Deja capitolul 6, ma bucur sa vad ca am ajuns atat de departe, dar inca mai este de parcurs. Insa vreau sa va spun ca nu voi renunta la fic. <3
Ok, ca sa stiti eu tin cont de tot ceea ce imi spuneti si va multumesc celor care cititi si sunteti alaturi de mine pentru tot. Eu una sper sa nu va dezamagesc cu nimic si sper sa parcurgem cu toti bine acest fic.
De data aceasta timp in care am scris, am si corectat, deci da, m-am chinuit putin cand am conceput capitotul. Sper sa nu mai fie atat de multe greseli, deci daca o sa lasati com va rog sa-mi spuneti de greseli, indiferent daca sunt mici sau mari, m-ar ajuta mult. Desigur daca si puteti.
Raspunsuri la comentarii:
Denissu :] scumpa de tine, te vad la ficul meu. Ma bucur! Mersii ca ai trecut cu un com, voi tine cont de ce ai spus legat de dialog, stiu foarte bine ca trebuie sa fiu atenta cum il pun si cand. De aceea voi incerca pe viitor sa il plasez in momentele oportune. Mersii inca odata ca ai venit si ti-ai omorat timpul cu ficul meu, sper sa-ti placa si in continuare. *tighthug*
Klau deci pur si simplu m-ai atins la inima. E cel mai lung com (defapt al treilea cel mai lung com) pe care l-am primit. Sincer nu ma asteptam sa scrii atat de mult.
Insa tot ce ai spus m-a impresionat si m-a determinat sa ma corectez mai des si sa fiu cu capul pe pamant si cu inima intre dinti cand scriu capitolele. Mersii.
Si totusi, eu tot nu cred ca descriu atat de fabulos natura, insa ma bucur ca iti place. :]]
Mersii, sincer din toata inima mea! *tighthug*
Si sa stii, nu m-am plictisit cand am citit ce ai scris, din contra mi s-au umezit ochii.
Mi-am lasat spatele sa se prelinga pe spatarul scaunului, capul sa stea rezemat de el si pletele galbene sa cada pe spate la fel de rebele ca intotdeauna. Nu imi trecea prin minte sa ma tund, cu toate ca unii spuneau sa o fac, fiindca bretonul imi era deja prea mare si era indeajuns de enervant ca sa-mi acopere perechea de astrii din orbite.
Mult ma mai lauda lumea, insa cum fost si voi fi sincer mereu, le-am multumit cu un zambet si o clatinare afirmativa din cap.
In inima mea acum, se dadea un razboi crunt, intre bine si rau... sau poate intre sentimentul de ura si iubire, iar cand ma refer la iubire ma gandesc la cea fratesca, de prietenie.
Totul era amestecat in gand si inima plesnea de la atatea impunsaturi de spini cu care vorbele lui Kizo ma biciuiau continuu, precum o melodie ce se repeta intr-una. Ma enerva, ma intrista, ma facea sa vars lacrimi si nu putine, dar un strop-doua pe obraji-mi rumeni, acum infocati de la caldura asternuta in interior, udau precum valurile covorul pufos, puloverul gri deschis si ma manjeam singur in amar.
Disperat, poate ca eram putin, defapt ma cuprinsese acea nostalgie timpurie de casa, de meleagurile natale. Acel tinut insorit, brazdat de palmieri infloriti, vioi in bataile usoare ale brizei marine, a caror unde aducea o mireasma fres, ce iti trezea simturile la viata.
Nisipul auriu, parca si acum il simt printre unghii si degete - dar imi creez singur iluzii, frigul imi provoca reactii de halucinatie, totusi m-as lasat ucis de el, atata timp cat peisajul insorit nu apune.
Au mai cazut cateva lacrimi, la fel de calde ca primele, asta insemna ca imi era tare dor de casa.
Cu podul palmelor mi-am acoperit ochii, stergandu-i, in acelasi timp incercand sa-mi retrag mucusul nazal ce se scursese in jos. Puteam fi mai scarbos de atat? Chiar daca ma durea putin... putin mai mult, trebuia sa raman neclintit, sa incerc sa trec peste fiindca si aici soarele rasare in fiecare zi.
Dand din cap odata si expunand acea privire de hotarare, m-am ridicat de pe scaun si mi-am dat doua palmi ca sa ma dezmeticesc. Fugind la baie mi-am curatat fata si ochii care erau rosii. Imi era si somn si chiar ravneam sa visez in patul ala superb, ce imi trezea cele mai adanci fantezii.
Inainte de a ma arunca in pat, asa cum obisnuiam in fiecare noapte, pasii m-au indreptat spre fereasta rotunda si mare de la perete, afara viscolea si doar privind razboiul alb si crancen, intreg trupul mi-a tremurat intr-o secunda. Dupa asta am sarit sub patura si m-am acoperit pana la urechi, fiindca frigul incepea sa se strecoare inauntru.
Cu un oftat prelung am incheiat seara aceasta si m-am lasat condus de zanele somnului spre taramul de nicaieri.
Odata cu primele raze de lumina patrunse prin perdelele vaporoase, ce in valuri suerau cantecul viscolului de afara, m-am ridicat in fund, crispat, privind in gol, iar ochii mei se miscau haotic in orbite ingroziti de ceea ce ar putea sa urmeze. Abia dupa cateva secunde bune cand defapt ma trezisem din cosmar, am rasuflat usurat tot acel ghem toxic de aer fierbinde ce il aveam in plamani.
