[Yaoi] Blue Blood

[Kimera]

Multumesc pentru comentarii. Ce-i drept de data asta am adus un capitol cam slabut, dar ma revasez. Hope you like it!

Miros de flori si sunet de zburatori, deschizandu-mi ochii am realizat ca nu sunt nici in palat si nici in acel peisaj mistuit de flacari. Ma ridic de pe iarba si realizez in fata mea un parau peste care este pus un pod de piatra. In jur doar o campie cu iarba cruda si flori tinere ce insiparu un parfum mirific. Pasii ma indreapta sa strabat frumosul pod, ce parca a fost sculptat de mana unui arhitect nemaintalnit, si ajungand la celalalt capat am realizat o micuta terasa la care statea femeia din tabloul vazut de mine in castelul lui Brian. Parul saten ii era de data aceasta prins cu doua agrafe lungi intr-o frizura specific nipona, iar acum purta un kimono alb cu rosu. Isi deschisese evantaiul si in miscari usoare incerca sa scape de puterea parjolitoare a soarelui. Deodata am realizat o alta fata cunoscuta, insa era intr-un alt mod fata de cum o stiam. Fetita blonda, cu ochii azurii ce de atatea ori imi spunea in acel vis sa plec de langa focul ce mistuie palatul, acum era pe iarba, impletind cateva flori intr-o coroana, fiind imbracata tot intr-un kimono albastru, doar ca mai multe nuante. Nu intelegeam nimic, ce cauta cele doua aici? Unde sunt mai exact? Ce imi scapa?
- Yukiko, cand termini coroana de flori vrei sa mergi sa vezi unde e fratele tau?
- Oh, mama, probabil ca deja e aici doar ca se ascunde pe undeva asteptand momentul oprtun sa te sperie.
Cele doua femei incepura sa rada atat de cristalin incat imi inspirau acel sentiment de pace si liniste ce parca domnise de o vesnicie in acel loc lipsit de griji. Am incercat sa ma aproprii, insa am realizat ca cele doua nu ma vedeau, parca eram o fantoma. Cert era ca asta putea sa fie cel mai ciudat vis, asta in caz ca visam, nici eu nu mai stiam...
- Akio, trezeste-te!
Am simtit o mana pe umarul meu, iar imaginile lucrurilor din seara precedenta ma facura sa nu recunosc glasul celui ce imi spusese numele si sa tresar speriat, tipand si deschizandu-mi ochii ingrozit. Am reusit sa ma calmez cat de cat cand privirea mea o intalnise pe cea a Lordului.
- Akio, ce e cu tine? Sunt eu...
Puteam sa vad confuzia ce definea acum chipul vampirului. Simteam inca unele zgarieturi ramase pe trupul meu asa ca imi aranjasem kimonoul ca el sa nu le observe cumva din greseala, ajungand sa-mi ascund pana si palmele sub materialul acestuia.
- Scuze... Nu... Nu am realizat...
Am articulat destul de greu si ascunzandu-mi cat de cat privirea. Inca imi venea sa plang si sa urlu din cauza momentelor de chin, insa ma stapaneam, cu greu, insa o faceam nedorind sa-i spun nimic celui din fata mea. Brian imi ridicase chipul si ma forta sa-l privesc in ochi, privirea acestuia fiind una serioasa.
- Akio, spune-mi, te rog, de ce covorul este plin de sange? Vocea sa avea tonalitate joasa, imi vorbea calm, desii stiam ca fierbe de neliniste sa afle ce se intamplase, insa eram sigur ca imi vorbea asa pentru a nu ma speria si mai tare.
- Nu stiu, habar nu am... Am spus intorcandu-mi privirea. Kimonoul se miscase usor de pe mana stanga si l-am pus rapid la loc ca sa nu se observe nimic. Imi era greu sa pronunt fiecare cuvant si simteam ca mai am putin si imi varsam lacrimile insa ma straduiam din greu sa nu fac asa ceva.
- Ce ai de iti tot aranjezi kimonoul? imi spuse suspicios, analizandu-ma atent.
- Nu am voie? Am raspuns oarecum iritat, insa imi era greu sa generez vreun fel de masca la momentul actual si ma simteam din ce in ce mai sufocat de privirea cercetatoare a barbatului.
Intr-o fractiune de secunda cand atentia mea era indreptata in alta parte vampirul imi desfacuse kimonoul si il indepartase pana la abdomen de pe mine, lasand la iveala fiecare zgarietura ce nu reusise sa se vindece inca. Pe chipul sau se asternusera mai multe sentimente deodata: furie, confuzie si ingrijorare.
- Cine? Cine ti-a facut astea, Akio?! Te rog, spune-mi...
Bratele lui ma cuprinsera protector la pieptul sau, iar eu mi-am agatat mainile de camasa pe care o purta incepand sa vars lacrimi amare. Brian incepuse sa-mi mangaie crestetul soptindu-mi sa ma calmez, ca totul e in regula, ca este acolo...
- Shaan, fratele geaman al lui Elah... Am zis rostind propozitia destul de greu printre lacrimi.
- Akio, ti-a mai facut si altceva in afara ranilor? Fi sincer, te rog...
- D...Da... M-a... Violat... Am spus incepand sa plang si mai tare cand am terminat propozitia. Deja nu mai aveam aer de la cat de tare plangeam.
- Nemernicul, o sa ma asigur ca nu mai scapa viu cand termin cu el...
Vocea ii era calma pentru a nu ma speria, dar imi puteam da seama ca vampirul nu era nici pe departe atat de linistit ci isi pastra furia in interior ca sa nu ma faca sa fiu si mai ingrozit sau mai trist decat eram deja. Lordul ma ridicase in bratele sale, iar eu imi lasasem chipul la pieptul lui in continuare. Nu stiam unde vrea sa ma duca, dar eram sigur ca voi fi bine daca el este langa mine. Am auzit cum usa camerei se deschise, eu am fiind dus in alta incapere pe care am inceput sa o analizez imediat. Era tot un dormitor, asemanator cu al meu singura diferenta fiind ca patul era de mijloc. Ma asezase pe asternuturile moi, el fiind langa mine zambindu-mi cald si mangaindu-ma, jucandu-se usor in parul meu.
- De acum voi fi doar cu tine, orinde si oricand, nu te voi mai lasa singur deloc. Te aflii in camera mea ce va fi si a ta de acum inainte.
Poate ca altadata aceasta veste m-ar fi speriat, insa acum am dat doar din cap afirmativ, stergandu-mi lacrimile si schitand un micut zambet. Ma cuibarisem mai bine in bratele barbatului ce nu ezita sa ma prinda aduca mai aproape de el continuand sa se joace cu mana in parul meu ca sa ma faca sa scap de griji. Niciodata nu intelesesem de ce tocmai regele vampirilor a dosrit sa aibe alaturi un dhampir, insa am inteles cu greu ca viata nu se explica in fata nimanui ci doar te ridica sau te prabuseste, depinde de cum ai reusit sa iti joci cartile sortii. De un lucru eram sigur: Brian ma va proteja mereu, iar teama mea fata de el nu trebuie sa existe pentru ca nu mi-a dorit raul niciodata si sunt sigur ca nu il va dori.