Fiindca voi pleca maine la tara, am decis sa postez nextul si nu numai de asta, dar era si cazul.
Voi scrie si la tara si sper sa postez si acolo. <3
O sa vi se para cam rapida plecarea lui Ka Nui, dar am explicat joc acolo cum stau lucrurile, sper sa intelegeti, plus de acum in colo o sa intram in normal cu ficul.
Raspunsuri la comurii:
Klau mersii de com, ma bucur ca ti-ai exprimat opinia in legatura cu greselile din capitol.
Da, stiu "acuma" nu e corect, m-am grabit sau poate din obisnuinta, oricum nu am sa mai pun acel "a" acolo.
Lexxu imi cer scuze ca ti-am dat aceasta stare, recunosc ca nu prea m-am tinut de celalate, dar ideea asta o am de mult timp, de un an deja si chiar am vrut sa o incep mai de mult, dar chiar si asa nu ma voi lasa de el, fiindca vreau cu ardoare sa ajung la partea a doua unde lucrurile vor fi altfel.
Mersii ca citesti si sper sa parcurgi impreuna cu mine totul pana la final, fara sa-ti fie frica ca voi renunta.
Mizz.Amazing nu ma asteptam si la altii cititori, mersii ca ti-ai omorat din timp cu ficul meu. Ma bucur ca iti place si ca ai venit si ai comentat.
Pai dupa ce am incheiat pauza am mai scris si mi-am mai revenit putin.
Sper sa citesti in continuare, mersii de com. *tighthug*
Mariaa o tu mariuta. *giggle* E o surpriza sa stii sa te vad pe la ficul meu, oare sa am onoarea de a fii prima persoana de la care citestii acest gen? Ma intreb. :]]
Titlul l-ai nimerit putin, dar nu indeajuns de mult, defapt el se leaga cel mai mult de personaje si nu neaparat de spatiile unde ei au crescut.
In fineee~ Ma bucur ca ai trecut si sper sa mai treci. Love ya`!
In acel moment jeepul nu mi se parea atat de rapid, de parca drumul se lungea in fata ochilor, dar mai mult ca sigur aveam halucinatii. Nici nu stiam cum voi reactiona atunci cand voi ajunge la destinatie, totusi daca aveam sa ma iau la bataie cu Brik aveam sa o incasez de la tata, dar asa nu puteam sa reglez conturile cu animalul ala nesuferit, iar Ayashi avea sa sufere din cauza asta. Daca el se gandea ca putea sa faca ce doreste din prietena mea, se insela amarnic.
Am cotit la stanga fiind ghidat de simtul meu de orientare, inafara de asta puteam sa aud rasul nenorocitului. Mi se inclestasera dintii, trosnind de furie, puteam sa sar oricand din masina si sa ma napustesc la gatul lui, dar nici atat de periculos nu eram si nici atat de nebun. Nu era necesar sa ma cobor la mintea lui, asa ca dupa ce am parcat masina langa benzinaria de acolo, am coborat urmand apoi zgomotul.
Nisipul ruginit de soarel era purtat in vantul caldut ce batea de cateva minute bune. Simteam cum pamantul crapa in zona aceasta nefiind udat de loc, eram aproape de stanciile rosii – cum le spunea lumea, ridicarii masive si nisipoase de pamand rosiatic amestecat cu cel auriu de pe plaja, frumusetii ale naturii, insa nu asta ma preocupa in acel moment.
Cu pasi siguri am continuat sa merg, baietii lui Brik m-au observat si au aratat cu degetul spre mine. Nu ma consideram magulit de gestul acela rasist.
Cu creasta lui de cocos si parul vopsit in negru si blond, Brik s-a intors zambit ca un maniac si aruncand-o in bratele unuia de acolo din gasca sa pe amica mea, s-a avantat spre locul unde eram, cu pasii lui de gigolo de doi bani. Sincer nu ma impresiona nimic din aspectul sau garderoba sa, sau caracterul de „cavaler”. Era patetic si cu toate ca era popular in liceu, nu toti il vedeau cu ochii buni si chiar daca se dadeau pe langa el, era din cauza ca aveau nevoie de protectie. Da, era genul de persoana puternica si ar fi facut orice pentru cei pe care ii cunostea, un lucru pe care il admiram, dar se risipea odata cu caracterul sau needucat.
Nu l-am bagat in seama, doar mi-am trecut ochii peste trupul sau, analizandu-l din cap pana in picioare.
