03-09-2012, 09:50 PM
(Ultima modificare: 03-09-2012, 10:04 PM {2} de Erina Ozaki.)
Mutumesc de commuri si de acum inainte capitolele vor avea titluri multimita unei sugestii, aceea a lui Ayumi :*. Multumesc din nou tuturor si cititorilor ! >:d< :x sper sa va placa acest next.
Capitolul 4
~Fragmente de minciuna~
Naruto se avanta in patul sau japonez dezordonat. Nici nu se deranjase sa aprinda lumina si se intoarse cu fata in sus admirand tavanul simplu fara nimic aparte. Inchise ochii si framantarea lui interioara incepu sa se exteriorizeze sub forma unor perle lacrimare marunte ce se strecurara repezit pe sub pleope. Blondinul isi trecu mainile peste ochi si se zbatu in pat destul de speriat.
'' Ce se intampla cu mine? Acum cativa ani Sasuke mi-era amic si dusman in acelasi timp. Cand il vedeam ma cuprindea gelozia si dorinta de a-l confrunta, iar acum... cand s-a intors ma simt ciudat... Of Naruto, prostule! Nu trebuie sa-ti pese!''
Isi repeta in gand ca nu-i pasa insa se mintea pe sine, sentimentul de a-l revedea pe brunet reprezinta un sentiment nou neexperimentat pana acum care trece dincolo si de barierele logicii si prieteniei. Credea ca daca il va revedea pe Sasuke, nelinistea sa sufleateasca avea sa se sfarseasca un timp, dar e foarte tarziu, probabil a adormit deja. Naruto isi aseza mainile pe piept si intoarse capul inspre fereastra deschisa. Nu prezenta interes pentru atmosfera nocturna, ci pentru fotografia echipei sale facuta in urma cu 3 ani , asezata pe o noptiera maronie cu 2 usi. In poza se aflau Sasuke, Sakura , Naruto si senseiul lor Kakashi. Fetele nostime din micul portret il facura pe blondin sa zambeasca. Medita pret de cateva clipe, apoi auzi 2 voci de baieti pe strada. Curiozitatea il impinse sa se ridice si sa arunce o privire pe geam. Se inselase, pe strada pustie din fata casei , se plimba un baiat cu parul castaniu prins sus si cu ochii negri departati si usor ascutiti. Purta un kimono verzui cu o jacheta de aceeasi culoare trasa peste tinuta de hanabi. Il zari pe blondin pe geam si ii dadu din cap in semn se salut. Naruto aproba usor cu mana si din priviri parca il intreba ce cauta la acea ora pe strada.
- Pe tine te caut! Am sa-ti dau asta! spuse baiatul aruncandu-i lui Naruto printr-un jutsu un avion de hartie.
- Multumesc Shikamaru! O si inceteaza sa o mai faci pe bufnita!
- Da da! zise Shikamaru intorcand spatele si facand un semn superficial cu mana.
Naruto deschise avionul de hartie si sesiza un scris destul de dezordonat. Incepu sa citeasca micul bilet cu o atentie sporita si ramase uimit. Lasa bratele moi si scapa foaia sifonata din maini, aterizand ca o frunza uscata la podea. Primise o veste legata de Sasuke. Naruto se incrunta putin, simtand in sufletul sau o amaraciune usturatoare si un gol abisal. Amaraciunea se intensifica si inceta printr-o lovitura usoara in perete cu pumnul. Blondul porni apoi hotarat pe usa gata sa afle adevarul...
