[Yaoi] Impresarul mortii

[Lexxu]

Nix - Iti multumesc mult ca ai trecut pe aici, si de asemenea ma bucur ca-ti place. Stai linistita, o sa mai stai mult in ceata. :)) Te mai astept pe aici.

+Witty - Eh ma bucur ca-ti place, piticanie pufoasa! Ma bucur ca-ti place ideea. Si erm, stiu de problema mea cu virgula. Doamne, deci... chiar nu ma pot obisnui! Desi, o sa incerc, si poate treptat o s-o pun mult mai bine. Inca nu e sigur daca Ice si brunetul sadic si smexy o sa aiba parte de o partida impreuna. hehe. Cat ce tine de violuri si sadism, m-am gandit sa schimb un pic placa. Sa fie ceva nou. Si apropo o sa mai ai parte de asa ceva de-a lungul ficului. Te mai astept pe aici!

Ai_4ever - Agnes, etto, o sa mai pastrez misterul asupra ei. O sa fie ceva ce o sa va surprinda mai multe nu pot sa spun despre ea. Erm, toti patru se vor intalni, desi asta o sa mai dureze ceva. Acum daca tot ai spus ca ti-e cam dor de ei, iata-i!

– Etto, lectura placuta! –





[center]Capitolul 8[/center]