Ma sufocase in somn si ma simtisem strans de gat de o forta ucigatoare, nepermitandu-mi nici sa scrancesc de durere, de parca as fi fost mort de mult, doar ca acel cineva sau acel ceva dorea sa ma omoare si in realitate si nu doar in subconstient.
Nu puteam sa imi explic anumite vise, mereu era incurcate si de fiecare data cand ma duceam cu gandul la a le deslusi, ajungeam sa am dureri de cap fiindca nu mi le mai aduceam aminte si deveneau ca fasii vagi si neclare de ceata, intr-un spatiu paradisiac. Asta era cosmarul.
Respiram de parca inghiteam aerul rece din camera si ma mai si cuprinsese frigul. Seara trecuta a fost mult mai cald, iar acum vremea se racise mai tare, cu toate ca soarele mai incalzea putin atmosfera. Totusi nu era suficient.
Cineva ca mine a fost de mic obisnuit cu un climat cald, chiar fierbinte cum a fost in Hawaii, aici totul ma depasa si nu doar vremea, dar pana si oameni. Complexitatea modului lor de a gandi ma uimea, oricum nu ii consideram redusi minta, din contra pot spune ca era ceva mai destepti - cel putin asa imi povestea tata. Am totusi impresia ca am mai auzit de domnul Nenobu, fiindca tata, cand eram eu doar un copil, obisnuia sa poarte convorbiri telefonice cu acest barbat si daca nu mi-am pierdut eu de tot mintile, stiu sigur ca intr-o zi a venit la noi in vizita, oferindu-mi o cutie cu ciocolata pe care in ziua acea am si mancat-o, a fost extrem de buna. Ma intreb daca se vand aici cutiile?
Din nou cuprins de propriile-mi ganduri am uitat complet sa ma imbrac in haine, nu doream sa lenevesc si sa stau degeaba, dar nici nu aveam de gand sa ies prea curand din camera. Mai intai de toate trebuia sa ma acomodes cu locurile, incepand cu camera aceasta minunata. Nici nu am apucat sa o aranjez, fiindca ieri a trebuit sa intru tarziu la somn din cauza lui Kizo...
Mi-am tras doua palmi peste fata ca sa imi dispara chipul sau din gand, pur si simplu nu doream sa dau ochi cu dansul, fiindca daca o faceam sigur aveam sa sar la propriu pe el si sa-i trag vreo doi puni in burta. Totusi am renuntat la acest gand ulterior, in cada, unde ma bucuram de apa calda si placuta, unde imi dezmierdam trupul ostenit si amortit.
„De ce sunt inca asa de vlaguit? de parca un vampir m-a muscat aseara in somn. Eram sigur pe teoria ca frigul aduce somnul si ca voi dormi ca un prunc, insa a fost opusul acestui fenomen... M-am miscat de zece ori in toate partile, am si cazut din pat, patura parca a fost mult prea subtire si salteaua candva pufoasa, moale si prielnica, a inceput sa fie brazdata cu lame si cuie ascutite.”
Printre buze un nou oftat si mai lung si mai profund a scapat, iar eu imediat am scos palmele din apa, ridicandu-le la fata pentru a o sterge usor, apoi repede, fiindca o voce de afara incepuse sa rasune, cat si un ciocanit insistent in usa de la camera.
Nu am putut sa-l sufar, la inceput am spus ca nu il bag in seama, dar persoana a tot insistat, iar dupa felul in care proceda gandul m-a dus la nemernicul de Kizo.
- Nu mai bate, oricum nu te bag in seama, nemernicule. Meriti sa mori ars pe rug, intr-un ocean de sange! Strigasem, insa tonul meu era calm, nu stiu cum de reusisem, dar eram si asa multumit, fiindca bataile incetasera.
- Da-dar, ce-ce am facut sa te supar, Ka Nui?
Am sarit ca ars din cada cand mi-am dat seama ca defapt incurcasem persoanele, afara la usa era Ayu si vocea ei plangacioasa de inger ma sagetase la inima.
Luasem de pe suport un prosop mare si alb pe care il infasurasem in jurul meu si deschisesem usa. Lacrimile fetei scurgandu-se pe obraji, pana ce picasera de tot de pe chip.
Vazand cum plangea si suspina neajutorata, inima mi se oprise in loc, topindu-se si prelingandu-se pe coaste in jos. Am luat-o in brate si ea imediat mi-a cuprins gatul in stransoarea bratelor subtiri, ce acum se afisau ca un lant de iubire.
I-am pus palma mea dreapta pe spate si in soapta ii spuneam ca nu pentru ea era mesajul, ci pentru fratele ei Kizo ce ma suparase. Cand ii auzise numele se incruntase nedumerita si ma intrebase ce imi facuse baiatul.
Parea nemultumita de fratele ei, un lucru care ma uimise, dar ma si bucurase, aveam pe cineva de partea mea, fetita asta chiar ca era un inger al justitiei si gingasia pe care o poseda te facea sa crezi ca nu exista fiinta pe acest pamant mai adorabila ca ea.
Ne-am asezat pe pat, insa ea s-a pus langa mine si a inceput sa-mi povesteasca ceva:
- Kizo nu e baiat rau, dar nu poate scapa nepedepsit pentru ca ti-a ranit sentimentele.
Puteam zari acea flacara din ochii ei, dorea sa se razbune pe el intr-un mod atat de copilaresc si inocent, totusi nu doream sa o intarat si sa creez probleme noi, destul imi ajunsesera cele de acasa.
