[Yaoi] Uraste ca iarna, iubeste ca vara.

[Clau~]

Ei, ei, cum nu ma pot lipsi in nici un caz de acest fic iti spun din nou "Buna" si ca am trecut din nou pe aici sa vad ce contraste mai gasesti tu si ce alte lumi inghetate il curpind pe protagonistul nostru cu raceala lor. Gata cu filozofatul, deocamdata. :))
Ce pot spune despre acest capitol? I hate you, a little... :-< Stiu ca sunt eu prea nerabdatoare, dar ma dispera faptul ca frumosul meu brunet (eu il ador intr-un mod absolut halucinant pe personajul acesta O.O) si blondinul meu fermecator se cearta ca prostii. Intradevar, din nou antitezele si contrastele au fost bine reliefate, dand textului un fel de... Rotunjime. Asta insemnand ca nu te-ai oprit la o singura dimensiune a textului si nici nu ai lasat plasticitatea sa se astearna peste opera. So, foarte, foarte bine. Cand citesti un text te gandesti ca vei descoperi o lume, dar daca numarul se dubleaza e muuult mai bine. Plus ca, aici intervine si viziunea personajelor, implicit caracterizarea lor si construirea. In fine, sper ca ai inteles ideea principala si anume ca e bine. ^_^
Apoi, sa trecem putin si pe la fiecare caracter. Ayu mi se pare din ce in ce mai dulce si ma bucura nespus faptul ca "s-a aliat" cu surferul; are sa iasa ceva interesant din mintea a doi copii nazdravani. Eu cred ca Ka nui e mai copil decat Ayu, la suprafata... Bine, si la interior e un suflet bland si calm, iubitor, insa nu stie cum sa arate aceste lucruri si nu stapaneste bine limbajul. Ah, si impulsivitatea lui il duce de mullte ori la contradictii si certuri. Legat tot de blondin as putea spune ca parca face dinadins sa nu il placa Kizo, iar Kizo nu se lasa mai prejos. Oare va veni ziua cand cei doi sa se inteleaga? Vom citi si vom vedea. ^_^
Pana atunci, sa revenim la capitol. Actiunea a fost destul de dinamica si nu m-am plictisit citind; in nici un caz nu se putea intampla asta cand cei doi se intalnesc. Nici nu ma gandeam, de cand cei doi au ajuns in aceeasi camera, ca poate iesi ceva bun ci mai degraba o alta serie de certuri si pedepse, lacrimi si toate cele; si am avut dreptate. Si am lasat ce-i mai bun la urma: Kizo. La cat il iubesc eu pe el, imi vine sa-l pap cu totul insa nu pot sa nu ii dau doua inainte ca e asa incapatanat si ca are o gura asa mare. Ka nui, iti dau un pont: atunci cand asta micu' mai vrea sa se rasteasca la tine sau sa spuna ceva nepotrivit, inchide-i naibii gura cu un sarut si gata. :X
Si din nou trebuie sa te laud pentru descriere. :X Fantabulos! Si acum nu a fost descrierea naturii, ci cea sentimentala, intradevar importanta in text. M-ai facut sa simt tot, desi la ce sentimente au fost descrise mai bine nu mai simteam. Desi imi place oarecum drama, nu imi place sa vad personajele suferind. Ah, si inca ceva ce ma intriga destul de muuult: ce simte de fapt Kizo in legatura cu cele intamplate? :>
Legat de ce ai spus tu, ma bucura ca am reusit sa te ambitionez in acest fel si ca ti-a placut comm-ul meu. ^_^ Cateodata e bine sa primesti astfel de cuvinte, iti da un fel de sustinere. Ceea ce vreau sa spun e ca (am mai repetat-o) eu ador acest fic si voi urmari fiecare capitol.
Mult succes in continuare si sper sa aduci cat mai repede nextul, pentru ca, stii, sunt extrem de curioasa cu privinta la ceea ce urmeaza sa se intamplae. Si multumesc ca ma anunti. Kiss-you. ByE! ^_^