20-08-2012, 12:55 PM
Deeeeci, am adus capitolul urmator. Cand l-am scris, am ascultat aceasta melodie (Ne-Yo - "Beautiful Monster").
________________________
„...cand cineva poate isi daduse seama de motivul pentru care plecase”, acestea au fost cuvintele scrie. Cand se intampla ca secretele sa iti fie aflate tocmai de persoana care poate profita de ele, ce faci, draga cititorule? Incepi sa le negi? Sau te asezi in genunchi in fata persoanei respective si o rogi sa le tina ascunse?
- Stii, poate ca ar trebui sa aleg eu decorul; vad ca nu prea iti face placere asta. Tu du-te pana la cofetarie si da comanda pentru tort. Ti-am dat reteta, nu? Vezi ca mai avem putin timp.
Tanarul da de doua ori din cap de sus in jos si se intoarce pe calcaie, iesind din acel magazin. Vazandu-se afara, trage aer in piept pentru a scapa de izul dulceag ce i-a acaparat narile in tot acel timp cat a stat in interior. Aranjeaza gulerul camasii de o culoare laptoasa si incepe sa se strecoare prin multimea de oameni. Pe de-o parte si de-alta a stradutei se gasesc diferite magazine, deci era si normal sa fie destul de aglomerata zona.
Atinge din cand in cand locul unde se afla buzunarul in care se situeaza biletelul cu toate pregatirile pentru bucatar ce a fost pus fortat de catre Yvette. S-a intors dintr-o data spre el si, fara a-i spune ceva, a pus acea bucatica de hartie impaturia de patru ori inauntru. Degajarea actiunilor il sperie intr-un fel.
Poate ca se comporta ciudat, dar simte ceva ciudat cand sta in preajma ei. Mereu are zambetul pe buze, parca praful magic al zanei din povestile pe care le auzea a ajuns si la ea, acesta fiind efectul. Si cum este posibil sa detina acea expresie tot timpul? Nu o face ca o grimasa, chiar frumos ar putea spune. Acele doua buze subtiri, curbate perfect. Cand se intampla sa bea dimineata ceaiul sau din fructe de padure – obicei pe care l-a observat extrem de repede - se intampla ca buzele sa i se umeazeasca. Isi trecea degetul aratator peste suprafata lucioasa si zambea iarasi, parca mai increzatoare ca inainte. Si oare ce motiv ar avea? Doar s-a sters pe buze, mai oricine face acest lucru. Dar ea trebuie sa faca acea expresie, este imposibil sa nu o vada macar o singura data pe zi. Armand a incercat de cateva ori sa o evite, dar dorinta de a vedea cat rezista il coplesea si singur o cauta, parca ea fiind magnetul si el obiectul metalic. Nu are ce ii face, este atras fara sa vrea.
Se opreste langa un felinar vechi, sprijinindu-se cu umarul de acesta. Materialul puloverului se uda putin de la picaturile de apa de pe fierul cenusiu. Trage aer in piept, mirosul acru si proaspat de dupa ploaie inundandu-i narile. Isi duce mana inca o data la piept, simtind conturul subtire al hartiei impaturite. Stie ca trebuie sa duca la bun sfarsit aceasta „operatiune secreta”, dar copilareasca frica inca persista in sufletul sau.
- Pune tortul pe masa, il vom servi dupa ce soseste si sufla in lumanari. Deci, facand un mic calcul, vei manca si felia sarbatoritei deoarece ea sigur nu va dori si ti-o va da. Doua portii, asa ca pune-l jos!
Satenul ii arunca o grimasa si urmeaza instructiunile date cu strictete. Ar dori sa guste putin din crema de ciocolata ce inconjoara blatul, arata apetisant acoperita de bucatele mici de alune, dar nu stie sigur daca Yvette are experienta in artele martiale. Au existat momente cand acest gand i-a trecut prin minte. Fredonand versuri in franceza, invartea in aceasta dimineata matura de la stanga catre dreapta si viceversa, bagand-o pe sevitoare in sperieti.
- Mergem? il intreaba bruneta, stand in pragul usii.