- Ayu, apreciez ceea ce faci pentru mine, dar problema aceasta trebuie sa fie rezolvata cu vorba. Vezi tu, acasa eu am facut multe probleme si nu vreau sa le repet si aici, consider ca fratele tau are motivele sale, trebuia de la inceput sa refuz jocul.
- Nu, nu, nu Ka Nui, e vina mea, nu trebuia sa ma ascund, eram asa de fericita ca mi-am facut un nou prieten si m-a luat valul, insa promit ca data viitoare voi fi ascultatoare. A zambit si m-a imbratisat strans, atunci chiar am putut sa simt forta ei adevarata, era coplesitoare, dar placuta si calda. Simteam ca sunt iubit si nu negam ca imi placea la nebunie.
- Pedofilule! I-ati mainile de pe Ayu!
- Ce? Intrebasem debusolat si nedumerit de reactia baiatului.
S-a apropiat de noi si ne-a impins si cand a dorit sa o ia pe Ayu in brate, fata la lovit in burta cu piciorul si l-a doborat pe brunet pe jos. Apoi a fugit din camera, insa nu inainte de a scoate limba la el.
- Tradatoare-o!
Pur si simplu ma simteam mizerabil, dar nervii clocoteau in mine si nici ca am mai rezitat, asa ca m-am pus deasupra lui, incepand sa ma rastesc cu putere.
- Vrei sa termin odata, Kizo! Nu i-am facut nimic surori tale, ce te face sa crezi toate acestea, spune! Nu a raspuns, a tacut si si-a strans dintii in gura cu putere. Spune, dracului odata!
Pierdusem controlul asupra mea, dar eram nervos si chiar doream sa stiu de ce imi face toate acestea.
- Vrei sa incetezi, faci pe inocentul, cand defapt esti un lup sub lana unei oi. Pe langa asta chiar esti un pedofil.
- Ce, te referi la ce s-a intamplat ieri intre noi, nu te mai sinchisi sa sapi in tarana ca sa afli adevarul, asta e ceva la ordinea zilei pentru mine si nu sunt pedofil, plus tu nu ai cinci ani sa te plangi, sau asa te comporti defapt ca sa primesti toata atentia de la restul, asa cum ai facut ieri. Ai crezut ca esti superman, dar sa stii ca nu esti. Plangaciosule, nu poti fi numit barbat cand te smiorcai ca te-am atins acolo sau acolo.
Mi-am dus mana in zona s-a intima si am strans cu putere pana ce a scrancit printre dinti si a injurat.
- Nu fa pe prostul, caci sunt sigur ca si tu si prietenii tai va mai atingeti sau va mai loviti intre picioare din joaca sau chiar serios. Atunci de ce pe ei nu ii certi, nu ii brancesti sau sa ii lovesti cum ai facut cu mine? Chiar daca sunt strain, e cam acelasi lucru sa stii, fie ca te cunosc de o zi doar. Sau ce, poate esti gay si nu mi-am dat eu seam, Kizo... Ia, marturiseste!
Tipasem atat de tare incat fruntea brunetului de sub mine se incruntase, iar in ochii lui scanteia furia, determinandu-l sa se ridice cu toata forta si sa ma tranteasca de fierul patului, fiind acum el deasupra. Si ca intotdeauna nu am putut sa ma abtin, la cat de tampit si eu eram, l-am prins de fese, strangandu-le si impingandu-l si mai aproape de mine.
O facusem intentionat, pur si simplu puneam paie pe foc si brunetul nervos cum era ma apucase de umeri ,ridicandu-ma si apoi trantindu-ma inca odata de fier, reusind sa provoace durerea in al meu corp.
Dar asta nu avea sa ma impiedice sa ma razbun putin pe el, fiindca deja intrecusem amandoi bunul simt si ne tavaleam precum leii pe covor, amandoi dorindu-ne suprematia si scuzele venite din partea celui care ne facuse sa ne simtim asa de rau. Insa ajungeam sa ne si lovim cu pumnii in stomac, intre picioare si mai mult rau ne faceam.
Intr-un final zgomotele au fost auzite de cei de jos, iar domnul Nenobu a fugit pe scari in sus spre camera mea, unde lupta se dadea si a sarit sa ne desparta. A venit si sotia sa, care la luat pe Kizo si la ridicat, iar barbatul m-a ridicat pe mine.
Amandoi sotii ne-au tinut precum doua animale prinse in febra turbarii, gata sa ne napustim pentru a doua runda de bataie.
Si de data aceasta a trebuit sa dam o explicatie si desigur ca nu a iesit atat de frumos, eu unul pot spune ca am fost iertat, insa am regretat ca am dat-o si de data aceasta in bara.
Toti au putut sa-mi vada tristetea si furie atunci cand am lovit cu pumnul in perete, apoi am scrancit printre dinti din cauza impactului, prelingandu-ma in jos precum un strop de ploaie pe o frunza, picand odata cu cerul ce se sparsese in mii de bucati.
Un inger cazut si neajutorat, nestiutor si inocent, pe un pamant patat de sange, iar povara pe care trebuia sa o duc imi era chiar pacatul mult prea ispititor, ce ma determinase sa reactionez cu un scop atat de puternic si atat de trist, care imi sfasia inima precum un demon din infern nascut din smoala oaselor negre, ce brazdau subteranul.