Un maiou alb, vesta de blugi si blugi taiati pe la genunchi, plus niste bocanci pentru astfel de zona... dorea sa escaladeze stancile cu jeepul, dar asta insemna ca trebuia sa o ia si pe Ayashi, doar erau iubiti, nu? Si totusi fortand-o daca nu doreste, mi se pare iesit din comun, mereu m-am intrebat daca el vreodata si-a facut timp sa o asculte pe prietena mea, sa vada ce parere are, insa raspunsul il aveam in fata. Era un „nu” mare.
Scena parea desprinsa din filmele western, in care doi barbati un serif si un hot stateau la cativa metri, aruncandu-si sageti unul catre celalat cu privirea, asteptand momentul cand vor scoate pistoalele si vor trage. Vantul sufland nisipul, un ghem de paie si scaie sa strabata drumul, iar toti sa stea deoparte privind cum cei doi se vor lupta.
Fruntea mi s-a incruntat cand mi-am mijit ochii la el, apoi luand-o in fata spre Ayashi care se strofoca sa iasa din stransoarea baiatului acela, l-am lovit intentionat pe Brik in umar, semn ca imi statea in cale.
Puteam citi in ochii lui furia si placerea de asi bate joc de mine cu tot felul de cuvinte manjite cu un strat gros de vulgaritate, ce pareau a nu se sfii sa se loveasca de mine precum valurile involburate si spumegande in timpul unei furtuni zdravane. Insa eu am continuat sa merg, fiindca nu imi pasa de el sau de ceea ce imi spunea, doream doar sa o iau pe prietena mea cea mai buna si sa plecam naiba din locul asta.
- Da-i drumul, i-am poruncit tipului aluia ce isi intorsese sapca si ranjise la mine. Sceptic cum eram am incercat sa raman cu ochii pe si chiar cand doream sa-i spun inca ceva, un pumn s-a avantat in capul meu, apoi cand m-am intors cu greu, l-am vazut pe Brik venind amenintator cu pumnul spre fata mea si a reusit din pacate sa ma nimereasca, dar dupa l-am prins de incheietura dreapta a membrului inferior cu ambele picioare doborandu-l la pamant, praful ridicandu-se precum o mantie si noi odata cu el, parca renascand de sub pamant, amandoi brazdati de nisip precum o armura data dar de la mama natura, dar odata risipita dupa inca doi pumni.
Ne loviseram reciproc in fete, doborandu-ne la pamant. Chiar nu doream sa se ajunga la asta, insa cred ca eram cel mai norocos baiat din lume, nimeni nu reusise pana acum sa-l doboare pe blond, fiindca era cel mai puternic.
- Ka Nui! Strigase disperata Ayashi vazandu-ma la pamant eliberandu-se din bratele tipului cu sapca dupa ce ii trasese un cot in barbie, lasandu-l in dureri. Vroia sa sa se apropie de mine, dar vocea dura si aspra a iubitului ei o inpietrise in loc.
- E al meu, sa nu te prind ca te apropii de el.
- Esti un tiran, un nenorocit, nu meriti nimic. Spusese ia prin suspine.
Cand reusisem sa ma ridic si sa-mi sterg saliva care se scursese pe gat in jos de la lovitura, m-am indreptat spre ea, dar blondul ma strigase si imi propusese ceva:
- Ka Nui, de ce sa ne luam la baitaie cand putem face o cursa cu jeepurile.
- Cum? De ce as face asta, oricum tu ai pornit totul, nu vreau sa intru in bucluc din cauza ta, tampitule.
- Asculta, decat sa ne jignim in halul asta mai bine ne intrecem pana la parcul skatebourdarilor, iar daca castigi te las in pace si nu suflu o vorba despre toate cele intamplate.
- O vei lasa in pace si pe Ayashi! Poruncisem in timp ce stransesem din pumni.
- Desigur amice, orice, dar daca pierzi o sa faci tot ce spun eu si o voi lua Ayashi de tot.
Parea destul de cinsit, cu toate ca amica mea parea nefericita din cauza acestei curse, tot am facut-o si m-am urcat in jeepul lui Kalani ca sa pornim la intrecere. Traseul nu era foarte mare si cunosteam o scurtatura, daca o luam pe acolo ajungeam inaintea lui cu cinci minute.
Speram doar sa se termine odata infernul acesta si mai speram ca tata sa nu afle de tot si toate care se petrecusera.