Baiatul aproba, tanara plecand imediat dupa ce primeste incuviintarea. Satenul isi intorce capul spre tort, inghitind in sec. Da, ar dori sa guste, dar si Yvette are dreptate. Va reusi sa manance, are de asteptat doar cateva minute. Doar atat.
Trage aer in piept si iese din aceasta incapere, auzindu-se aplauze. Nu stie concret din ce motiv, dar presupune ca Belinda a sosit. Sufleteste nu este pregatit de aceasta intalnire deoarece Brandon va fi si el aici, iar zambetele lui Yvette ii tin mintea ocupata mai tot timpul. Cu logodnicul sarbatoritei nu are nici cea mai vaga problema deoarece prietenia pe care o simte fata de el i-a ajuns pana in cel mai ascuns coltisor al inimii, dar cand vine vorba de expresia faciala recent pronuntata este altceva. Sentimentele simtite pentru aceste doua cazuri sunt diferite. Dar, totusi, trebuie sa se concentreze macar in aceasta seara, dupa poate sta singur in balcon cat doreste.
O sursa de lumina ii loveste irisii, din instinct inchizandu-si ochii.
„Belinda, la multi ani!”, atat poate auzi. Diferite urari, dar nicio voce care sa il intereseze catusi de putin. Cunoscute, intr-adevar, dar exista doar trei, care ar putea sa il faca sa isi deschida pupilele instantaneu, chiar daca nu s-a obisnuit inca.
- Belinda, sa ai grija de tine si la multi ani. Aa, si sa nu te vad trista, habar nu ai cat m-am certat cu Armand pentru a-ti alege tot ce se afla aici! Dar astai un secret, bine?
Cu adevarat, era un fel de taina, dar nu exista niciun motiv pentru a o tine ascunsa si Yvette stia acest fapt. Doar ca dorea sa mai destinga atmosfera incordata, chiar nepotrivita pentru o zi de nastere.
Blonda zambeste si isi imbratiseaza prietena, la rand fiind cateva persoane neimportante pentru tanar. Dansa chiar este fericita, dupa zeci de nopti nedormite. A uitat de visele avute si de gandurile in care il banuia pe Armand ca fiind micul tanar ce spunea „mon lavande”. Acum, trebuie doar sa se relaxeze.
- Auzi, Belinda, dar pe mine nu ma imbratisezi? Macar asa, putin, pentru cateva secunde. Ce zici?
Cu adevarat, acum si-a deschis ochii. Nu ar fi vrut, pentru ca nu va putea uita imaginea, ce ii apare in aria vizuala, pentru mult timp. Nu prea conteaza ce va face. „Brandon va fi mereu baiatul pe care Belinda il va iubi”, asa i s-a spus de multe ori, dar nu a cugetat la aceste vorbe. Si-a urmat gandurile sale; micile fantezii in care ea tinea la el, mai mult decat la un fratior mai mic. Imbratisarea pe care i-a dat-o acelui baiat, pe care il considera cel mai bun prieten, ii loveste inima cu toata forta pe care o are. Nu credea ca va ajunge ca sufletul sa ii fie mucegait de gelozie. Acum cateva zile nici nu stia sufleteste ce inseamna, ea avea timp numai pentru el, dar acum, oare va fi la fel? Nu doreste sa se gandeasca la astfel de scenarii.
Inima incepe sa ii pulseze intr-un ritm alert, iar intregul corp il arde. Poate auzi sunetul obtinut de lovirea maselor de sange, asa ca, intorcandu-se pe calcaie pentru a nu fi observat, iese in aceasta incapere. Ajunge pe hol, iar dupa ce parcurge cativa metri, coboara scarile spre subsol. Frigul ii atinge intrega suprafata a pielii, dar mai mult ii relaxeaza incordarea pe care o avusese.