Nu era tragedie, dar nu stiam ce sa mai fac, ma simteam neputincios si observam ca orice as fi spus, se napustea precum un leu cu gura deschisa inapoi, gata sa ma inhate si sa ma pedepseasca, de parca as fi fost blestemat. Daca nici aici nu aveam sa reusesc sa imi fac macar un prieten sau macar sa indrept lucrurile, atunci nu apartineam niciunui loc de pe acest pamant. Sigur doar oceanului, inecat in propria-mi fiinta care se va scurge in siruri de lacrimi pe scheletu-mi umezit de trecerea impului, prefacut in apa.
Femeia la luat pe brunet, spunandu-i ca avea sa fie pedepsit pentru ceea ce facuse, lasandu-ma singur cu domnul Nenobu care s-a apropiat de mine si m-a pus pe pat, mangaindu-ma pe cap si ciufulindu-mi parul blond.
- Ka Nui, nu-ti face griji totul are sa fie bine, iti promit eu asta. Sunt sigur ca pe viitor tu si Kizo o sa fiti prieteni foarte buni.
Zambetul sau atat de bland si cald, ma facuse sa-l iau in brate, lucru destul de rar. Nici pe tata nu-l prea luam in brate, dar acest om chiar ma atinsese la inima si chiar doream sa ma descarc.
Nu trebuia sa fie Ayashi sau sora mea, mama sau bunicul, domnul Nenobu era de ajuns. Si ma simteam foarte bine la el in brate, puteam simti putina iubire, nu ceream prea mult, decat o imbratisare. Oricum ma retrasesem imediat, fiindca ma gandeam ca avea sa-l deranjeze, dar si asa barbatul ma mai luase sub bratul sau mangaindu-ma pe umar si soptindu-mi vorbe de consolare.
- Sunteti mult mai priceput la asta decat tata, el deobicei m-ar fi certat si apoi m-ar fi luat in brate, bine asta in cazuri speciale. De parca nici nu as fi fost fiul sau.
- Ha, ha, ha. Tatal tau a fost intotdeauna o figura, inca de cand era adolescent ii placea sa ia lumea in brate, chiar si pe mine ma cuprindea pe neasteptate in brate si ma strangea asa de tare si imi spunea: „vreau sa-mi simti iubirea, vreau sa stii ca tin la tine”.
Cand auzisem toate acelea ma bufnise rasul, nu mi-l prea imaginam eu pe tata luand lumea in brate... Era mai mereu serios, dar avea si momente in care se rusina de proriile sale reactii, insa tot nu puteam concepe ca lui tata ii placeau imbratisarile.
- Uite, Ka Nui, daca ai nevoie sa te descarci sau sa vorbesti cu cineva, ma gasesti in birou. Fac asta pentru ca imi esti drag si te consider ca un al patrulea fiu al meu. Stii eu si tatal tau am copilarit impreuna.
Il priveam cu admiratie acum, felul sau de a vorbi atat de calm si de bland imi ungea inima cu dragoste si pace. Nu avusesem astfel de momente cu tata, poate si pentru ca de multe ori eu eram pe afara, iar el muncea doua zeci si patru din doua zeci si patru de ore, impiedicand discutiile tata-fiu.
Domnul Nenobu batuse cu palma in genunchiul meu de cateva ori si se ridicase din sezut, pornind spre usa, plecase si ma lasase in gandurile mele, dar nu inainte de a-mi zambi si a ma ambitiona sa nu renunt asa de usor, fiindca facand o astfel de greseala, atunci cu adevarat totul avea sa fie pierdut, iar sansele se puteau numara pe degete.
Lacrimile puteau curge, sa pice toate pe jos, dar stiam ca nu imi mai era atat de frica sa imi arat sentimentele. Sunt om ca oricare altul, am inima si am suflet. Nu sunt rau, ci doar un copil nestiutor, intr-un spatiu necunoscut pe care cu nerabdare astept sa-l cunosc.
In oglinda, imaginea mea se solidifica si puteam sa simt curajul, ce izvora din ai mei ochii, sclipea in sticla oglinzii. Ma simteam bine.
Ok, ca sa stiti eu tin cont de tot ceea ce imi spuneti si va multumesc celor care cititi si sunteti alaturi de mine pentru tot. Eu una sper sa nu va dezamagesc cu nimic si sper sa parcurgem cu toti bine acest fic.
De data aceasta timp in care am scris, am si corectat, deci da, m-am chinuit putin cand am conceput capitotul. Sper sa nu mai fie atat de multe greseli, deci daca o sa lasati com va rog sa-mi spuneti de greseli, indiferent daca sunt mici sau mari, m-ar ajuta mult. Desigur daca si puteti.
Raspunsuri la comentarii:
Denissu :] scumpa de tine, te vad la ficul meu. Ma bucur! Mersii ca ai trecut cu un com, voi tine cont de ce ai spus legat de dialog, stiu foarte bine ca trebuie sa fiu atenta cum il pun si cand. De aceea voi incerca pe viitor sa il plasez in momentele oportune. Mersii inca odata ca ai venit si ti-ai omorat timpul cu ficul meu, sper sa-ti placa si in continuare. *tighthug*
Klau deci pur si simplu m-ai atins la inima. E cel mai lung com (defapt al treilea cel mai lung com) pe care l-am primit. Sincer nu ma asteptam sa scrii atat de mult.
Insa tot ce ai spus m-a impresionat si m-a determinat sa ma corectez mai des si sa fiu cu capul pe pamant si cu inima intre dinti cand scriu capitolele. Mersii.
Si totusi, eu tot nu cred ca descriu atat de fabulos natura, insa ma bucur ca iti place. :]]
Mersii, sincer din toata inima mea! *tighthug*
Si sa stii, nu m-am plictisit cand am citit ce ai scris, din contra mi s-au umezit ochii.
