Generatia cu cheia la gat | Generatia actuala

[Lia]

Incotro ne indreptam, vom fi ultimii care ne aducem aminte de copilarie ca de perioada in care faceam tampenii inocente, de micile placeri ieftine a le vietii si de multe ori gratuite?

O sa pun aici ce am scris candva pe blogul meu si o sa va intreb, de ce generatiile noi par din ce in ce mai teribiliste, mai obsedate de a-si afirma imaginea si individualitatea prin toate metodele gresite, negative si trecatoare.

Am crezut ca voi ramane mereu copil, copil ai anilor 90', ca noul mileniu nu va veni niciodata si ca voi sta in fiecare seara pe balcon si voi privi stelele in incercarea zadarnica de a gasi Orionul. Stiam ca nu se vede din bucatica mea de lume, dar nu ma puteam abtine.

Am crezut ca zilele in care faceam roboti din pachete de Marlboro nu se vor sfarsi vreodata, acum nu-mi mai pasa de ambalajul in sine ci de continut; sau de jumatatile de ora in care mestecam guma Turbo ca abia apoi sa incep sa-i simt gustul. Nu stiu de ce-mi placeau, de ce ne placeau si nu mai stiu daca le cumparam sa le mananc sau doar pentru abtibilduri, poze si tatuaje. Baietii aveau colectii imense de masini si fotbalisti si schimbau dublurile intre ei, asa cum faceam cu surprizele de la Chipicao in generala, sau cele de la Kinder de pe vremea cand erau in oua aurii de plastic.

Stiu ca prin clasa intai eram toti innebuniti de sticksuri si in fiecare pauza cumparam de la magazinul de langa scoala, care acum e inchis si nimeni nu mai stie ce a fost vreodata. Nimeni in afara de noi, cei care am crescut si nu ne mai jucam pe acolo. Cel mai trist e ca nu se mai joaca nimeni asa cum stiam noi, sotronul, frunza, nu mai sare nimeni coarda si nu mai stie nimeni miscarile de elastic. Nu se mai ascund copii pe sub masini, in copaci, prin gradini, garduri si nu mai sare nimeni pe geamul de la etajul 1 al scarii, nu mai inventeaza nimeni reguli la prinselea pe animale sau nume.

Nu-mi aduc aminte ultima oara cand am jucat Mario, stiu doar ca il detestam pe ala mic si verde de-l chema Luigi. Si n-am terminat niciodata jocul, n-am salvat printesa, dar am inghitit la ciuperci halucinogene si banuti de am zis ca-l fac banca pe micul instalator. N-am terminat nici Hercules, iubeam jocurile de consola in care bagam dischete, Tom si Jerry, Pacman, Bomberman si multe altele.

Ma simt de parca as scrie in oracol, le mai tine minte cineva? Cred ca mai am asa ceva pe acasa, desi ma cam indoiesc. Caietele cu intrebari care le dadeam colegilor sa le completeze si apoi sa deseneze ceva la sfarsit. Am avut o lene teribila mereu la completat. Ar fi fost curios sa ma gandesc ce ne-am spus pe atunci.

Daca ai fi citit ce scriam ca raspuns la intrebarea ce ascultam probabil iti ziceam Cher, Modern Talking, Michael Flatley, Roxette si niste chestiute romanesti pe care le auzeam zilnic. Cine nu auzise de Andre cu platformele lor de 13 cm, de Genius si melodiile lor de pe Atomic si orasul lor trist? Sau Animal X si ASIA? Sau de Mihai Traistariu in Valahia cand Suzana le furase bananele? Daca nu, trebuie sa fi trait intr-o pestera sau aveai dopuri in urechi.

Faceam mereu galagie si mereu babele aruncau dupa noi cu borcane cu apa, altele cu oale cu apa fiarta. Altii ar fi zis ca's debile, dar noi le intaratam. Furam flori si fructe, aruncam cu bulgari de zapada in geamuri sau le faceam mici cazemate pe pres. Cei de la Sectia 5 deja ne stiau dupa nume si delicte, ma rog, nu a fost niciodata ceva serios, dar cine putea sa ignore reclamatiile nebunei de la 4. Toti o detestam, si dupa ce nu a mai fost ea am detestat-o si pe fiica ei, care era la fel de nebuna, dar nu atat de crizata.

Ah, ce vremuri.

Am tras cu prastia si faceam cornete de hartie din caietele din clasele primare. Imi aduc aminte de Vacanta Mare cand avea 3 membrii si erau amuzanti. Imi aduc aminte cand radeam cu lacrimi la Divertis si Carcotasi si cum ii asteptam in fiecare duminica. Ma uitam la Abracadabra si GeneratiaPRO si Academia Vedetelor si Ploaia de stele. Nu puteam sa traiesc fara Cartoon Network asa cum era el pe atunci.

