06-08-2012, 10:46 AM
Inainte de a-mi porni rantul, permiteti-mi sa citez:
"Cel mai original roman al anului 2005!"
The Guardian
"Aceasta capodopera intunecata va ramane pentru totdeauna in istorie drept cel mai realist portret al epocii contemporane."
The Cincinnati News Record
"O carte care va rezista cu siguranta probei timpului: in urmatoarele decenii, va fi inclusa pe toate listele de lecturi obligatorii, iar Palahniuk isi va ocupa locul pe care in merita in galeria titanilor literaturii."
Geensboro News & Record
Si replica mea, acum dupa ce am citit cartea: PE DRACU!
Sunt atat de dezgustat de "capodopera" lui Chuck Palahniuk, Bantuitii (Haunted) incat vreau sa scriu despre ea si totusi nu stiu exact de unde s-o apuc si unde s-o las.
Chuck Palahniuk scrie literatura controversata. E un adevar la urma urmei caci mare parte din lucrarile lui au parte de reactii negative din partea criticilor, cat si de unele pozitive. Ca de obicei, intr-un maldar de balegar cineva vede ce e si cineva vede opera de arta...au am vazut balegarul in cartea asta si am de gand s-o tratez ca atare.
Mi-a placut structura cartii sincer. Capitol din rama, poem cu vers alb despre personaj si apoi povestea personajului ce se leaga de rama intr-un fel sau altul. A se repeta si, pe alocuri, varia cand o poveste are nevoie de mai multe etape pentru a fi zisa in totalitate, pentru a-si atinge nivelul scontat de soc si, de cele mai multe ori, de repulsie totala.
La structura cartii se termina in mare si ce mi-a placut...
Primele 200 de pagini din romanul asta le-am citit aproape pe nerasuflate. Da, pana acolo am dus o relatie de iubire-ura cu o carte unde autorul aparent nu da doi pe logica sau ratiune si impinge extremul peste limitele extreme. Am citit si am urat scenele descriptive pana la extrem a tuturor ororilor care poate nu ar fi trebuit sa ma intereseze vreodata...am citit cum cineva s-a eviscerat singur intr-un accident de masturbare, cum un cuplu a reusit sa se autodistruga incercand sa faca un film porno, cum personajele aparent isi pierdeau mintile inchisi in teatrul lor izolat, intr-o incercare de a-si scrie marea capodopera a vietii.
Premisa de la care a plecat cartea a fost interesata: o tabara pentru scriitori. Izolare completa de lume pentru 3 luni in care sa incerce fiecare sa-si compuna marea capodopera. Fiecare "scriitor" cu un propriu nickname amuzant si care le tradeaza personalitate, fiecare cu o poveste secreta in spate, fiecare cazand prada incetul cu incetul unei manii ce intrece spectrul artistic si merge in grosolan si grotesc, pierzand ideea creatoare dar totusi agatandu-se de ideea ca ce fac ei acolo e ceva special, ceva ce-i va face faimosi in cele din urma. Pe dracu...
200 de pagini de intamplari extreme si o rama stagnanta sa zicem ca merge. Pana la 430 insa, e prea mult. Dupa jumatea cartii am gasit ca-i tot mai greu sa intorc pagina, ca autorul si-a pierdut simtul masurii si in locul unei povesti psihologice ce se putea dovedi buna a trecut intr-un alt spectru. Eu sunt de acord cu criticii lui care-l numesc nihilist. Sunt de acord cu faptul ca am incetat sa mai regasesc un scriitor acolo ci un pusti de liceu ce a dat de dracu stie ce filozof si de o formatie care i se par ca ar avea versuri nu stiu cum.
Subtilitatea transformarii a lasat loc unor exagerari grotesti, faptele au inceput sa fie mai degraba o harababura ce tot inghitea si inghitea si inghitea orice intamplare, parca fiecare noua scena n-avea ca scop altceva decat s-o intreaca pe precedenta.
ASTA NU MI-A PLACUT!