6.
..:*:Oglindirea curajului in cristale:*:..
..:*:Oglindirea curajului in cristale:*:..
“Draga, Brik, nu ma asteptam sa iti scriu, sincer. Insa conditia deplorabila si mizerabila pe care o am, ma determina sa ma arunc in adanc si sa ma imprietenesc cu rechinul.
Nu ma asteptam sa gasesc in teancul asta o scrisoare, plus nici nu aveam de gand sa iti scriu, doar nu crezi ca te-am iertat. Tot ce ai facut a fost foarte rau, cu ce naiba am putut sa-ti gresesc, omule?
Off, stii ce, nu am chef sa ma cert cu tine, destul m-am certat cu fiul cel mare al sotilor Nenobu.
Da, a fost groaznica ziua asta. De la ora unu pana la cinci si ceva. Inceputul a fost atat de placut, fetita mica a familiei e asa de scumpa, stii bine ca am o slabiciune pentru lucrurile dragute, iar fetita asta e... nu am cuvinte, e superba si asa grijulie, ea a fost singura si sigur va ramane unica care imi va insenina zilele de acum in colo.
Celalat fiu, mijlociul si el e de treaba, oricum mult mai de treaba decat Kizo – ala mare – e si fan de al meu, iti dai seama?! Nu m-as fi astepta ca oamenii din tarile acestea inzapezite sa stie de surferi. Nu ca as fi aparut eu in nu stiu ce reviste faimoase, dar m-am bucurat.
OK, gata cu mine, tu ce ai mai facut? Cum e vremea? Oceanul sper ca a ramas la fel de limpede si cristalin ca intotdeauna... De nu vin si iti bag pixul asta cu care scriu in aorta!
Daca o vezi pe Ayashi sa o saluti din partea mea si daca aud ca i-ai facut ceva rau sau ai indurerat-o, iau primul avion si vin sa te ciopartesc. Si daca ii vezi si pe ai mei, spunele ca imi e dor de ei.
Ka Nui. Terminat!”
Nu ma asteptam sa gasesc in teancul asta o scrisoare, plus nici nu aveam de gand sa iti scriu, doar nu crezi ca te-am iertat. Tot ce ai facut a fost foarte rau, cu ce naiba am putut sa-ti gresesc, omule?
Off, stii ce, nu am chef sa ma cert cu tine, destul m-am certat cu fiul cel mare al sotilor Nenobu.
Da, a fost groaznica ziua asta. De la ora unu pana la cinci si ceva. Inceputul a fost atat de placut, fetita mica a familiei e asa de scumpa, stii bine ca am o slabiciune pentru lucrurile dragute, iar fetita asta e... nu am cuvinte, e superba si asa grijulie, ea a fost singura si sigur va ramane unica care imi va insenina zilele de acum in colo.
Celalat fiu, mijlociul si el e de treaba, oricum mult mai de treaba decat Kizo – ala mare – e si fan de al meu, iti dai seama?! Nu m-as fi astepta ca oamenii din tarile acestea inzapezite sa stie de surferi. Nu ca as fi aparut eu in nu stiu ce reviste faimoase, dar m-am bucurat.
OK, gata cu mine, tu ce ai mai facut? Cum e vremea? Oceanul sper ca a ramas la fel de limpede si cristalin ca intotdeauna... De nu vin si iti bag pixul asta cu care scriu in aorta!
Daca o vezi pe Ayashi sa o saluti din partea mea si daca aud ca i-ai facut ceva rau sau ai indurerat-o, iau primul avion si vin sa te ciopartesc. Si daca ii vezi si pe ai mei, spunele ca imi e dor de ei.
Ka Nui. Terminat!”
Mi-am lasat spatele sa se prelinga pe spatarul scaunului, capul sa stea rezemat de el si pletele galbene sa cada pe spate la fel de rebele ca intotdeauna. Nu imi trecea prin minte sa ma tund, cu toate ca unii spuneau sa o fac, fiindca bretonul imi era deja prea mare si era indeajuns de enervant ca sa-mi acopere perechea de astrii din orbite.
Mult ma mai lauda lumea, insa cum fost si voi fi sincer mereu, le-am multumit cu un zambet si o clatinare afirmativa din cap.
In inima mea acum, se dadea un razboi crunt, intre bine si rau... sau poate intre sentimentul de ura si iubire, iar cand ma refer la iubire ma gandesc la cea fratesca, de prietenie.
Totul era amestecat in gand si inima plesnea de la atatea impunsaturi de spini cu care vorbele lui Kizo ma biciuiau continuu, precum o melodie ce se repeta intr-una. Ma enerva, ma intrista, ma facea sa vars lacrimi si nu putine, dar un strop-doua pe obraji-mi rumeni, acum infocati de la caldura asternuta in interior, udau precum valurile covorul pufos, puloverul gri deschis si ma manjeam singur in amar.
Disperat, poate ca eram putin, defapt ma cuprinsese acea nostalgie timpurie de casa, de meleagurile natale. Acel tinut insorit, brazdat de palmieri infloriti, vioi in bataile usoare ale brizei marine, a caror unde aducea o mireasma fres, ce iti trezea simturile la viata.
Nisipul auriu, parca si acum il simt printre unghii si degete - dar imi creez singur iluzii, frigul imi provoca reactii de halucinatie, totusi m-as lasat ucis de el, atata timp cat peisajul insorit nu apune.
Au mai cazut cateva lacrimi, la fel de calde ca primele, asta insemna ca imi era tare dor de casa.