**
De cealalta parte a orasului Konoha , la etajul 1 al unui bloc ninja, locuia Sasuke. Brunetul isi schimbase hainele, purta un tricou negru si o pereche de pantaloni scurti rosu cu negru simpli. Isi pregatea rucsacul foarte relaxat deoarece are sa plece in misiune inafara satului o perioada de timp. Paru foarte indiferent asupra situatiei si chiar uitase de accidentul cu Naruto. Aproape terminase de impachetat, cand privi pe masa asezata langa patul ordonat si acoperit de o patura visinie si 2 perne mari albe pufoase. Zari tabloul cu echipa 7, aceeasi poza pe care o avea si Naruto pe noptiera. Brunetul capturat de tablou se apropie incet si il cuprinse in mana dreapta. Il acapara nostalgia vremurilor bune cand incercasera sa ia de la Kakashi clopoteii. Ce amintiri inocente! Brusc privirea ii cazu pe Naruto care purta in fotografie bandana albastra si un costum portocaliu de trening. Privirea copilareasca a lui Naruto il facu pe Sasuke sa se simta straniu. Parca ii statu inima in loc si nu mai facu nici un gest, doar se holba la tablou. Apoi parca trezit din reverie, puse din nou mica pastratoare de amintiri inapoi pe masa, dar o aseza cu fata in jos. Ochii negrii ai brunetul afisara o nota de confuzie, incepu sa se dea o batalie in inima lui. Mintea ii ordona sa plece, caci Itachi astepta razbunarea mult promisa, iar inima il implora sa ramana macar putin sa se relaxeze, acum ca-l regasise pe Naruto.
Din nefericire balanta se inclina spre gandul mintii, acel al razbunarii. Hotarat, Sasuke apuca rucsacul si pleca pe usa, apoi rasuci cheia in broasca si o baga la o ascunzatoare.
'' Imi pare rau Naruto..."
Baiatul se indrepta acum spre iesirea din sat,tot drumul simtindu-se urmarit. Deasupra printre crengile copacilor si camuflajul nocturn, Naruto il pandea din umbra destul de frustrat. Sasuke mai facu cativa pasi pana la poarta cea mare ce dadea spre padure si arunca cateva cutite kunai.
- Iesi afara! Stiu ca e cineva acolo!
Din negura noptii iesi dezamagit cu o privire melancolica , Naruto. Brunetul ramase uimit cand il vazu pe blondin si adopta o atitudine rece.
- De ce m-ai mintit? rosti Naruto printre cuvinte.
- N-am mintit pe nimeni! Nu e treaba ta sa stii ce fac! Am o misiune Naruto, n-am timp de jocuri copilaresti! spuse Sasuke pe un ton aproape rastit si indiferent.
- Minti! Te minti pe tine! Nu te mai juca Sasuke! Vreau sa te intreb : de ce n-ai reactionat urat cand te-am pupat pe obraz.
Brunetul se imbujora si adopta tacerea. Naruto se simti din ce in ce mai furios.
- Stii Sasuke? Acum ceva timp te-am dispretuit...am vrut sa fiu mai bun, dar de cand te-ai intors in sat, pot spune ca vreau sa fim prieteni si poate chiar mai mult...
Sasuke ofta si analiza cu atentie cuvintele blondinului. Isi dadu seama ca era singur intr-adevar, familia lui biologica fusese distrusa, iar pe familia lui de suflet o parasise: Naruto, sensei Kakashi si Sakura.
- Trebuie sa plec in misiune 2 luni... Voi fi plecat din sat.
- Te vei intoarce... pentru mine? Pentru ceilalti? spuse blondinul aproape suspinand si emotionat
- Nu stiu sigur... Probabil... Mai vedem.
- Probabil ? Naruto se napusti asupra lui Sasuke si il cuprinse intr-o imbratisare repezita pe la spate. Amandoi erau uimiti, dar blondinul se desprise rapid, imbujorat si confuz.
Sasuke era si el inrosit si impartea aceleasi sentimente. Imbratisare? Ce mai insemna si acest gest? Totul asa de repede.
'' Oare Naruto simte nevoie unei familii la fel ca mine? " Brunetul puse totul pe seama acestui motiv banal, dar simti ca poate e ceva mai mult si totusi se incapatana sa-l creada. Surprins de gestul blondinului, Sasuke se apropie de Naruto batandu-l cu palma pe umarul stang.
- Ma intorc eu...
Naruto afisa un zambet larg si ar fi sarit intr-o alta imbratisare, dar ii paru deplasat gestul, insa Sasuke timid si inca inrosit, se apropie si il saruta incet pe frunte pe blondin. Dupa aceasta Sasuke analiza diferenta de inaltime la fel cum facuse Naruto, blondul era mai scund. Intre cei doi se instala tacerea , iar brunetul porni spre poarta lasandu-l pe baiat in urma sa putin dezorientat de gest, dar cu o speranta zidita in inima... speranta ca se va intoarce in sat...
