[Yaoi] Sakura no shita de

[Nywa]

Este un fic in colaborare cu Trixie si sper sa va placa.

Titlul original: Sakura no shita de
Varsta: +18
Gen: Romance, actiune, aventura, yaoi, drama, fantasy
Observatii cu privire la continut: vedeti voi
Critica : de oricare, asta daca ne vor lasa.
Alte observatii: cititi macar.


Stateam in gradina din interiorul palatului lui Hyou Hageshii, hranind pesti in timp ce chipul meu de copilandru se oglinda in apa cristalina. Parul meu alb, lung pana la jumatatea spatelui, era prin intr-o coada, fiind singurul samurai din castel, caruia nu ii s-a permis sa se rada in mijlocul capului sau sa isi seppuku, cand am fugit ca un las din casa tatalui meu, cand aceasta a fost atacata de banditi. Bretonul rebel, imi intrea in ochii de un verde asemenea pisicilor negre. Un vantulet caldut de primavara strabatu gradina, mangaindu-mi usor flandurile pantalonilor largi, negri si stofa, cu flori albe de lotus si bluza neagra a kimonoului. Termin painea din mana si ma ridic in picioare, aranjandu-mi katana de la braul din fasie alba. Era singura mostenire de la tata, alaturi de tanto sau sabia scurta ce o aveam la noi tot timpul. Imi duc mana la bratul stang, unde se afla un fel de bratara din argint, in forma de vita-de-vie, care am primit-o de la mama mea, cand am facut pasipe ani. Aud pasi in spatele meu si ma incord usor, fiindca pentru un ronin nu era tocmai placut sa nu fi lasat nici macar o clipa de respiro din partea shogun-ului care ii slujesti direct sub comanda.
- Kaminari-san, aud glasul lui Mariko-san si ma intorc, plecandu-mi capul respectos.
- Mariko Hageshii-sama, spun pe un ton politic, chit ca tanara de douazeci de ani nu ma suporta si nici eu pe ea.
- Kaminari Inazuma-sama, fratele meu, a cerut sa te prezinti de indata la el, spuse bruneta salutandu-ma inapoi, apoi se indrepta si pleca alaturi de slujnica ei.
Trag aer in piept si pronesc spre intrarea in palat. Pe drumul pietruit cu blocuri de marmura, m-am intalnit cu diferiti samurai care se inclinau adanc in fata mea si eu le raspundeam, chit ca nu le convenea ca sunt preferatul shogunului si un las in ochii lor. Ajuns la intrare, ma descalt de sandalele cu cureluse din piele, ramand in tabi albi si pornesc pe coridoarele dreptunghiulare, condus de o slujnica. Batrana era fosta doica a lui Hyou si totodata fosta mea doica. Cand ajungem in fata unei usi glisante, o trag usor intr-o parte si intr-un in camera, ingenunchind si lipindu-mi palmele cu fruntea de podea, asteptand incunviintarea stapanului meu.
- A, Kami-chan, vad ca sora mea ti-a spus ca te caut, spuse Hyou, stand cu picioarele incrucisate si citind un pergament.
- Mariko-san a avut multa buna vointa sa ma anunte ca m-ati chemat, ca sa nu va necinstesc ordinul, spun ridicandu-mi capul si scotandu-mi sabile de la brau, punandu-le langa usa.
Barbatul de douazeci si trei de ani, cu parul negru, lung pana la fund, fiind doar o parte din el, prins intr-o coada la spate, iar bretonul ii intra in ochii de un caprui-chiocolatiu ce te cucerea din start. Purta o pereche de pantaloni negri si peste un kimonou din matase de un rosu de purpura cu un dragon auriu de jur-impreujul sau, iar cingatorile erau rosi-sangerii. Pe stativul din dreapta sa se afla katana impreuna cu tanto.
- Sti la ce m-am gandit dragul meu Kami-chan? Ma intreba, folosind numele de alint.
- Nu am cum sa ghicesc gandurile dumnitale atat de grandioase, incat sunteti la fel de intelept ca Buddha, spun pe un ton calm privindu-l respectos cum se ridica si se duse la fereastra.
- Vreau sa mergem doar eu cu tine si inca zece persoane, printre care cinci samurai shinobi, iar tu sa ii conduci. Ce aceste zece persoane, vom pleca la noapte la palatul de vara de pe muntele Fuji si vom sta acolo doua saptamani. Va fi minunat! Exclama ca un copil mic, in timp ce eu eram crispat. Vom calari impreuna, vom trage cu arcul, vom juca shogi, Go si... S-a intamplat ceva Kami-chan? Ma intreba, vazandu-mi fata alba ca un mort.
- Este periculos Inaltimea Ta. Sunt banditi si carausii nu vor putea strabate atata drum cu...
Zambi si se aseza in fata mea, luandu-mi chipul in mainile sale calde si puternice, ridicandu-l, facandu-ma sa il privesc in ochi.
- Cine a spus cineva despre carausi? Ma intreba, lasandu-ma mut.
A innebunit? Asta va fi curata sinucidere! Chit cu puterea mea de shinobi si a celor cinci, tot nu vom putea sa il aparam de banditi sau de ronini razvratiti. Trag aer in piept, incepand sa il ascult cum imi citeste un poem compus de el. Ce ma facu eu acum?...

Stateam alaturi de cinci samurai-shinobi, doi bucatari ai shogunului, un degustator si doua slujnice, asteptandu-l pe Hyou sa apara. Eram cu toti imbracati in haine din stofa maronie si mici saci - nici chiar saci - cu merinde pentru un drum de doua zile.
- Kaminari-san, convinge-l pe shogun ca este prostie sa pleci in toiul nopti pe drum de munte, imi sopti Reita pentru a cincia oara in decurs a doua ore.
- Crezi ca ma asculta? Am incercat pana acum! Uite-l ca vine. Gura sau iti fac eu seppuku fara sa clipesc, il mai amenint, apoi ne-am inclinat toti in fata brunetului.
Dupa ce am schimbat cateva vorbe, am pornit spre iesirea din curtea palatului, apoi spre padure, pentru a ajunge la castelul de vara. Buddha ajuta-ne...