Cu podul palmelor mi-am acoperit ochii, stergandu-i, in acelasi timp incercand sa-mi retrag mucusul nazal ce se scursese in jos. Puteam fi mai scarbos de atat? Chiar daca ma durea putin... putin mai mult, trebuia sa raman neclintit, sa incerc sa trec peste fiindca si aici soarele rasare in fiecare zi.
Dand din cap odata si expunand acea privire de hotarare, m-am ridicat de pe scaun si mi-am dat doua palmi ca sa ma dezmeticesc. Fugind la baie mi-am curatat fata si ochii care erau rosii. Imi era si somn si chiar ravneam sa visez in patul ala superb, ce imi trezea cele mai adanci fantezii.
Inainte de a ma arunca in pat, asa cum obisnuiam in fiecare noapte, pasii m-au indreptat spre fereasta rotunda si mare de la perete, afara viscolea si doar privind razboiul alb si crancen, intreg trupul mi-a tremurat intr-o secunda. Dupa asta am sarit sub patura si m-am acoperit pana la urechi, fiindca frigul incepea sa se strecoare inauntru.
Cu un oftat prelung am incheiat seara aceasta si m-am lasat condus de zanele somnului spre taramul de nicaieri.
Odata cu primele raze de lumina patrunse prin perdelele vaporoase, ce in valuri suerau cantecul viscolului de afara, m-am ridicat in fund, crispat, privind in gol, iar ochii mei se miscau haotic in orbite ingroziti de ceea ce ar putea sa urmeze. Abia dupa cateva secunde bune cand defapt ma trezisem din cosmar, am rasuflat usurat tot acel ghem toxic de aer fierbinde ce il aveam in plamani.
Ma sufocase in somn si ma simtisem strans de gat de o forta ucigatoare, nepermitandu-mi nici sa scrancesc de durere, de parca as fi fost mort de mult, doar ca acel cineva sau acel ceva dorea sa ma omoare si in realitate si nu doar in subconstient.
Nu puteam sa imi explic anumite vise, mereu era incurcate si de fiecare data cand ma duceam cu gandul la a le deslusi, ajungeam sa am dureri de cap fiindca nu mi le mai aduceam aminte si deveneau ca fasii vagi si neclare de ceata, intr-un spatiu paradisiac. Asta era cosmarul.
Respiram de parca inghiteam aerul rece din camera si ma mai si cuprinsese frigul. Seara trecuta a fost mult mai cald, iar acum vremea se racise mai tare, cu toate ca soarele mai incalzea putin atmosfera. Totusi nu era suficient.
Cineva ca mine a fost de mic obisnuit cu un climat cald, chiar fierbinte cum a fost in Hawaii, aici totul ma depasa si nu doar vremea, dar pana si oameni. Complexitatea modului lor de a gandi ma uimea, oricum nu ii consideram redusi minta, din contra pot spune ca era ceva mai destepti - cel putin asa imi povestea tata. Am totusi impresia ca am mai auzit de domnul Nenobu, fiindca tata, cand eram eu doar un copil, obisnuia sa poarte convorbiri telefonice cu acest barbat si daca nu mi-am pierdut eu de tot mintile, stiu sigur ca intr-o zi a venit la noi in vizita, oferindu-mi o cutie cu ciocolata pe care in ziua acea am si mancat-o, a fost extrem de buna. Ma intreb daca se vand aici cutiile?
Din nou cuprins de propriile-mi ganduri am uitat complet sa ma imbrac in haine, nu doream sa lenevesc si sa stau degeaba, dar nici nu aveam de gand sa ies prea curand din camera. Mai intai de toate trebuia sa ma acomodes cu locurile, incepand cu camera aceasta minunata. Nici nu am apucat sa o aranjez, fiindca ieri a trebuit sa intru tarziu la somn din cauza lui Kizo...
Mi-am tras doua palmi peste fata ca sa imi dispara chipul sau din gand, pur si simplu nu doream sa dau ochi cu dansul, fiindca daca o faceam sigur aveam sa sar la propriu pe el si sa-i trag vreo doi puni in burta. Totusi am renuntat la acest gand ulterior, in cada, unde ma bucuram de apa calda si placuta, unde imi dezmierdam trupul ostenit si amortit.
„De ce sunt inca asa de vlaguit? de parca un vampir m-a muscat aseara in somn. Eram sigur pe teoria ca frigul aduce somnul si ca voi dormi ca un prunc, insa a fost opusul acestui fenomen... M-am miscat de zece ori in toate partile, am si cazut din pat, patura parca a fost mult prea subtire si salteaua candva pufoasa, moale si prielnica, a inceput sa fie brazdata cu lame si cuie ascutite.”
Printre buze un nou oftat si mai lung si mai profund a scapat, iar eu imediat am scos palmele din apa, ridicandu-le la fata pentru a o sterge usor, apoi repede, fiindca o voce de afara incepuse sa rasune, cat si un ciocanit insistent in usa de la camera.
Nu am putut sa-l sufar, la inceput am spus ca nu il bag in seama, dar persoana a tot insistat, iar dupa felul in care proceda gandul m-a dus la nemernicul de Kizo.
- Nu mai bate, oricum nu te bag in seama, nemernicule. Meriti sa mori ars pe rug, intr-un ocean de sange! Strigasem, insa tonul meu era calm, nu stiu cum de reusisem, dar eram si asa multumit, fiindca bataile incetasera.
- Da-dar, ce-ce am facut sa te supar, Ka Nui?