Cu adevarat, prea mult pentru el. Nu vrea sa inceapa sa isi urasca prietenul, singurul care il intelesese de mic. Cand a fost in Elvetia i-a fost greu sa o vada chiar si de la departatre, dar intr-un final tot Brandon i-a facut rost de cateva minute cand a privit-o cu toata admiratia sa. L-au ranit acele clipe si s-a inchis in el, dar macar si-a putut lua adio de la ea, constientizand in ce situatie se afla atunci. A fost ranit, adevarat. Ea nu si-a dat seama ca el era acolo. Poate nici nu a realizat ce se intampla, doar a actionat politicos, cum fusese invatata.
Dar, ce mai conteaza? Acum, in prezent, se simte iarasi ranit. Ce conteaza faptul ca a muncit cu atata indarjire pentru ca totul ca iasa cum trebuie, daca tot Brandon are intreaga ei atentie? Conteaza, pana la urma, pentru Belinda faptul ca o iubeste? Daca are nevoie de el, il cheama. Dansul ii urmeaza ordinele cu drag, dorindu-si in sufletul sau o „rasplata”, dar blonda ii zambeste si ii spune „Multumesc, chiar iti multumesc!”. Se bucura, macar stie ca i-a fost de ajutor. Dar, ce conteaza daca tot Brandon este in mintea si in sufletul ei cand ea pronunta acele cuvinte? Nu poate ajunge la ea, chiar daca ii stie toate pasiunile si fricile si intreaga sa personalitate. Chiar nu conteaza...
Isi musca suprafata interioara a obrazului stang pentru a opri gandurile pline de ura pentru Brandon si deschide usa unei camarute. Este veche si aici se depoziteaza iarna, de obicei, zarzavaturile. In acest moment, il va ascunde pe el. Nu se poate intoarce. Nu acum, cand cineva poate isi daduse seama de motivul pentru care plecase. In ochii celorlalti ii era complet interzis sa aiba aceasta admiratie. Ea nu ii intoarce sentimentele si nu o poate forta.
Cioc-cioc-cioc
Si, ma rog, cine naiba ar putea fi acum?
Acest gand ii trece prin minte, dar inca doua sunete asemanatoare se aud.
- Intra, nu ma baga in seama. Ia ce vrei si pleaca odat –
Si amuteste la vederea persoanei ce sta pe varfuri in pragul usii, leganandu-se de la stanga la dreapta. Un scartait lung se aude cand usa se inchide, dar nu il deranjeaza. Este prea uimit. Dintre toate persoanele, care i-ar fi putut afla secretul, si-ar fi dorit ca tocmai aceasta sa nu il observe. Se teme, intr-adevar, de ea. Nu stie daca ar putea sa pastreze tot ceea ce a aflat.
- Stii, daca o iubesti atat de mult, dupa cum sustin actiunile tale, nu sta aici ca blegul si du-te langa ea. Brandon nu stie inca cu exactitate de aceasta iubire pe care i-o porti logodnicei sale, ci doar faptul ca tii mult la ea. Ca la o sora; asa ca...
Yvette sta aninata cu spatele de usa inchisa, privindu-l pe tanarul ce este asezat pe una dintre bucatile de lemn.
S-ar fi asteptat la un fel de santaj de la ea, dar in schimb primeste sustinere. Cand statea pe balcon, se gandea la enigma ce o inconjoara. Si acum, este la fel. Ii sustine dorintele.
- Uite – ii spune in soapta -. Belinda soseste acum; crede ca nu te simti bine. L-a cuprins oboseala pe dragul de Armand, eu asa i-am zis. Asa ca profita cat poti mai mult si nu lasa in van efortul pe care l-am depus pentru a o aduce aici! Mura in gura pentru un lenes ca tine ce nu poate lupta pentru ce isi doreste. Da? termina ultimul cuvant si deschide inapoi usa, facandu-i semn cuiva.
Se aud pasi mai apasati si repezi, iar un capsor brazdat de suvite blonde isi face aparitia. Trupul patrude intru totul in interior. Se apropie de tanar, prinzandu-l de brat cand ajunge in dreptul lui.
- Uite, Armand, daca nu te simti bine, mai bine te-ai fi dus la Maria. Nu iti fa griji, chiar daca este ziua mea, nu ma ingrijorez. Doar sa te faci bine.