- Sa zicem ca mi-a spus...ceva.
- Ceva? Important?
- Poate ca... da. Rostise, aprinzandu-si alta tigara. Avea impresia ca noaptea aceasta va fi mai lunga decat celelalte.
Dupa ce-si potolise setea de nicotina ce-i era mai mult decat necesara, se ridicase in picioare parasind incaperea fara a-i mai adresa partenerului sau niciun cuvant in plus. Se simtea oarecum confuz din cauza acelei femei. Oarecum... se simtea trantit inapoi in trecut, incatusat de lanturile ruginite ale acestuia. Oftase prelung, trecandu-si o mana printre suvitele negre. Avea un oarecare sentiment straniu. Se simtea impins de la spate, de doua maini imaginare, ce-l indemnau... defapt, nu. Ce ii porunceau sa mearga afara.
Ajuns in camera sa luminata doar de razele luni isi alesese din dulap o tinuta noua, destul de comoda. Un trening negru de firma, putin mulat pe dosul sau apetisant. In picioare isi alesese o pereche de adidasi apoi plecase. Iesise precum un taifun pe usa apartamentului, evitand din toate puterile sale intrebarile ce cu siguranta avea sa apara, din partea pustiului, Ice. Isi azvarlise mainile in buzunarele pantalonilor si pasise alene pe coridorul blocului in care locuia. O briza usoara se strecurase inauntru atingandu-i pielea fina. – Probabil cineva a uitat sa inchida geamurile. De fapt, la ce ma astept din partea unor bucati de carne cu un creier minuscul, si ala pus acolo doar de forma – gandise brunetul, stramband din gura dezgustat. Nu putea inghiti oameni sub nici un chip si din cand in cand se intreba de ce nu le daruieste moartea tuturor, dar raspunsul era simplu. El nu era doar un amator, ci un expert in arta ucisului. Si-n plus si-ar fi cauzat numai probleme daca ar fi omorat toti locuitori din acel bloc. Niciodata nu fusese de ajuns pentru un criminal doar mintea lui sau dependenta de sange. Trebuiau mai multe pentru a-si potoli setea si in aceelasi timp pentru a scapa basma curata.
Ajuns afara aerul rece il lovise din plin, insa ii placea. Ii aducea aminte vag de serile in care iesea afara pe fereastra din casa oamenilor ce-l crescusera, si cum pleca intotdeauna intr-un parc din apropiere doar pentru a simti raceala de afara si ca sa observe stele de pe cer. Privirea-i neagra si lipsita de mila se oprise asupra unui barbat cersetor. Fiinta aceea sedea pe asfaltul gri, cu privirea-i pierduta pe undeva. Barba argintie si murdara ii ajungea aproape pana la piept, iar capul ii era acoperit cu o palarie rupta pe alocuri. Hainele-i la fel de jegoase si rupte ii acopereau doar unele parti din trupul suferind pe care-l detinea. Brunetul citise in ochii indurerati si verzui a-i barbatului doar durere, vina si alte sentimente coplesitoare. Dorise sa plece, insa atunci ii auzise vocea.
- Domnule, domnule...
Il privise intrebator, ridicand o spranceana si arcuind-o frumos. De obicei nu era sociabil cu nimeni, insa de data aceasta raspunse, chiar daca era dezgustat pana peste limita.
- Da?
Vocea ii fusese joasa, nemiloasa si in aceelasi timp rece. Cand o auzise cersetorul ii inghetase sangele in vene. Nu mai daduse niciodata peste un astfel de barbat precum acest brunet. In ochii sai parea periculos, dar bland. Era de parere ca si el avusese o soarta nu tocmai buna, ceea ce il transformase in ce era acum. Dar nu-si mai daduse cu parerea despre nimic, in fond nu-l cunostea. Amintindu-si totusi despre ce voia sa-l intrebe isi drese glasul si privindu-l disperat intrebase.
- Domnule, nu mi-ati vazut fata? Isi facuse vocea auzita, apoi ii inmanase brunetului o poza cu o copila in ea.
Barbatul o luase fara nicio ezitare, privind bucata de hartie. In ea se afla o fata blonda cu parul incarliontat si cu ochii de culoarea marii nelinistite. Zambetu-i de un alb imaculat parea a radia de bunatate si fericire, iar hainele ce le purta ii daduse brunetului impresia ca nu era tocmai saraca. De asemenea, purta la gat un lantisor de care atarna o cruciulita sclipitoare. Isi asezase o mana in cap, ciufulindu-si usor parul negru.
- Nu mai e de aceeasi varsta ca in poza. Ba chiar, are si un copilas asemanator ei.
Brunetul continua sa se uite la poza, parandu-i-se oarecum cunoscuta persoana ce era in ea. Astfel ca, continuand conversatia cu barbatul cersetor isi daduse seama ca fata ce era pe bucata aceea de hartie, era nimeni alta decat blonda pe care-o omorase mai demult. Chiar inainte de a-l omora pe acel politist. Da, era sigur ca persoana aceea era femeia blonda caruia ii oferise moartea in dar. Zambise usor in coltul gurii. Imaginile de atunci ii se derulasera prin fata ochilor sai, aducandu-i aminte de faptele sale sangeroase.