Am sarit ca ars din cada cand mi-am dat seama ca defapt incurcasem persoanele, afara la usa era Ayu si vocea ei plangacioasa de inger ma sagetase la inima.
Luasem de pe suport un prosop mare si alb pe care il infasurasem in jurul meu si deschisesem usa. Lacrimile fetei scurgandu-se pe obraji, pana ce picasera de tot de pe chip.
Vazand cum plangea si suspina neajutorata, inima mi se oprise in loc, topindu-se si prelingandu-se pe coaste in jos. Am luat-o in brate si ea imediat mi-a cuprins gatul in stransoarea bratelor subtiri, ce acum se afisau ca un lant de iubire.
I-am pus palma mea dreapta pe spate si in soapta ii spuneam ca nu pentru ea era mesajul, ci pentru fratele ei Kizo ce ma suparase. Cand ii auzise numele se incruntase nedumerita si ma intrebase ce imi facuse baiatul.
Parea nemultumita de fratele ei, un lucru care ma uimise, dar ma si bucurase, aveam pe cineva de partea mea, fetita asta chiar ca era un inger al justitiei si gingasia pe care o poseda te facea sa crezi ca nu exista fiinta pe acest pamant mai adorabila ca ea.
Ne-am asezat pe pat, insa ea s-a pus langa mine si a inceput sa-mi povesteasca ceva:
- Kizo nu e baiat rau, dar nu poate scapa nepedepsit pentru ca ti-a ranit sentimentele.
Puteam zari acea flacara din ochii ei, dorea sa se razbune pe el intr-un mod atat de copilaresc si inocent, totusi nu doream sa o intarat si sa creez probleme noi, destul imi ajunsesera cele de acasa.
- Ayu, apreciez ceea ce faci pentru mine, dar problema aceasta trebuie sa fie rezolvata cu vorba. Vezi tu, acasa eu am facut multe probleme si nu vreau sa le repet si aici, consider ca fratele tau are motivele sale, trebuia de la inceput sa refuz jocul.
- Nu, nu, nu Ka Nui, e vina mea, nu trebuia sa ma ascund, eram asa de fericita ca mi-am facut un nou prieten si m-a luat valul, insa promit ca data viitoare voi fi ascultatoare. A zambit si m-a imbratisat strans, atunci chiar am putut sa simt forta ei adevarata, era coplesitoare, dar placuta si calda. Simteam ca sunt iubit si nu negam ca imi placea la nebunie.
- Pedofilule! I-ati mainile de pe Ayu!
- Ce? Intrebasem debusolat si nedumerit de reactia baiatului.
S-a apropiat de noi si ne-a impins si cand a dorit sa o ia pe Ayu in brate, fata la lovit in burta cu piciorul si l-a doborat pe brunet pe jos. Apoi a fugit din camera, insa nu inainte de a scoate limba la el.
- Tradatoare-o!
Pur si simplu ma simteam mizerabil, dar nervii clocoteau in mine si nici ca am mai rezitat, asa ca m-am pus deasupra lui, incepand sa ma rastesc cu putere.
- Vrei sa termin odata, Kizo! Nu i-am facut nimic surori tale, ce te face sa crezi toate acestea, spune! Nu a raspuns, a tacut si si-a strans dintii in gura cu putere. Spune, dracului odata!
Pierdusem controlul asupra mea, dar eram nervos si chiar doream sa stiu de ce imi face toate acestea.
- Vrei sa incetezi, faci pe inocentul, cand defapt esti un lup sub lana unei oi. Pe langa asta chiar esti un pedofil.
- Ce, te referi la ce s-a intamplat ieri intre noi, nu te mai sinchisi sa sapi in tarana ca sa afli adevarul, asta e ceva la ordinea zilei pentru mine si nu sunt pedofil, plus tu nu ai cinci ani sa te plangi, sau asa te comporti defapt ca sa primesti toata atentia de la restul, asa cum ai facut ieri. Ai crezut ca esti superman, dar sa stii ca nu esti. Plangaciosule, nu poti fi numit barbat cand te smiorcai ca te-am atins acolo sau acolo.
Mi-am dus mana in zona s-a intima si am strans cu putere pana ce a scrancit printre dinti si a injurat.
- Nu fa pe prostul, caci sunt sigur ca si tu si prietenii tai va mai atingeti sau va mai loviti intre picioare din joaca sau chiar serios. Atunci de ce pe ei nu ii certi, nu ii brancesti sau sa ii lovesti cum ai facut cu mine? Chiar daca sunt strain, e cam acelasi lucru sa stii, fie ca te cunosc de o zi doar. Sau ce, poate esti gay si nu mi-am dat eu seam, Kizo... Ia, marturiseste!
Tipasem atat de tare incat fruntea brunetului de sub mine se incruntase, iar in ochii lui scanteia furia, determinandu-l sa se ridice cu toata forta si sa ma tranteasca de fierul patului, fiind acum el deasupra. Si ca intotdeauna nu am putut sa ma abtin, la cat de tampit si eu eram, l-am prins de fese, strangandu-le si impingandu-l si mai aproape de mine.
O facusem intentionat, pur si simplu puneam paie pe foc si brunetul nervos cum era ma apucase de umeri ,ridicandu-ma si apoi trantindu-ma inca odata de fier, reusind sa provoace durerea in al meu corp.
Dar asta nu avea sa ma impiedice sa ma razbun putin pe el, fiindca deja intrecusem amandoi bunul simt si ne tavaleam precum leii pe covor, amandoi dorindu-ne suprematia si scuzele venite din partea celui care ne facuse sa ne simtim asa de rau. Insa ajungeam sa ne si lovim cu pumnii in stomac, intre picioare si mai mult rau ne faceam.