Isi inconjoara bratele subtiri in jurul lui Armand, punandu-si capul pe umarul sau pret de cateva secunde, timp in care satenul o priveste pe Yvette. Ea isi poarta irsii peste borcanele cu zarzavaturi, evitand sa se uite la ei. Parca degaja tristete si incordare, dar, probabil, din cauza umbrelor sau cel putin acesta este motivul ce ii vine in minte. Oricum, nu prea il intereseaza. Belinda este aici.
- Off, mai bine sa mergem. Consider ca asa este cel mai bine pentru tine, spune, eliberandu-l.
- Si petrecerea? se grabeste sa raspunda tanarul.
Pentru cateva milisecunde se gandeste.
- Yvette, crezi ca te poti descurca tu?
Neputand-o refuza, bruneta porneste inaintea lor pe scari. Este ziua ei de nastere si acest motiv ii apropie pe Belinda si Armand, deci nu doreste sa dezamageasca pe nimeni.
- Multumesc mult, Yv! Aa, si ii poti spune lui Brandon sa vina la Maria? Stie ca este casa cu vita-de-vie prinsa de peretele din fata.
Si sentimentele de gelozie il napadesc iar. Acelasi proces se deruleaza, dar nu poate actiona la fel, plecand. Este tras de Belinda, maneca fiindu-i tinuta de aceasta. Dar, ca de o ultima speranta atunci cand este scufundat in apa, isi prinde cu disperare bratele de persoana ce il poate salva. Ii arunca o privire plina de descurajare lui Yvette, insa dansa se intoarce pe calcaie si pleaca mai departe. Inca o data, i se pare ca aceasta este mult prea incodata fata de obicei. Oare care este motivul?
Parasit si de aceasta ultima sansa, paseste pe urmele Belindei.
_________________________________
Deeeci, am adus next-ul. Putin mai repede decat data trecuta? Eu sper ca da :D. Voi incerca sa ajung la capitolul sapte pana incepe scoala (ca am planuri si cu "Paleta de culori" *mwhahaha*).
________________________
Capitolul IV
„...cand cineva poate isi daduse seama de motivul pentru care plecase”, acestea au fost cuvintele scrie. Cand se intampla ca secretele sa iti fie aflate tocmai de persoana care poate profita de ele, ce faci, draga cititorule? Incepi sa le negi? Sau te asezi in genunchi in fata persoanei respective si o rogi sa le tina ascunse?
- Stii, poate ca ar trebui sa aleg eu decorul; vad ca nu prea iti face placere asta. Tu du-te pana la cofetarie si da comanda pentru tort. Ti-am dat reteta, nu? Vezi ca mai avem putin timp.
Tanarul da de doua ori din cap de sus in jos si se intoarce pe calcaie, iesind din acel magazin. Vazandu-se afara, trage aer in piept pentru a scapa de izul dulceag ce i-a acaparat narile in tot acel timp cat a stat in interior. Aranjeaza gulerul camasii de o culoare laptoasa si incepe sa se strecoare prin multimea de oameni. Pe de-o parte si de-alta a stradutei se gasesc diferite magazine, deci era si normal sa fie destul de aglomerata zona.
Atinge din cand in cand locul unde se afla buzunarul in care se situeaza biletelul cu toate pregatirile pentru bucatar ce a fost pus fortat de catre Yvette. S-a intors dintr-o data spre el si, fara a-i spune ceva, a pus acea bucatica de hartie impaturia de patru ori inauntru. Degajarea actiunilor il sperie intr-un fel.
