Portretul lui Dorian Gray

[Clau~]

Ah, una din cartile mele preferate. Este o carte ce reuseste sa imbine frumos povestile de viata controversate cu psihologia si rafinamentul. Am fost pur si simplu indragostita de aceasta carte de la primele paragrafe, felul in care scrie autorul pur si simplu fermecandu-ma. Un al doilea mareee plus ar fi locul in care se petrece actiunea si timpul. Sunt amorezata nebuneste dupa Anglia in acea perioada si pur si simplu ador felul in care autorul a stiut sa contureze acea lume, trimitandu-ma automat in ea. Dintre toate personajele cel care mi-a picat cu tronc a fost Lordul Henry; pe langa ca e un barbat misterios si destul de atragator (dupa cum descrie autorul) iubesc felul in care vorbeste si cum reuseste sa se faca placut atat ca personaj in carte prin prezenta lui cat si ca persoana fata de celelalte personaje. Si, desi multi ar spune ca Dorian a fost influentat in mod negativ de acesta, el ramane personajul meu favorit din intreaga carte.
Dorian, protagonistul, pur si simplu e adorabil. La inceput, cu copilaria lui excesiva si spiritul de libertate ce parca ti-l insufla, eram gata-gata sa sar in carte dupa el numai ca sa-l imbratisez. A reusit sa atraga cateva zambete din partea mea, iar felul in care "s-a agatat" de lord mi se pare de-a dreptul... ADORABIL. Nu cred ca e cuvant mai potrivit. Nici spre sfarsit pe mine personajul lui nu m-a deceptionat sau dezamagit, in ciuda schimbarilor, ci din contra m-a facut sa-l indragesc si mai mult in urma maturizarii sale. Eu, ca o fana yaoi ce sunt, am fost destul de critica cu el cateodata din cauza faptului ca si-a daruit inima unei femei si nu lordului meu prea-iubit. Eeh... Am reusit sa imi imaginez cateva scenarii pe baza relatiei celor doi, insa cartea cu siguranta nu a avut ca idee principala vreo idila romantica sau viata amoroasa a lui Dorian. Cat despre Basil, singurul lucru ce il regret in legatura cu el a fost felul in care a murit. Pentru ca, daca ar fi sa fac o comparatie intre lordul Henry si dragul de Basil, l-as alege pe pictor, deoarece el chiar era cel tinea la Dorian si pana in ultimul moment l-a iubit.
Ideea este complet geniala, la fel si autorul si nu ai cum sa nu te indragostesti de aceasta carte. Imi place psihologia din carte si felul in care decurge actiunea. Iar finalul... Pur si simplu am ramas muta cand am citit ultima pagina si nu am putut sa nu o recitesc de mai multe ori, pentru ca pur si simplu nu imi venea sa cred ce tocmai citisem.
"Portretul lui Dorian Gray" nu e o carte care merita citita, ci trebuie citita pentru ca sunt sigura ca va va marca, la fel cum mi-a ramas mie in minte. ^_^