04-08-2012, 06:56 PM
Dear diary,
Astazi a fost o zi obisnuita si plictisitoare precum si celelalte. Am auzit-o pe sormea cum tot plange, mama care tipa pe mine ca nu mamanc indeajuns, prietenu-so, eh asta nu mi-o reprosat nimic azi. Ar mai fi si prieteni mei care tot ma suna si-mi spun ca i-am cam ignorat. Mda. Ce sa faci? Cateodata nu ai chef de nimeni si de nimic. Momentan, asa-s eu. M-am plictisit sa ies afara si sa aud fel si fel de chesti sau sa joc basket, ceea ce e ciudat venind din partea mea. Nu astept deloc Toamna. Ba chiar am ajuns s-o urasc. Se apropie cu pasi rapizi si cu ea... la fel si plecarea ei. Prietena mea cea mai buna... atatea amintiri impreuna, ca nu pot sa le enumar. Singura persoana care nu m-a dezamagit nicicand, care a stat cu mine mereu, in orice clipa. Da, ea. Sincer ma simt singura stiind ca o sa plece si nu se stie sigur daca o sa se intoarca, dar nu am ce face. Ma bucur ca o sa-si inceapa cariera insfarsit. Ii doresc tot binele din lume, chiar daca nu o sa ne mai vedem niciodata(ceea ce e imposibil). Dupa capu' meu, is instare sa fug de acasa doar s-o vad, nu conteaza ca e vorba de Bucuresti si sunt atatia km de strabatut. Nu asta e important. Sunt instare de chestia asta si gata, si ea o stie prea bine. Poate si din cauza asta mi-a facut o promisiune(?). Sper si sa nu mai intre in belele cum facea de obicei. Heh, o iubesc mult pe fiinta asta si nu stiu ce m-as face fara ea. Restul zilei a decurs lin, ceea ce m-a lasat intr-o plictiseala profunda. Cea mai frumoasa clipa din ziua asta a fost momentul cand am discutat cu ea. Nu stiu ce sa mai spun... deci, cred ca inchei aici. Ne mai vedem, jurnalule!
Astazi a fost o zi obisnuita si plictisitoare precum si celelalte. Am auzit-o pe sormea cum tot plange, mama care tipa pe mine ca nu mamanc indeajuns, prietenu-so, eh asta nu mi-o reprosat nimic azi. Ar mai fi si prieteni mei care tot ma suna si-mi spun ca i-am cam ignorat. Mda. Ce sa faci? Cateodata nu ai chef de nimeni si de nimic. Momentan, asa-s eu. M-am plictisit sa ies afara si sa aud fel si fel de chesti sau sa joc basket, ceea ce e ciudat venind din partea mea. Nu astept deloc Toamna. Ba chiar am ajuns s-o urasc. Se apropie cu pasi rapizi si cu ea... la fel si plecarea ei. Prietena mea cea mai buna... atatea amintiri impreuna, ca nu pot sa le enumar. Singura persoana care nu m-a dezamagit nicicand, care a stat cu mine mereu, in orice clipa. Da, ea. Sincer ma simt singura stiind ca o sa plece si nu se stie sigur daca o sa se intoarca, dar nu am ce face. Ma bucur ca o sa-si inceapa cariera insfarsit. Ii doresc tot binele din lume, chiar daca nu o sa ne mai vedem niciodata(ceea ce e imposibil). Dupa capu' meu, is instare sa fug de acasa doar s-o vad, nu conteaza ca e vorba de Bucuresti si sunt atatia km de strabatut. Nu asta e important. Sunt instare de chestia asta si gata, si ea o stie prea bine. Poate si din cauza asta mi-a facut o promisiune(?). Sper si sa nu mai intre in belele cum facea de obicei. Heh, o iubesc mult pe fiinta asta si nu stiu ce m-as face fara ea. Restul zilei a decurs lin, ceea ce m-a lasat intr-o plictiseala profunda. Cea mai frumoasa clipa din ziua asta a fost momentul cand am discutat cu ea. Nu stiu ce sa mai spun... deci, cred ca inchei aici. Ne mai vedem, jurnalule!
Boys love.