Poate ca se comporta ciudat, dar simte ceva ciudat cand sta in preajma ei. Mereu are zambetul pe buze, parca praful magic al zanei din povestile pe care le auzea a ajuns si la ea, acesta fiind efectul. Si cum este posibil sa detina acea expresie tot timpul? Nu o face ca o grimasa, chiar frumos ar putea spune. Acele doua buze subtiri, curbate perfect. Cand se intampla sa bea dimineata ceaiul sau din fructe de padure – obicei pe care l-a observat extrem de repede - se intampla ca buzele sa i se umeazeasca. Isi trecea degetul aratator peste suprafata lucioasa si zambea iarasi, parca mai increzatoare ca inainte. Si oare ce motiv ar avea? Doar s-a sters pe buze, mai oricine face acest lucru. Dar ea trebuie sa faca acea expresie, este imposibil sa nu o vada macar o singura data pe zi. Armand a incercat de cateva ori sa o evite, dar dorinta de a vedea cat rezista il coplesea si singur o cauta, parca ea fiind magnetul si el obiectul metalic. Nu are ce ii face, este atras fara sa vrea.
Se opreste langa un felinar vechi, sprijinindu-se cu umarul de acesta. Materialul puloverului se uda putin de la picaturile de apa de pe fierul cenusiu. Trage aer in piept, mirosul acru si proaspat de dupa ploaie inundandu-i narile. Isi duce mana inca o data la piept, simtind conturul subtire al hartiei impaturite. Stie ca trebuie sa duca la bun sfarsit aceasta „operatiune secreta”, dar copilareasca frica inca persista in sufletul sau.
***
- Pune tortul pe masa, il vom servi dupa ce soseste si sufla in lumanari. Deci, facand un mic calcul, vei manca si felia sarbatoritei deoarece ea sigur nu va dori si ti-o va da. Doua portii, asa ca pune-l jos!
Satenul ii arunca o grimasa si urmeaza instructiunile date cu strictete. Ar dori sa guste putin din crema de ciocolata ce inconjoara blatul, arata apetisant acoperita de bucatele mici de alune, dar nu stie sigur daca Yvette are experienta in artele martiale. Au existat momente cand acest gand i-a trecut prin minte. Fredonand versuri in franceza, invartea in aceasta dimineata matura de la stanga catre dreapta si viceversa, bagand-o pe sevitoare in sperieti.
- Mergem? il intreaba bruneta, stand in pragul usii.
Baiatul aproba, tanara plecand imediat dupa ce primeste incuviintarea. Satenul isi intorce capul spre tort, inghitind in sec. Da, ar dori sa guste, dar si Yvette are dreptate. Va reusi sa manance, are de asteptat doar cateva minute. Doar atat.
Trage aer in piept si iese din aceasta incapere, auzindu-se aplauze. Nu stie concret din ce motiv, dar presupune ca Belinda a sosit. Sufleteste nu este pregatit de aceasta intalnire deoarece Brandon va fi si el aici, iar zambetele lui Yvette ii tin mintea ocupata mai tot timpul. Cu logodnicul sarbatoritei nu are nici cea mai vaga problema deoarece prietenia pe care o simte fata de el i-a ajuns pana in cel mai ascuns coltisor al inimii, dar cand vine vorba de expresia faciala recent pronuntata este altceva. Sentimentele simtite pentru aceste doua cazuri sunt diferite. Dar, totusi, trebuie sa se concentreze macar in aceasta seara, dupa poate sta singur in balcon cat doreste.
O sursa de lumina ii loveste irisii, din instinct inchizandu-si ochii.
„Belinda, la multi ani!”, atat poate auzi. Diferite urari, dar nicio voce care sa il intereseze catusi de putin. Cunoscute, intr-adevar, dar exista doar trei, care ar putea sa il faca sa isi deschida pupilele instantaneu, chiar daca nu s-a obisnuit inca.
- Belinda, sa ai grija de tine si la multi ani. Aa, si sa nu te vad trista, habar nu ai cat m-am certat cu Armand pentru a-ti alege tot ce se afla aici! Dar astai un secret, bine?
Cu adevarat, era un fel de taina, dar nu exista niciun motiv pentru a o tine ascunsa si Yvette stia acest fapt. Doar ca dorea sa mai destinga atmosfera incordata, chiar nepotrivita pentru o zi de nastere.
Blonda zambeste si isi imbratiseaza prietena, la rand fiind cateva persoane neimportante pentru tanar. Dansa chiar este fericita, dupa zeci de nopti nedormite. A uitat de visele avute si de gandurile in care il banuia pe Armand ca fiind micul tanar ce spunea „mon lavande”. Acum, trebuie doar sa se relaxeze.