Capitolul 4
~Fragmente de minciuna~
Naruto se avanta in patul sau japonez dezordonat. Nici nu se deranjase sa aprinda lumina si se intoarse cu fata in sus admirand tavanul simplu fara nimic aparte. Inchise ochii si framantarea lui interioara incepu sa se exteriorizeze sub forma unor perle lacrimare marunte ce se strecurara repezit pe sub pleope. Blondinul isi trecu mainile peste ochi si se zbatu in pat destul de speriat.
'' Ce se intampla cu mine? Acum cativa ani Sasuke mi-era amic si dusman in acelasi timp. Cand il vedeam ma cuprindea gelozia si dorinta de a-l confrunta, iar acum... cand s-a intors ma simt ciudat... Of Naruto, prostule! Nu trebuie sa-ti pese!''
Isi repeta in gand ca nu-i pasa insa se mintea pe sine, sentimentul de a-l revedea pe brunet reprezinta un sentiment nou neexperimentat pana acum care trece dincolo si de barierele logicii si prieteniei. Credea ca daca il va revedea pe Sasuke, nelinistea sa sufleateasca avea sa se sfarseasca un timp, dar e foarte tarziu, probabil a adormit deja. Naruto isi aseza mainile pe piept si intoarse capul inspre fereastra deschisa. Nu prezenta interes pentru atmosfera nocturna, ci pentru fotografia echipei sale facuta in urma cu 3 ani , asezata pe o noptiera maronie cu 2 usi. In poza se aflau Sasuke, Sakura , Naruto si senseiul lor Kakashi. Fetele nostime din micul portret il facura pe blondin sa zambeasca. Medita pret de cateva clipe, apoi auzi 2 voci de baieti pe strada. Curiozitatea il impinse sa se ridice si sa arunce o privire pe geam. Se inselase, pe strada pustie din fata casei , se plimba un baiat cu parul castaniu prins sus si cu ochii negri departati si usor ascutiti. Purta un kimono verzui cu o jacheta de aceeasi culoare trasa peste tinuta de hanabi. Il zari pe blondin pe geam si ii dadu din cap in semn se salut. Naruto aproba usor cu mana si din priviri parca il intreba ce cauta la acea ora pe strada.
- Pe tine te caut! Am sa-ti dau asta! spuse baiatul aruncandu-i lui Naruto printr-un jutsu un avion de hartie.
- Multumesc Shikamaru! O si inceteaza sa o mai faci pe bufnita!
- Da da! zise Shikamaru intorcand spatele si facand un semn superficial cu mana.
Naruto deschise avionul de hartie si sesiza un scris destul de dezordonat. Incepu sa citeasca micul bilet cu o atentie sporita si ramase uimit. Lasa bratele moi si scapa foaia sifonata din maini, aterizand ca o frunza uscata la podea. Primise o veste legata de Sasuke. Naruto se incrunta putin, simtand in sufletul sau o amaraciune usturatoare si un gol abisal. Amaraciunea se intensifica si inceta printr-o lovitura usoara in perete cu pumnul. Blondul porni apoi hotarat pe usa gata sa afle adevarul...
**
De cealalta parte a orasului Konoha , la etajul 1 al unui bloc ninja, locuia Sasuke. Brunetul isi schimbase hainele, purta un tricou negru si o pereche de pantaloni scurti rosu cu negru simpli. Isi pregatea rucsacul foarte relaxat deoarece are sa plece in misiune inafara satului o perioada de timp. Paru foarte indiferent asupra situatiei si chiar uitase de accidentul cu Naruto. Aproape terminase de impachetat, cand privi pe masa asezata langa patul ordonat si acoperit de o patura visinie si 2 perne mari albe pufoase. Zari tabloul cu echipa 7, aceeasi poza pe care o avea si Naruto pe noptiera. Brunetul capturat de tablou se apropie incet si il cuprinse in mana dreapta. Il acapara nostalgia vremurilor bune cand incercasera sa ia de la Kakashi clopoteii. Ce amintiri inocente! Brusc privirea ii cazu pe Naruto care purta in fotografie bandana albastra si un costum portocaliu de trening. Privirea copilareasca a lui Naruto il facu pe Sasuke sa se simta straniu. Parca ii statu inima in loc si nu mai facu nici un gest, doar se holba la tablou. Apoi parca trezit din reverie, puse din nou mica pastratoare de amintiri inapoi pe masa, dar o aseza cu fata in jos. Ochii negrii ai brunetul afisara o nota de confuzie, incepu sa se dea o batalie in inima lui. Mintea ii ordona sa plece, caci Itachi astepta razbunarea mult promisa, iar inima il implora sa ramana macar putin sa se relaxeze, acum ca-l regasise pe Naruto.