- Si... ai vrea s-o intalnesti? Intrebase pe un ton jos.
Cersetorului ii aparuse dintr-o data un zambet fericit pe chipu-i batran, apoi se rugase de brunetul ce statea in fata sa, sa il ajute s-o intalneasca.
- Esti sigur ca asta vrei? Il intrebase a treia oara, raspunsul celuilalt fiind afirmativ si de aceasta data.
Ducandu-se in spatele sau si lasandu-se jos, ii prinsese gatul cersetorului cu ambele brate si-l stransese, incercand sa-i fure aerul necesar supravietuirii pe Pamant.
- Stai! Ce... c... ce faci?! Se panicase omul, ducandu-si mainile si asezandu-si-le pe bratele celuilalt, insa in zadar. In comparatie cu brunetul el parea o insecta fara apararea ce era amenintata cu moartea.
- Ai spus ca vrei s-o intalnesti. Isi lasase barbatul vocea auzita din nou, facand o scurta pauza, apoi continua. Am omorat-o acum ceva timp.
Cuvintele sale ajunsesera adanc in mintea celuilalt, provocandu-i o durere de nedescris sufletului sau de tata. Perlele fierbiti incepusera sa curga pe chipu-i imbatranit, spargandu-se odata ce ajungea pe bluza brunetului. Furia si durerea batranului se imbinau perfect, astfel nascandu-se ura. Durerea probabil era cea mai puternica. Din momentul in care aflase vestea aceea nenorocita, pieptul ii salta dureros, in fiecare secunda si nu din cauza ca aerul necesar lui disparea, incetul cu incetul. Moartea fiicei lui... nu putea sa fie acceptata de insusi sufletul sau paternal. Vestea mortii copilului sau il facuse sa-si doreasca moartea, chiar daca pentru el asta insemna un pacat mare in fata lui Dumnezeu.
- Crimi...nalule... Soptise batranul intr-un final, dandu-si pana si ultima suflare.
Murise. Parasise acest Pamant pacatos, plin de suflete rele si multe altele.
Brunetul se ridicase de jos, aruncandu-i o ultima privire impreuna cu cateva vorbe.
- Chiar daca ai murit, nu o s-o mai vezi pentru ca ea ma asteapta in Iad. Rostise apoi zambise diavoleste, gandindu-se la ultimele cuvinte pe care i le adresase femei pe atunci. Asa e. Nu avea nici o cale prin care putea sa revina la normal. Fusese consumat de ura prea mult timp. – Asa e. Poate a invatat insfarsit sa faca un oral cum trebuie. - gandise brunetul in timp ce se indeparta de trupul neinsufletit a-l batranului. Nu era tocmai metoda sa preferata de a fura viata unei fiinte, insa cum nu avusese nicio arma la el pentru a varsa niste sange, aceea fusese singura cale. Nu dorise ca sa iroseasca o astfel de sansa. Avusese destul noroc, ca-l intalnise pe acel om, astfel ca-si alungase gandurile pentru o vreme si se distrase putin depanand amintiri. Sangele femei aleia fusese destul de bun pentru o tarfa lipsita de valoare. Totusi, inca nu avea chef sa plece inapoi spre' apartamentul sau. Voia totusi sa se mai plimbe putin inainte de a face acel lucru.
Pasii ii erau apasati si rasunau pe asfaltul gri si rece. Doar sunetul facut de miscarea membrelor sale se auzeau, iar vantul ce inca nu parea a se linisti, rasuna intr-un fel infricosator. Pareau a fi vocile celor pe care ii omorase pentru pura placere sau pentru ca asa planificase. Pareau a fi multe suflete ratacinde, ce nu se puteau odihni in pace din cauza sa. Zambise din nou la acest gand. Intotdeauna fusese de parere ca daca el suferea, trebuiau sa sufere si ceilalti. Daca el nu era fericit, nici alti sa nu fie. Poate ca si gandirea sa egoista il transformasera in ceea ce era astazi, insa nu-i pasa. El oricum nu avea sa guste din nou fericirea. Isi ridicase privirea-i neagra pe cer, observand stelele incredibil de frumoase. Mereu il fascinasera, desi nu confirmase asta nimanui.
Cu toate ca-i placeau doar una dintre ele ii atrasese atentia. O stea rosie, diferita de celelalte si putin mai retrasa, singuratica. Totusi, isi continuase plimbarea pana intr-un parc, asa cum facea in copilarie si se asezase pe iarba moale si ingrijita ce avea sa fie acoperita cu roua. Isi dusese mainile sub cap, apoi simtise cum se relaxase din toate punctele de vedere. Era putin ciudat ca nici el nu-si observase incordarea trupului sau. Vazandu-se singur in acel spatiu public isi lasase pleoapele sa-i acopere bilele negre, apoi... imagini ale trecutului ii invadasera mintea. Asa facea mereu cand era doar el, se exterioriza, fara sa caute mila si intelegerea altcuiva, in fond ura oameni. Erau doar niste bucati de carne cu un creer minuscul si nefolosit, cu o gura de pe care ieseau la lumina numai minciuni, un trup pus la vanzare pentru bacnotele Diavolului care cica le aduceau fericirea si nu in ultimul rand un suflet patat cu sentimente intunecate, rele. Cu ultima parte nu acuza pe nimeni, fiindca si el le detinea, insa era asa doar din cauza unor mincinosi care-l schimbasera. Din copilul acela inocent nu ramasese absolut nimic. Pur si simplu murise sau se pierduse. Asta credea brunetul. Il inchisese undeva in amintiri pentru a fi uitat.