- Auzi, Belinda, dar pe mine nu ma imbratisezi? Macar asa, putin, pentru cateva secunde. Ce zici?
Cu adevarat, acum si-a deschis ochii. Nu ar fi vrut, pentru ca nu va putea uita imaginea, ce ii apare in aria vizuala, pentru mult timp. Nu prea conteaza ce va face. „Brandon va fi mereu baiatul pe care Belinda il va iubi”, asa i s-a spus de multe ori, dar nu a cugetat la aceste vorbe. Si-a urmat gandurile sale; micile fantezii in care ea tinea la el, mai mult decat la un fratior mai mic. Imbratisarea pe care i-a dat-o acelui baiat, pe care il considera cel mai bun prieten, ii loveste inima cu toata forta pe care o are. Nu credea ca va ajunge ca sufletul sa ii fie mucegait de gelozie. Acum cateva zile nici nu stia sufleteste ce inseamna, ea avea timp numai pentru el, dar acum, oare va fi la fel? Nu doreste sa se gandeasca la astfel de scenarii.
Inima incepe sa ii pulseze intr-un ritm alert, iar intregul corp il arde. Poate auzi sunetul obtinut de lovirea maselor de sange, asa ca, intorcandu-se pe calcaie pentru a nu fi observat, iese in aceasta incapere. Ajunge pe hol, iar dupa ce parcurge cativa metri, coboara scarile spre subsol. Frigul ii atinge intrega suprafata a pielii, dar mai mult ii relaxeaza incordarea pe care o avusese.
Cu adevarat, prea mult pentru el. Nu vrea sa inceapa sa isi urasca prietenul, singurul care il intelesese de mic. Cand a fost in Elvetia i-a fost greu sa o vada chiar si de la departatre, dar intr-un final tot Brandon i-a facut rost de cateva minute cand a privit-o cu toata admiratia sa. L-au ranit acele clipe si s-a inchis in el, dar macar si-a putut lua adio de la ea, constientizand in ce situatie se afla atunci. A fost ranit, adevarat. Ea nu si-a dat seama ca el era acolo. Poate nici nu a realizat ce se intampla, doar a actionat politicos, cum fusese invatata.
Dar, ce mai conteaza? Acum, in prezent, se simte iarasi ranit. Ce conteaza faptul ca a muncit cu atata indarjire pentru ca totul ca iasa cum trebuie, daca tot Brandon are intreaga ei atentie? Conteaza, pana la urma, pentru Belinda faptul ca o iubeste? Daca are nevoie de el, il cheama. Dansul ii urmeaza ordinele cu drag, dorindu-si in sufletul sau o „rasplata”, dar blonda ii zambeste si ii spune „Multumesc, chiar iti multumesc!”. Se bucura, macar stie ca i-a fost de ajutor. Dar, ce conteaza daca tot Brandon este in mintea si in sufletul ei cand ea pronunta acele cuvinte? Nu poate ajunge la ea, chiar daca ii stie toate pasiunile si fricile si intreaga sa personalitate. Chiar nu conteaza...
Isi musca suprafata interioara a obrazului stang pentru a opri gandurile pline de ura pentru Brandon si deschide usa unei camarute. Este veche si aici se depoziteaza iarna, de obicei, zarzavaturile. In acest moment, il va ascunde pe el. Nu se poate intoarce. Nu acum, cand cineva poate isi daduse seama de motivul pentru care plecase. In ochii celorlalti ii era complet interzis sa aiba aceasta admiratie. Ea nu ii intoarce sentimentele si nu o poate forta.
Cioc-cioc-cioc
Si, ma rog, cine naiba ar putea fi acum?
Acest gand ii trece prin minte, dar inca doua sunete asemanatoare se aud.