Intr-un final zgomotele au fost auzite de cei de jos, iar domnul Nenobu a fugit pe scari in sus spre camera mea, unde lupta se dadea si a sarit sa ne desparta. A venit si sotia sa, care la luat pe Kizo si la ridicat, iar barbatul m-a ridicat pe mine.
Amandoi sotii ne-au tinut precum doua animale prinse in febra turbarii, gata sa ne napustim pentru a doua runda de bataie.
Si de data aceasta a trebuit sa dam o explicatie si desigur ca nu a iesit atat de frumos, eu unul pot spune ca am fost iertat, insa am regretat ca am dat-o si de data aceasta in bara.
Toti au putut sa-mi vada tristetea si furie atunci cand am lovit cu pumnul in perete, apoi am scrancit printre dinti din cauza impactului, prelingandu-ma in jos precum un strop de ploaie pe o frunza, picand odata cu cerul ce se sparsese in mii de bucati.
Un inger cazut si neajutorat, nestiutor si inocent, pe un pamant patat de sange, iar povara pe care trebuia sa o duc imi era chiar pacatul mult prea ispititor, ce ma determinase sa reactionez cu un scop atat de puternic si atat de trist, care imi sfasia inima precum un demon din infern nascut din smoala oaselor negre, ce brazdau subteranul.
Nu era tragedie, dar nu stiam ce sa mai fac, ma simteam neputincios si observam ca orice as fi spus, se napustea precum un leu cu gura deschisa inapoi, gata sa ma inhate si sa ma pedepseasca, de parca as fi fost blestemat. Daca nici aici nu aveam sa reusesc sa imi fac macar un prieten sau macar sa indrept lucrurile, atunci nu apartineam niciunui loc de pe acest pamant. Sigur doar oceanului, inecat in propria-mi fiinta care se va scurge in siruri de lacrimi pe scheletu-mi umezit de trecerea impului, prefacut in apa.
Femeia la luat pe brunet, spunandu-i ca avea sa fie pedepsit pentru ceea ce facuse, lasandu-ma singur cu domnul Nenobu care s-a apropiat de mine si m-a pus pe pat, mangaindu-ma pe cap si ciufulindu-mi parul blond.
- Ka Nui, nu-ti face griji totul are sa fie bine, iti promit eu asta. Sunt sigur ca pe viitor tu si Kizo o sa fiti prieteni foarte buni.
Zambetul sau atat de bland si cald, ma facuse sa-l iau in brate, lucru destul de rar. Nici pe tata nu-l prea luam in brate, dar acest om chiar ma atinsese la inima si chiar doream sa ma descarc.
Nu trebuia sa fie Ayashi sau sora mea, mama sau bunicul, domnul Nenobu era de ajuns. Si ma simteam foarte bine la el in brate, puteam simti putina iubire, nu ceream prea mult, decat o imbratisare. Oricum ma retrasesem imediat, fiindca ma gandeam ca avea sa-l deranjeze, dar si asa barbatul ma mai luase sub bratul sau mangaindu-ma pe umar si soptindu-mi vorbe de consolare.
- Sunteti mult mai priceput la asta decat tata, el deobicei m-ar fi certat si apoi m-ar fi luat in brate, bine asta in cazuri speciale. De parca nici nu as fi fost fiul sau.
- Ha, ha, ha. Tatal tau a fost intotdeauna o figura, inca de cand era adolescent ii placea sa ia lumea in brate, chiar si pe mine ma cuprindea pe neasteptate in brate si ma strangea asa de tare si imi spunea: „vreau sa-mi simti iubirea, vreau sa stii ca tin la tine”.
Cand auzisem toate acelea ma bufnise rasul, nu mi-l prea imaginam eu pe tata luand lumea in brate... Era mai mereu serios, dar avea si momente in care se rusina de proriile sale reactii, insa tot nu puteam concepe ca lui tata ii placeau imbratisarile.
- Uite, Ka Nui, daca ai nevoie sa te descarci sau sa vorbesti cu cineva, ma gasesti in birou. Fac asta pentru ca imi esti drag si te consider ca un al patrulea fiu al meu. Stii eu si tatal tau am copilarit impreuna.
Il priveam cu admiratie acum, felul sau de a vorbi atat de calm si de bland imi ungea inima cu dragoste si pace. Nu avusesem astfel de momente cu tata, poate si pentru ca de multe ori eu eram pe afara, iar el muncea doua zeci si patru din doua zeci si patru de ore, impiedicand discutiile tata-fiu.
Domnul Nenobu batuse cu palma in genunchiul meu de cateva ori si se ridicase din sezut, pornind spre usa, plecase si ma lasase in gandurile mele, dar nu inainte de a-mi zambi si a ma ambitiona sa nu renunt asa de usor, fiindca facand o astfel de greseala, atunci cu adevarat totul avea sa fie pierdut, iar sansele se puteau numara pe degete.
Lacrimile puteau curge, sa pice toate pe jos, dar stiam ca nu imi mai era atat de frica sa imi arat sentimentele. Sunt om ca oricare altul, am inima si am suflet. Nu sunt rau, ci doar un copil nestiutor, intr-un spatiu necunoscut pe care cu nerabdare astept sa-l cunosc.
In oglinda, imaginea mea se solidifica si puteam sa simt curajul, ce izvora din ai mei ochii, sclipea in sticla oglinzii. Ma simteam bine.