facandu-l sa tresara.
- Naruto! Puiule esti bine? Te doare ceva? Sa chem asistenta? Ma intreba batranul, atregandu-le atentia celolalti.
- U... unde... sunt? Ii intreb, pe un ton lipsit de viata, aproape mort, sperindu-ma chiar si pe mine, la auzul sau.
- Esti in spital in Tokyo, fratioare, imi raspunse Minato, venind in stanga mea, luandu-mi mana in a sa. Ai fost atacat de un rechin in Bahamas. Sasuke te-a pescuit si te-a dus la mal, unde medici te-au dus la spital. Te-au stabilizat si ai fost trimis inapoi in Tokyo. Ai facut de doua ori pe avion stop-respiratoriu, dar acum esti bine...
- Ai pierdut mult sange, completa roscata, iar eu aprob din cap obosit.
Il privesc pe nevastuica, care imi spune ca fratesu este inca in stare de soc, fiindca a asistat la al doilea stop-cardiat. Ma intunec la fata, apoi il rog sa ii spuna lui Sasuke sa ma viziteze maine. Aproba din cap tacut si ingandurat, dandu-mi de inteles, ca Sasuke nu este atat de bine pe cat vroia sa imi spuna. Am mai schimbat cateva vorbe cu ai mei, apoi i-am convins sa plece, ca sa ma odihnesc cat de cat.
- Ziaristi astia sunt ca niste lipitori! Marai Hidan, dupa ce imi arata poza in ziar pe mine, cu abdomenul aproape sfasiat.
- Pentru ce crezi ca sunt platiti? Il intreb ironic, simtindu-ma putin mai bine, in timp ce priveam cum asistenta imi schimba perfuzia cu sange, apoi pe cea cu calmante.
- I-as plati eu cu pumni in gura si cu pule peste gura, daca vor incerca sa intre la tine in salon! Marai din nou argintiul, dupa ce asistenta se cara.
Chicotesc usor, apoi scancesc de durere, strangand din ochi si dezvelindu-mi dinti albi. Vazand ca mai mult imi face rau, imi spuse ca vrea sa plece, dar atunci ii suna mobilul. Se uita la apelant, apoi il porni, dandu-i mie sa vorbesc cu cineva. Nu bine am spus alo, ca si am auzit glasul disperat a lui Sasuke, cum incepe sa ma intrebe daca sunt bine, in timp ce plangea in hohote la telefon. Abia am putut sa il linistesc si dupa ce am fost sigur ca nu va izbucni din nou in plans, l-am rugat sa fie cuminte si sa asculte de proful suplinitor, care va fi in locul meu cat timp voi fi in spital. Cand auzi de suplinitor, injura rechinul de toti dumnezei si moaste si ce mai gasi in minte. Surad usor, apoi ii urez noapte buna si ii spun tanarului sa inchida mobilul. Cand auzi, Hidan ofta bucuros, fiindca ii amortise mana, tot tinandu-l la urechea mea.
- Cred ca este timpul de somn, spuse, cand vazu, ca vine asistenta pentru a-mi face un somnifer.
- Stai, spun rapid, oprind asistenta si pe el, facandu-l sa se intoarca. Cat de rau am fost ranit? Il intreb, fiindca avea ceva experienta cu muscaturi de animale.
- Sincer? Coloana nu ti-a fost afectata, nici plamani, dar ai trei coaste rupte, doua fisurate, ai avut stomacul putin impus, dar a fost operat si cusut. O mica particica din carnea ce o ai acolo pe abdomen a fost smulsa, dar in rest, esti intreg. Vei ramane cu cicatrici de la muscaturi. Naruto, nu ai voie sex sau mai stiu eu ce, timp de o luna. E un repaus, ca ai trecut de nu stiu cate ori pe langa moarte, ma sfatui si pleca.
Aprob din cap si ii spun asistentei sa imi faca somniferul. In timp ce medicamentul incepea sa isi faca efectul, femeia imi spuse ca un baiat de vreo saptispe ani, nu s-a miscat de langa mine, pana cand fratesu nu l-a amenintat ca il trimite la bunici in Okinawa, fara bani de intors, daca nu se duce sa doarma. Cand am auzit, mi s-a facut mila de Sasuke, adormind cu gandul la el...
Stateam in apa, cu placile sub noi, asteptand un val, care sa ne duca la mal. Nu a trebuit mult de asteptat, fiindca veni un val mare, pe care am inceput sa facem un surfing cum scrie la carte. In timp ce coboram, il privesc pe brunet vesel, care se uita undeva in dreapta mea, stupefiat si socat.
- Naruto ai grija! Tipa, iar in clipa urmatoare simt cum cineva ma apuca de mijloc, infigand niste cutite in abdomet prin costumul de surfind si ma trase in apa.
Inainte sa ma apuc sa ma dezmeticesc, sunt ridicat pentru cateva momente la suprafata. Trag aer in piept, apoi sunt scufundat din nou si vad ca cel care ma atacase era un rechin din Marele Alb. Cu astia nu prea aveam sanse sa scap intreg, dar voi lupta pentru viata mea. Il lovesc cu putere in ochi, scotandu-i unul, apoi il lovesc in branhii, rupandu-le. Simt cum slabeste maxilarul si imping cu toata puterea mea, ignorand plamani ce imi ardeau din cauza oxigenului, in sus, reusind sa ies din gura sa. Privirea mi se incetoseaza, apoi se intuneca de tot...