Si ar mai fi atatea de zis, cert e ca macar noi am stiut sa fim copii.

Pot continua cu inca doua articole:

Mature content and language

Nascuti la începutul anilor 80-90 vedem acum, în anul 2012, cum casa parintilor noştri este de 50 de ori mai scumpă decât atunci când au cumparat-o şi realizam că noi o să platim pentru casele noastre în jur de 50 de ani.
Nu avem amintiri despre primii paşi pe lună, nici despre razboaie sângeroase, dar avem cultura generală, pentru că asta însemna ceva o dată.
Suntem ultima generatie care a juca
t "Ascunselea" , "Castel", "Ratele şi vânatorii", "Ţară, ţară! Vrem ostaşi", "Prinsea","Sticluta cu otravă", "Pac Pac", "Hotii şi vardiştii", ultimii care au strigat "Un doi trei la perete stai", ultimii care au folosit telefoanele cu fişe, dar primii care am facut petreceri video (închiriam un video şi stateam să ne uitam la filme 2 zile închişi în casa), primii care am vazut desene animate color, primii care am renuntat la casetele audio şi le-am înlocuit cu CD-uri.
Noi am purtat jeanşi elastici, pantaloni evazati, geci de blugi de la turci, iar cine avea firme gen Lee sau Puma era deja lider de gaşcă.
Noi am dat examene de Capacitate, nu am dat teste grile la admitere.
La gradiniţă am învăţat poezii în româneşte, nu în engleză.
Şi am cântat "MULŢI ANI TRĂIASCĂ" nu "HAPPY BIRTHDAY" la aniversari.
Am sorbit din ochi "Pasiuni" mai ales "Sunset" , chiar si "Dallas" .. şi cine zice că nu s-a uitat ori minte ori nu avea încă televizor.
Reclamele de pe posturile straine ne înnebuneau, şi abia aşteptam să vină şi la noi guma Turbo, sau puştile alea absolut superbe cu apă.
Între timp, ne consolam cu Tango cu vanilie şi ciocolată şi clasicele bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate în cap ne provocau pneumonii. Şi uite un motiv bun să nu mergem la şcoală.
Noi am ascultat şi Metallica, şi Ace of Base, şi DJ Bobo, şi Michael Jackson, şi Backstreet Boys şi Take That, şi încă nu auzisem de manele, singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu ştia paşii, dar toti dansam!
Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atât de Led Zeppelin, Jimi Hendrix, Abba şi de Queen, cât şi de noile nume gen: 50 Cent şi Britney Spears.
Am citit "Licurici", "Pif", "Cireşarii", şi am baut "Cico" şi "Zmeurată" si ni s-a parut ceva extraordinar când au aparut primele sucuri "de la TEC " fară să ne fie teamă că "au prea multe E-uri", iar la şcoală beam toată clasa dintr-o sticlă de suc fară teamă de viruşi.
Noi am baut prima Coca-Cola la sticlă şi am descoperit internetul.
Noi nu ne dadeam beep-uri, ne fluieram să ieşim afară, noi nu aveam dolby surround system, taceam toti ca să auzim actiunea filmului, nu aveam Nintendo sau PlayStation ci jocuri tetris de care ne plictiseam la o lună după ce le cumparam şi le uitam pe dulap, pline de praf.
Abia aşteptam la chefuri sa jucam "Fântânita", sau "Flori, fete sau baieti", sau "Adevar sau Provocare", sau orice ne dadeă un pretext să "pupam pe gură" pe cine "iubeam".
Noi suntem cei care încă au mai "cerut prietenia", care încă roşeam la cuvântul "sex", care dadeam cu banul care să intre în farmacie să cumpere prezervative, pe care apoi să le umplem cu apă şi să le aruncam în capul colegilor, care am completat mii de oracole, sperând ca persoana iubită va citi acolo unde scrie "De cine iti place?" că ne place de el/ea.
Este uimitor că încă mai suntem în viaţă, pentru că noi am mers cu bicicleta fară cască, genunchiere şi cotiere, nu am avut scaune speciale în maşini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau din greşeala pe jos, nu am avut pastile cu capac special sa nu fie desfacute de copii, nu ne-am spalat pe mâini după ce ne-am jucat cu toti câinii şi toate pisicile din cartier, nu am ţinut cont de câte lipide şi glucide mâncam, parintii noştri nu au "child proof the house", ne-au trimis să cumparam bere şi vin de la alimentară, şi câte un pachet de ţigari de la tutungerie.
Noi am fost martorii a trei schimbari de bancnote şi monede, noi am râs la bancuri cu Bulă, noi am fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca la Pro TV, noi suntem cei care mai ţinem minte emisiunea "Feriti-vă de magaruş".
Suntem o generatie de învingatori, de visatori, de "first-timers".

Voi ce sunteti?