- Intra, nu ma baga in seama. Ia ce vrei si pleaca odat –
Si amuteste la vederea persoanei ce sta pe varfuri in pragul usii, leganandu-se de la stanga la dreapta. Un scartait lung se aude cand usa se inchide, dar nu il deranjeaza. Este prea uimit. Dintre toate persoanele, care i-ar fi putut afla secretul, si-ar fi dorit ca tocmai aceasta sa nu il observe. Se teme, intr-adevar, de ea. Nu stie daca ar putea sa pastreze tot ceea ce a aflat.
- Stii, daca o iubesti atat de mult, dupa cum sustin actiunile tale, nu sta aici ca blegul si du-te langa ea. Brandon nu stie inca cu exactitate de aceasta iubire pe care i-o porti logodnicei sale, ci doar faptul ca tii mult la ea. Ca la o sora; asa ca...
Yvette sta aninata cu spatele de usa inchisa, privindu-l pe tanarul ce este asezat pe una dintre bucatile de lemn.
S-ar fi asteptat la un fel de santaj de la ea, dar in schimb primeste sustinere. Cand statea pe balcon, se gandea la enigma ce o inconjoara. Si acum, este la fel. Ii sustine dorintele.
- Uite – ii spune in soapta -. Belinda soseste acum; crede ca nu te simti bine. L-a cuprins oboseala pe dragul de Armand, eu asa i-am zis. Asa ca profita cat poti mai mult si nu lasa in van efortul pe care l-am depus pentru a o aduce aici! Mura in gura pentru un lenes ca tine ce nu poate lupta pentru ce isi doreste. Da? termina ultimul cuvant si deschide inapoi usa, facandu-i semn cuiva.
Se aud pasi mai apasati si repezi, iar un capsor brazdat de suvite blonde isi face aparitia. Trupul patrude intru totul in interior. Se apropie de tanar, prinzandu-l de brat cand ajunge in dreptul lui.
- Uite, Armand, daca nu te simti bine, mai bine te-ai fi dus la Maria. Nu iti fa griji, chiar daca este ziua mea, nu ma ingrijorez. Doar sa te faci bine.
Isi inconjoara bratele subtiri in jurul lui Armand, punandu-si capul pe umarul sau pret de cateva secunde, timp in care satenul o priveste pe Yvette. Ea isi poarta irsii peste borcanele cu zarzavaturi, evitand sa se uite la ei. Parca degaja tristete si incordare, dar, probabil, din cauza umbrelor sau cel putin acesta este motivul ce ii vine in minte. Oricum, nu prea il intereseaza. Belinda este aici.
- Off, mai bine sa mergem. Consider ca asa este cel mai bine pentru tine, spune, eliberandu-l.
- Si petrecerea? se grabeste sa raspunda tanarul.
Pentru cateva milisecunde se gandeste.
- Yvette, crezi ca te poti descurca tu?
Neputand-o refuza, bruneta porneste inaintea lor pe scari. Este ziua ei de nastere si acest motiv ii apropie pe Belinda si Armand, deci nu doreste sa dezamageasca pe nimeni.
- Multumesc mult, Yv! Aa, si ii poti spune lui Brandon sa vina la Maria? Stie ca este casa cu vita-de-vie prinsa de peretele din fata.
Si sentimentele de gelozie il napadesc iar. Acelasi proces se deruleaza, dar nu poate actiona la fel, plecand. Este tras de Belinda, maneca fiindu-i tinuta de aceasta. Dar, ca de o ultima speranta atunci cand este scufundat in apa, isi prinde cu disperare bratele de persoana ce il poate salva. Ii arunca o privire plina de descurajare lui Yvette, insa dansa se intoarce pe calcaie si pleaca mai departe. Inca o data, i se pare ca aceasta este mult prea incodata fata de obicei. Oare care este motivul?
Parasit si de aceasta ultima sansa, paseste pe urmele Belindei.
_________________________________
Deeeci, am adus next-ul. Putin mai repede decat data trecuta? Eu sper ca da :D. Voi incerca sa ajung la capitolul sapte pana incepe scoala (ca am planuri si cu "Paleta de culori" *mwhahaha*).
![[Imagine: 21kf3uh.gif]](http://i48.tinypic.com/21kf3uh.gif)