Am inteles ce a vrut sa faca Palahniuk, chiar am inteles directia in care mergea si ma asteptam ca finalul sa fie cel care era, curiozitatea m-a impins sa-mi confirm ideile si nimic mai mult. Dar in acelasi timp am simtit dupa 430 de pagini ca am pierdut vremea degeaba cu o carte care n-are nimic important in ea, nimic cu adevarat substantial ci doar ideea ca autorul si-a facut o mare l... sa nu injur totusi.
Analiza asupra timpurilor contemporane...pe naiba, doar daca lumea e cum e vazuta de ochii unui pusti drogat si prea plictisit de viata lui de clasa de mijloc intr-o suburbie.
Cel mai original roman al anului 2005...originalitatea nu e echivalent cu factorul de soc. O carte nu e curajoasa si originala si inovativa daca personajele raman fara mate sau prezinta bilogic corect, etapizat frumos cum se descompune un cadavru, etapa cu etapa, detaliu dezgustator cu detaliu dezgustator. Imi pare rau de stadiul literaturii actuale daca ASTA e originalitate, daca asta trebuie sa fie o carte ca un critic sadic sa o considere originala...degete taiate si intestine smulse, bebelusi gatiti si canibalism, exagerari anatomice grosiere doar ca sa-si indeplineasca urmatoarea scena sadica fara nici un rost adevarat.
N-am sa mai pun mana prea curand pe o carte de Palahniuk...regret orele petrecute cu lucrarea asta si n-am sa duc dorul vreodata al genului. Secolele 20 si 21 ma sperie in materie de ce lasa ca fiind acceptabil sa fie considerat literatura.
Desigur, e parerea mea, oricui altcuiva cartea poate sa-i para noua revelatie in materie de satira sociala si culturala, cea mai puternica lovitura impotriva contra-culturii erei moderne.
Pentru mine, ramane valabila comparatia cu balegarul.
"Cel mai original roman al anului 2005!"
The Guardian
"Aceasta capodopera intunecata va ramane pentru totdeauna in istorie drept cel mai realist portret al epocii contemporane."
The Cincinnati News Record
"O carte care va rezista cu siguranta probei timpului: in urmatoarele decenii, va fi inclusa pe toate listele de lecturi obligatorii, iar Palahniuk isi va ocupa locul pe care in merita in galeria titanilor literaturii."
Geensboro News & Record
Si replica mea, acum dupa ce am citit cartea: PE DRACU!
Sunt atat de dezgustat de "capodopera" lui Chuck Palahniuk, Bantuitii (Haunted) incat vreau sa scriu despre ea si totusi nu stiu exact de unde s-o apuc si unde s-o las.
Chuck Palahniuk scrie literatura controversata. E un adevar la urma urmei caci mare parte din lucrarile lui au parte de reactii negative din partea criticilor, cat si de unele pozitive. Ca de obicei, intr-un maldar de balegar cineva vede ce e si cineva vede opera de arta...au am vazut balegarul in cartea asta si am de gand s-o tratez ca atare.
Mi-a placut structura cartii sincer. Capitol din rama, poem cu vers alb despre personaj si apoi povestea personajului ce se leaga de rama intr-un fel sau altul. A se repeta si, pe alocuri, varia cand o poveste are nevoie de mai multe etape pentru a fi zisa in totalitate, pentru a-si atinge nivelul scontat de soc si, de cele mai multe ori, de repulsie totala.
La structura cartii se termina in mare si ce mi-a placut...
Primele 200 de pagini din romanul asta le-am citit aproape pe nerasuflate. Da, pana acolo am dus o relatie de iubire-ura cu o carte unde autorul aparent nu da doi pe logica sau ratiune si impinge extremul peste limitele extreme. Am citit si am urat scenele descriptive pana la extrem a tuturor ororilor care poate nu ar fi trebuit sa ma intereseze vreodata...am citit cum cineva s-a eviscerat singur intr-un accident de masturbare, cum un cuplu a reusit sa se autodistruga incercand sa faca un film porno, cum personajele aparent isi pierdeau mintile inchisi in teatrul lor izolat, intr-o incercare de a-si scrie marea capodopera a vietii.