Din intunericul dens aparuse un chip de copil ce avea un zambet imens pe fata, tinand de mana un altul mai scund decat el. Paru-i brunet era destul de lungut, iar ochii negri exprimau dragostea sa fata de celalalt si bucurie. Imaginea celuilalt insa era incetosata, neputand sa observe cine este. Amandoi radeau fericiti, parand a se simti atat de bine impreuna...
- Eu...? Ala sunt... eu? Intrebase brunetul cu vocea-i tremuranda, emotionat pentru prima data dupa atata timp. Intinsese mana pentru a-l ajunge pe acel copilas, insa amandoi disparusera. Clipise de mai multe ori pana cand o alta imagine ii se infatisase inaintea ochilor.
Era aceelasi baiat de dinainte, leganandu-se pe o hinta ruginita, stand singur si uitandu-se la stele. Dintr-un anumit motiv, plangea si suspina puternic. Mainile aflandu-i-se pe fata.
– Ala sunt... chiar eu... – gandise brunetul, apropiindu-se usor de copilasul care era nimeni altul decat el, in varianta mult mai mica. Aceea imagine din copilarie, si-o amintise perfect. Fusese cand aflase adevarul crud si pe atunci preferase sa taca, sa nu spuna nimanui, sa urasca in tacere si... mai tarziu sa se razbune.
Ajuns in dreptul baiatului brunetul ii pusese o mana pe cap, mangaindu-l bland. De data aceasta nu mai trecuse prin el, ci fusese instare sa-l atinga, deoarece acum nu incercase sa prinda fericirea din urma, ci ura. Atunci cand vrusese sa atinga baiatul ce tinea strans mana unui alt copil, era fericit, si fiindca nu mai credea in acel sentiment nu reusise sa-l atinga. De aceea bratul sau trecuse prin imagine. Acum era diferit. Ochii baiatului se facusera mari dintr-o data, privindu-l pe cel care il atinsese. Se oprisera chiar si lacrimile ce-i inundasera chipul pe atunci angelic.
- Ia-ti labele de pe mine nene! Du-te dracului de aici si lasa-ma in pace! Strigase catre brunet, facandu-l pe barbat sa rada usor. Se apropiase mai tare de el, insa isi indepartase mana introducandu-si-o in propriul buzunar si scotandu-si o tigara o aprinsese. Trasese fumul in plamani apoi il eliberase, in aer tronand un miros vag de tutun. Suspinele copilului insa ii atrasese atentia din nou si vorbele lui il socasera pentru un moment.
- O sa... sa ma razbun. O sa-i inec in propriul sange pe acei nenorociti, mincinosi! O sa-i distrug si o sa ma bucur pana si de ultimul lor strigat de durere. Sper sa arda in Iad pentru ce mi-au facut...
Fiecare cuvant rasuna tare si clar, mangaindu-i oarecum auzul brunetului, iar privirea ucigasa mangaindu-i vazul. Se trezise din uimirea temporara prin care trecuse, oferindu-i pustiului un zambet. Aruncase tigarea in gol, cuprinzandu-l intr-o imbratisare stransa.
- Ce nai...
- Te-am razbunat deja. Defapt, am facut asta pentru amandoi. Tu esti eu, iar eu sunt tu. Draga mea ura sper sa nu mori si deasemenea spune-mi ca nu o sa ma lasi singur niciodata, fiindca eu chiar am nevoie de tine.
Ochii duri si insetati de sange a-i pustiului se inseninasera, cuprinzandu-l la randu-i in imbratisare, si luminandu-i-se intreg trupul. O ultima lacrima se scursese pe obrazul drept, apoi soptise:
- Asa am sa fac. Mul...tumesc.
Auzind soaptele micutului, brunetul isi ridicase pleoapele descoperindu-si ochii negri. Se ridicase incet in picioare aruncandu-i cerului o ultima privire si zambind multumit. Pasea alene pe drum, gandindu-se inca odata la el tanar.
– "Cand ura te consuma nu mai ai sanse de scapare, eh?". Mda, tind sa cred ca ai spus si tu un lucru adevarat pana la urma. Dar mi-e bine asa si sper sa arzi in cele mai nemiloase flacari ale Iadului pentru minciunile in care m-ai facut sa cred. Nu-ti face griji, daca te simti rau acolo in momentul asta, asteapta si-o sa vezi ce bine o sa fiu eu cand o sa am placerea de a te chinui din nou. – gandise brunetul, afisandu-si vesnicul zambet diavolesc si continuandu-si drumul.



_________________________________
Etto stiu, stiu, e luuung de tot ^_^ si nu prea imi sta in fire sa scriu atat, dar era necesar in capitolul asta. Meh, astept parerile voastre si criticile de asemenea. Pana atunci va las inca un mister, in legatura cu persoana despre care vorbea brunetul la sfarsit>:). Ps; nu e corectat ca mi-e lene. Pai lectura placuta! *_*