Din nefericire balanta se inclina spre gandul mintii, acel al razbunarii. Hotarat, Sasuke apuca rucsacul si pleca pe usa, apoi rasuci cheia in broasca si o baga la o ascunzatoare.
'' Imi pare rau Naruto..."
Baiatul se indrepta acum spre iesirea din sat,tot drumul simtindu-se urmarit. Deasupra printre crengile copacilor si camuflajul nocturn, Naruto il pandea din umbra destul de frustrat. Sasuke mai facu cativa pasi pana la poarta cea mare ce dadea spre padure si arunca cateva cutite kunai.
- Iesi afara! Stiu ca e cineva acolo!
Din negura noptii iesi dezamagit cu o privire melancolica , Naruto. Brunetul ramase uimit cand il vazu pe blondin si adopta o atitudine rece.
- De ce m-ai mintit? rosti Naruto printre cuvinte.
- N-am mintit pe nimeni! Nu e treaba ta sa stii ce fac! Am o misiune Naruto, n-am timp de jocuri copilaresti! spuse Sasuke pe un ton aproape rastit si indiferent.
- Minti! Te minti pe tine! Nu te mai juca Sasuke! Vreau sa te intreb : de ce n-ai reactionat urat cand te-am pupat pe obraz.
Brunetul se imbujora si adopta tacerea. Naruto se simti din ce in ce mai furios.
- Stii Sasuke? Acum ceva timp te-am dispretuit...am vrut sa fiu mai bun, dar de cand te-ai intors in sat, pot spune ca vreau sa fim prieteni si poate chiar mai mult...
Sasuke ofta si analiza cu atentie cuvintele blondinului. Isi dadu seama ca era singur intr-adevar, familia lui biologica fusese distrusa, iar pe familia lui de suflet o parasise: Naruto, sensei Kakashi si Sakura.
- Trebuie sa plec in misiune 2 luni... Voi fi plecat din sat.
- Te vei intoarce... pentru mine? Pentru ceilalti? spuse blondinul aproape suspinand si emotionat
- Nu stiu sigur... Probabil... Mai vedem.
- Probabil ? Naruto se napusti asupra lui Sasuke si il cuprinse intr-o imbratisare repezita pe la spate. Amandoi erau uimiti, dar blondinul se desprise rapid, imbujorat si confuz.
Sasuke era si el inrosit si impartea aceleasi sentimente. Imbratisare? Ce mai insemna si acest gest? Totul asa de repede.
'' Oare Naruto simte nevoie unei familii la fel ca mine? " Brunetul puse totul pe seama acestui motiv banal, dar simti ca poate e ceva mai mult si totusi se incapatana sa-l creada. Surprins de gestul blondinului, Sasuke se apropie de Naruto batandu-l cu palma pe umarul stang.
- Ma intorc eu...
Naruto afisa un zambet larg si ar fi sarit intr-o alta imbratisare, dar ii paru deplasat gestul, insa Sasuke timid si inca inrosit, se apropie si il saruta incet pe frunte pe blondin. Dupa aceasta Sasuke analiza diferenta de inaltime la fel cum facuse Naruto, blondul era mai scund. Intre cei doi se instala tacerea , iar brunetul porni spre poarta lasandu-l pe baiat in urma sa putin dezorientat de gest, dar cu o speranta zidita in inima... speranta ca se va intoarce in sat...
...............![[Imagine: bnkWUB1.png?1]](http://i.imgur.com/bnkWUB1.png?1)