Premisa de la care a plecat cartea a fost interesata: o tabara pentru scriitori. Izolare completa de lume pentru 3 luni in care sa incerce fiecare sa-si compuna marea capodopera. Fiecare "scriitor" cu un propriu nickname amuzant si care le tradeaza personalitate, fiecare cu o poveste secreta in spate, fiecare cazand prada incetul cu incetul unei manii ce intrece spectrul artistic si merge in grosolan si grotesc, pierzand ideea creatoare dar totusi agatandu-se de ideea ca ce fac ei acolo e ceva special, ceva ce-i va face faimosi in cele din urma. Pe dracu...
200 de pagini de intamplari extreme si o rama stagnanta sa zicem ca merge. Pana la 430 insa, e prea mult. Dupa jumatea cartii am gasit ca-i tot mai greu sa intorc pagina, ca autorul si-a pierdut simtul masurii si in locul unei povesti psihologice ce se putea dovedi buna a trecut intr-un alt spectru. Eu sunt de acord cu criticii lui care-l numesc nihilist. Sunt de acord cu faptul ca am incetat sa mai regasesc un scriitor acolo ci un pusti de liceu ce a dat de dracu stie ce filozof si de o formatie care i se par ca ar avea versuri nu stiu cum.
Subtilitatea transformarii a lasat loc unor exagerari grotesti, faptele au inceput sa fie mai degraba o harababura ce tot inghitea si inghitea si inghitea orice intamplare, parca fiecare noua scena n-avea ca scop altceva decat s-o intreaca pe precedenta.
ASTA NU MI-A PLACUT!
Am inteles ce a vrut sa faca Palahniuk, chiar am inteles directia in care mergea si ma asteptam ca finalul sa fie cel care era, curiozitatea m-a impins sa-mi confirm ideile si nimic mai mult. Dar in acelasi timp am simtit dupa 430 de pagini ca am pierdut vremea degeaba cu o carte care n-are nimic important in ea, nimic cu adevarat substantial ci doar ideea ca autorul si-a facut o mare l... sa nu injur totusi.
Analiza asupra timpurilor contemporane...pe naiba, doar daca lumea e cum e vazuta de ochii unui pusti drogat si prea plictisit de viata lui de clasa de mijloc intr-o suburbie.
Cel mai original roman al anului 2005...originalitatea nu e echivalent cu factorul de soc. O carte nu e curajoasa si originala si inovativa daca personajele raman fara mate sau prezinta bilogic corect, etapizat frumos cum se descompune un cadavru, etapa cu etapa, detaliu dezgustator cu detaliu dezgustator. Imi pare rau de stadiul literaturii actuale daca ASTA e originalitate, daca asta trebuie sa fie o carte ca un critic sadic sa o considere originala...degete taiate si intestine smulse, bebelusi gatiti si canibalism, exagerari anatomice grosiere doar ca sa-si indeplineasca urmatoarea scena sadica fara nici un rost adevarat.
N-am sa mai pun mana prea curand pe o carte de Palahniuk...regret orele petrecute cu lucrarea asta si n-am sa duc dorul vreodata al genului. Secolele 20 si 21 ma sperie in materie de ce lasa ca fiind acceptabil sa fie considerat literatura.
Desigur, e parerea mea, oricui altcuiva cartea poate sa-i para noua revelatie in materie de satira sociala si culturala, cea mai puternica lovitura impotriva contra-culturii erei moderne.
Pentru mine, ramane valabila comparatia cu balegarul.
![[Imagine: 14wyiz6.jpg]](http://i43.tinypic.com/14wyiz6.jpg)
Pentru intrebari sau orice alte interactiuni cu mine, folositi cu incredere mesajele de profil. Contrar opiniei populare eu nu musc...si chiar daca as musca, am toate vaccinurile facute.