Aud in jurul meu bipuituri de aparate si voci pe fundal. Deschid cu greu ochii, parca pleoapele ar fi din plumb si nu din piele. Clipesc de cateva ori, pana cand ochi mi se obisnuisera cu lumina din camera si ma incrunt, cand realizez ca eram intr-un salon de spital. La geam se afla fratemiu cu soramea si Itachi, iar langa mine, taicamiu, cucaind pe scaunul dur din plastic. Imi ridic cu greu mana dreapta, plina de ace de la perfuzi si imi ating tatal in treaca, facandu-l sa tresara.
- Naruto! Puiule esti bine? Te doare ceva? Sa chem asistenta? Ma intreba batranul, atregandu-le atentia celolalti.
- U... unde... sunt? Ii intreb, pe un ton lipsit de viata, aproape mort, sperindu-ma chiar si pe mine, la auzul sau.
- Esti in spital in Tokyo, fratioare, imi raspunse Minato, venind in stanga mea, luandu-mi mana in a sa. Ai fost atacat de un rechin in Bahamas. Sasuke te-a pescuit si te-a dus la mal, unde medici te-au dus la spital. Te-au stabilizat si ai fost trimis inapoi in Tokyo. Ai facut de doua ori pe avion stop-respiratoriu, dar acum esti bine...
- Ai pierdut mult sange, completa roscata, iar eu aprob din cap obosit.
Il privesc pe nevastuica, care imi spune ca fratesu este inca in stare de soc, fiindca a asistat la al doilea stop-cardiat. Ma intunec la fata, apoi il rog sa ii spuna lui Sasuke sa ma viziteze maine. Aproba din cap tacut si ingandurat, dandu-mi de inteles, ca Sasuke nu este atat de bine pe cat vroia sa imi spuna. Am mai schimbat cateva vorbe cu ai mei, apoi i-am convins sa plece, ca sa ma odihnesc cat de cat.
- Ziaristi astia sunt ca niste lipitori! Marai Hidan, dupa ce imi arata poza in ziar pe mine, cu abdomenul aproape sfasiat.
- Pentru ce crezi ca sunt platiti? Il intreb ironic, simtindu-ma putin mai bine, in timp ce priveam cum asistenta imi schimba perfuzia cu sange, apoi pe cea cu calmante.
- I-as plati eu cu pumni in gura si cu pule peste gura, daca vor incerca sa intre la tine in salon! Marai din nou argintiul, dupa ce asistenta se cara.
Chicotesc usor, apoi scancesc de durere, strangand din ochi si dezvelindu-mi dinti albi. Vazand ca mai mult imi face rau, imi spuse ca vrea sa plece, dar atunci ii suna mobilul. Se uita la apelant, apoi il porni, dandu-i mie sa vorbesc cu cineva. Nu bine am spus alo, ca si am auzit glasul disperat a lui Sasuke, cum incepe sa ma intrebe daca sunt bine, in timp ce plangea in hohote la telefon. Abia am putut sa il linistesc si dupa ce am fost sigur ca nu va izbucni din nou in plans, l-am rugat sa fie cuminte si sa asculte de proful suplinitor, care va fi in locul meu cat timp voi fi in spital. Cand auzi de suplinitor, injura rechinul de toti dumnezei si moaste si ce mai gasi in minte. Surad usor, apoi ii urez noapte buna si ii spun tanarului sa inchida mobilul. Cand auzi, Hidan ofta bucuros, fiindca ii amortise mana, tot tinandu-l la urechea mea.
- Cred ca este timpul de somn, spuse, cand vazu, ca vine asistenta pentru a-mi face un somnifer.
- Stai, spun rapid, oprind asistenta si pe el, facandu-l sa se intoarca. Cat de rau am fost ranit? Il intreb, fiindca avea ceva experienta cu muscaturi de animale.
- Sincer? Coloana nu ti-a fost afectata, nici plamani, dar ai trei coaste rupte, doua fisurate, ai avut stomacul putin impus, dar a fost operat si cusut. O mica particica din carnea ce o ai acolo pe abdomen a fost smulsa, dar in rest, esti intreg. Vei ramane cu cicatrici de la muscaturi. Naruto, nu ai voie sex sau mai stiu eu ce, timp de o luna. E un repaus, ca ai trecut de nu stiu cate ori pe langa moarte, ma sfatui si pleca.
Aprob din cap si ii spun asistentei sa imi faca somniferul. In timp ce medicamentul incepea sa isi faca efectul, femeia imi spuse ca un baiat de vreo saptispe ani, nu s-a miscat de langa mine, pana cand fratesu nu l-a amenintat ca il trimite la bunici in Okinawa, fara bani de intors, daca nu se duce sa doarma. Cand am auzit, mi s-a facut mila de Sasuke, adormind cu gandul la el...
If I can't move Heaven, I'll raise Hell... - Sebastian Morgenstern (The mortal instruments)
Perfect enemyMy fan fic blogYo man, chibi Manu^.^