[Yaoi] Raman cum sunt..

[Katsu]

Soo.. Dupa discutia lunga cu mine despre sa-l postesz, sa nu-l postez, am venit cu un nou fic, numit "Raman cum sunt.."

Nume: Raman cum sunt..
Gen: Yaoi, Drama
Limba: Romana
Observatii cu privire la continut: Intamplarea se petrece in Romania, in 1995. Personajele sunt in exclusivitate romani. (Orice asemanare cu personajele este pur intamplatoare)
Tipul de comentariu solicitat: Avansat & Simplu (cum doreste cititorul)


Capitolul 1

Flashback

***"Du-te! Ramai cum esti"... dupa ce mi-a strapuns inima cu aceste cuvinte mi-a intors spatele, plecand undeva departe, undeva unde sa nu il urmez. Am oftat, m-am uitat la cer, din care incepuse sa curga cristale reci, ce faceau zeci de oglinzi pe astfalt. "Raman cum sunt.." mi-am spus si m-am uitat la chipul pocit ce se reflecta la picioarele mele.***

"Traieste, nenorocitule!" imi striga vocea din mintea mea. "Nenorocitule.." cuvantul asta imi rasuna in toate colturile mintii si imi facea urechile sa tiuie. Am lasat revolverul ratacit undeva prin camera, apoi am cazut rapus pe pat, incovoindu-ma si racnind exact ca un animal strapuns de glot. Resprins de barbatul pe care il iubeam pentru ca... ca eram inferior. Pentru ca nu se cuvenea ca un bastard, om de nimic si copil crescut la orfelinat sa fie cu cineva din inalta clasa. Plus ca relatia asta ar fi fost o injura la adresa firii umane. Doi barbati nu sunt sortiti sa fie impreuna, e impotriva firii. Impotriva oricarei legi ceresti. "Ramai cum esti.." da, am ramas. Asa trebuia sa se intample pana la urma. De la inceput am stiut ca relatia asta nu va avea sorti de izbanda. M-am ridicat de pe patul sifonat, nefacut de cel putin 5 zile. Mi-am tarat picioarele, defapt mai degraba ele pe mine, spre bucatarie, unde zaceau teancuri de hartii, farfurii si tacamuri. M-am uitat catre cutia postala, si ea ghiftuita de plicuri, invitatii la diverse serbari si opere. Mi-am asumat un risc deschizand-o, din ea cazand toate plicurile.
Am vrut sa le iau pe toate, insa in zadar. M-am asezat acolo jos, luand fiecare telegrama la rand. Neinteresant, neimportant, invitatii inutile, cateva facturi si doua scrisoari. Am luat una dintre ele, care m-a atras prima. Era scrisa de mana ce m-a magaiat atunci cand cea care mi-a dat viata m-a lasat ca pe un obiect stricat la poarta orfelinatului. Am zambit si am deschis-o, ochii luminandu-mi-se imediat cum am vazut acel "Draga..". Scrisul mic, negru, subtire, usor inclinat spre dreapta, frumos aranjat in pagina ma facu sa ma gandesc la acea minunata faptura. Pentru un moment am inchis ochii, imaginandu-mi-o. Scunda, blajina, deloc plinuta, cocosata de toata munca depusa de-a lungul anilor, parul carunt, prins intr-un coc minuscul la spate si hainele vechi, unele chiar rupte. I-am promis ca atunci cand voi fi adult o voi lua de acolo, ii voi da tot ce merita.

"Dragul meu,
Ce mai faci? Cum este vremea in oras? Dupa ultima scrisoare primita de la tine am fost tare fericita. Zambesc intr-una. Copii sunt foarte neastamparati, dar le spun ca o sa ii spun tie, sa nu le mai aduci cadouri, iar atunci devin niste ingerasi cuminti. Cand ne vei mai vizita? Copii iti duc dorul, iar mie, femeii care te-a crescut decand erai cat un bob de mazare, imi este foarte, foarte dor de chipul tau.

Asteptam vesti de la tine,
Cu drag,
Maria"

Scrisoarea ma facu sa zambesc. Am lasat-o pe masuta din lemn tare din sufragerie, la vedere, pentru ai raspunde cat mai repede fiintei mult iubite. Numai asa comunicam. Incercam s-o conving sa ma sune, pentru ca s-au inventat telefoanele, dar totdeauna spunea acelasi lucru: "Cu ce folos, maica? Eu sunt de aparatele din ziua de azi? Scrisul e sfant!". M-am dus inapoi, am luat facturile si le-am pus pe bar, iar restul le-am aruncat in sacul de gunoi, si el avand nevoie sa fie condus pe ultimul drum. M-am intors la usa, mi-am luat sacoul din cuier si am iesit, ducandu-ma la "munca".
"Munca" mea consta in a ademenii femei spre cabaret, cabaretul fiind primul pas in lumea prostitutiei. De la cabaret la hotel mai e un pas, apoi vine trotuarul, patul de moarte, si bordelul, mormantul. Principala mea "clientela" erau oamenii de afaceri, care imi spuneau ce femeie doreau iar eu le-o aduceam, prin orice mijloace. Victimile erau femeile din inalta societate. 1. Pentru ca nu acceptam ca o femeie de rand, saraca, umila sa cada prada lor. Pe ele le avertizam, ba chiar le protejam impotriva celor care vroiau sa le ademeneasca in aceasta cursa bonlava. In femeia simpla poate o vedeam pe cea care m-a crescut, aveam un respect nemasurabil pentru astfel de femei, care intotdeauna erau gata sa-si rupa din bucata lor de paine, care si asa e mica, pentru altii. 2. Cum clientii erau din inalta societate, isi doreau de asemenea astfel de femei. Am iesit pe usa masiva din lemn, inchizand-o in urma mea si coborand scarile.