[Yaoi] Uraste ca iarna, iubeste ca vara.

[Clau~]

Heya, my genius! ^_^
First of all, as vrea sa-mi cer scuze ca n-am ajuns mai devreme pe la ficul tau si sa-ti multumesc ca ma anunti in continuare. And now, sa incepem. Am citit cele doua capitole - crede-ma ca sentimente de tot felul ma incearca si o sa sune ori prea siropos ori prea melancolic ceea ce urmeaza sa spun - si singurele lucruri care imi trec prin cap sunt: blondinul frumusel imbratisat cu brunetul misterios, sentimentele de dor si suferinta ale surferului, peisajele superbe din ambele locuri (Honolulu cat si Alaska) si, bineinteles, yaoi-ul cel de toate zilele. Ramasa fara cuvinte, incerc sa-ti spun ca, desi nu ma omori cu o descriere sau niste psihologii intortocheate si pline de sofisme, reusesti sa ma transpui energic (as putea spune) si real in lumea protagonistului. Eu una consider ca fiecare scriitor are un atu, iar al tau cu siguranta este capacitatea asta enigmatica de a traversa spatiul dintre text si autor, reusind sa... What's the right word? :-? Reusesti sa generezi un fel de sarm in care este invaluit intreg textul si sa dai volum fiecarei actiuni sau pasaj. Iar asta duce, in cele din urma, la o transfigurare a cititorului in text, ceea ce inseamna ca ai un talent special si acela de a intelege povestea dincolo de cuvinte. Asa, acum ca te-am ametit bine de tot, vreau sa te felicit pentru felul in care reusesti sa ma surprinzi de fiecare data. Totodata, ma bucur ca esti constienta de greselile tale si ca incerci sa evoluezi. Intr-adevar, ai avut greseli multisoare in cel de-al patrulea capitol, insa nimeni nu e perfect si din greseli se invata.
En fin, sa trecem la poveste. Povestea si intreaga actiune se contureaza frumos, chiar interesant, doar ca pe la sfarsitul capitolului cinci ai grabit-o rau. Nu e ca as fi vrut mai multa descriere, dar este ca si cum ai da fast forward la un film si ajungi la final, neintelegand prea bine povestea si intamplarile. Si in capitolul patru, m-a cam... Nu enervat, pentru ca nu cred ca e vorba de asta, ci, mai degraba, sacait o chestie. Si anume, interventiile de genul: "Ciudat, stiu"; acel "stiu" de acolo imi aduce a adresare cumva directa. Ca si cum personajul imi spune mie: Stiu ca TU (cititorule) ma consideri ciudat. Nu stiu de ce, dar eu una cred ca astea trebuie reduse pentru ca contactul cu cititorul se face prin naratiune, descriere si celelalte moduri de expunere, in nici un caz printr-o adresare directa a personajului. Parca pierde farmecul intregii fraze, intretaie cumva existenta mea invizibila in actiune, si asta nu imi place. De asemenea ai avut prin capitolul patru niste propozitii scrise anapoda de incurcate: "Cand m-a vazut a cascat ochii si a inceput sa tipe, maicasa era langa el cu taicasau si s-au trezit din somn observandu-ne, el strigand dupa ajutor, iar eu urland infricosator.". Nu era mai bine o exprimare de genul: Cand m-a vazut a cascat ochii si a inceput sa tipe, trezindu-i pe parintii sai ce erau langa el, eu continuand sa urlu infricosator cat pustiul/copilul/tancul striga dupa ajutor la ai sai. Ori ceva de genul, insa nu amestecatura aceea de verbe la gerunziu si organizarea aceea incurcata.
Cam astea, cred, ar fi lucrurile care le-am observat eu si nu prea mi-au placut, pe langa greselile ortografice si de tastare. In schimb, eu una raman total captivata, anihilata la propriu de descrierile tale privind natura. Sunt de-a dreptul coplesitoare, imi dau lacrimile la fel ca descrierea sentimentala bine evidentiata si construita. Trebuie sa te felicit ca reusesti sa pastrezi echilibrul atat compozitional cat si emotional al capitolelor si sa nu treci peste anumite puncte importante.
Iubesc partile comice ce reusesti sa le aduci in fiecare capitol si de asemenea acel dramatism subtil ce ma face sa vreau sa intru in poveste si sa il consolez pe frumosul blondin. Ador, de asemenea, si brunetul acela cu privirea rece, pur si simplu ma intriga in cel mai incitant mod. Imi place ca personajele tale sunt personaje evoluative, independente si ca dai atentie destula si personajelor secundare, punandu-le si pe ele in prim-plan, avand astfel o intregire a tuturor caracterelor. Imi mai place, totodata, antitezele dintre personaje: tatal lui Ka nui cu tatal lui Kizo, cei doi baieti, atmosfera din casa hawaiana si cea din munti. Si o ADOR pe Ay, fetita adorabila la fel ca si pe fratele ei, marele fan al surferului.
Ce ar mai trebui apreciat? Ah, as sta trei ore sa tot apreciez, dar nu am timp si nici tu rabdare sa citesti comm-uri triple fata de lungimea capitolului tau, asa ca... Stai! Mai am ceva: punctul sensibil al lui Ka nui! E pur si simplu muuuult prea cuteee~ Si pe langa asta mai ador si oraselul din Alaska si felul in care il prezinti.
Ca o incheiere iti spun ca, desi am palavragit atat de mult despre nimic, concluzia este ca sunt pur si simplu indragostita de fic si ca abia astept sa citesc urmatoarele aventuri ale hawaianului nostru pe taramul inghetat, alaturi de noua lui familie.
Kiss-you and Bye! ^.^