Tipul cu sapca isi daduse jos tricoul ce il transformase in steag si cand il ridicase apoi lasandu-l in jos, am pornit motoarele si am derapat pe strada in jos.
Eram agitat, nu stiam cum avea sa decurga cursa, eu cel putin eram corect si nu doream sa dau in el sau altele, nu, dar el avea alte planuri si nici cinci minute nu trecusera ca deja incepea sa bage viteza ca maniacul, iar alta cale nu aveam... trebuia si eu sa maresc pasul asa ca am ajuns pe la sapte zeci, deja intrecusem limita normala si ma rugam in gand ca politia sa nu ne depisteze. Speram sa ajung mai repede asa ca odata ajuns pe scurtatura, a sarit de printre copacii Brik cu jeepul lovindu-ma zdravan in portiera pana ce s-a indoit. Apoi a marit viteza ca sa ajunga in partea cealalta pentru a ma lovi si in cealalta portiera ca sa o rupa naiba si pe aia.
Desigur ca nu aveam sa-l las usor, asa ca odata ce m-am vazut in urma lui am apasat pe pedala si l-am lovit in spate, impingandu-l zdravan in fata, apoi l-am depasit cu foarte putin.
Nu mai aveam foarte mult si ajungeam la destinatie, cu toate acestea Brik era langa mine conducand ca tampitul si zbiera la mine.
Cand credeam ca totul avea sa se incheie bine, intr-un fel sau altul, s-a auzit sirena politiei si cand am privit in oglinda retrovizoare am vazut doua masini de politie ce ne urmareau. Nu stiam ce sa mai fac acum... eram terminat de-a binelea. Trebuia sa opresc, macar atat puteam face, insa Brik nu prea dorea asa ca m-am izbit de el ca sa-l bag intr-un palmier si sa mergem impreuna, fiindca el defapt era cel mai de vina si nu doream sa scape basma curata.
Au oprit si masinile de politie, apoi ofiterul Jaya pe care il cunosteam si ma cunostea a venit spre noi, Brik continua sa injure si sa dea in volan, dar dupa s-a oprit si am fost luati peste sus si dusi la sectie, pentru a ne ispavii pedeapsa.
Pe drum, stand in masina lui Jaya am incercat sa-l conving ca nu a fost idea mea si restul, el ma crede, dar nu lui trebuia sa-i dau explicatii, ci lui tata care avea sa fie sunat odata ce aveam sa ajung la sectie.
Mi-am inghitit saliva si am inceput sa transpir de emotii, nu puteam sa dau ochii cu el sau cu sora mea, masina ei era distrusa si eu odata cu venirea lui tata... Eram mancat.
„NU~ sunt mort!” – mi-am spus in gand, lasandu-mi palmele sa se prelinga pe fata in jos.
Talpa slapului lovea puternic podeaua sectiei, palmele imi transpirasera si gandul ca aveam sa dau ochii cu tata ma ucidea pe dinauntru. Totusi, nici Brik nu parea calm, cred ca nici el nu era prea incantat ca avea sa vine sa-l ia tatal sau.
In fata noastra se afisase o tanara politista ce ne anuntase ca ai nostrii au platit amenda si ca vor veni imediat la noi. In momentul acela m-am lasat pe spatarul scaunului oftand prelung si ingrijorat. Nici nu puteam descrie acest sentiment pe care il nutream, frica, spaima, groaza... Eram pe punctul de a murii cand tata va veni, doar auzind ca au platit imi dadea de gandit ca deja se afla aici.
- Doamne, de ce eu? De ce, de ce? La naiba! Imi pusesem bratul pe ochii acoperindu-mi pentru cateva moment, apoi pasii care se auzeau ca se apropiau de noi ma facusera sa-mi musc tare de tot buza ca sa simt putina durere si sa-mi revin, dar parca inima se strangea in mine si as fi dat orice ca cineva sa ma scape de aici.
- Ka Nui!
- Brik!
Vocile tatilor nostrii rasunasera la noi in urechii ca o orchestra de razboi, menita sa ne tulbure sufleteste.
Cred ca nu fusesem singurul ce isi inghitise saliva din gura. Asa ca indepartandu-mi mana de pe ochii l-am intampinat pe tata cu privirea aceea a mea de plangacios. Nu a reusit sa inghida suferinta mea si s-a rastit.
- Cine a fost cu idea asta absolut tampita?
Ne lasaseram amandoi privirile in pamant, dar imediat Brik isi ridicase capul spre tatal sau care incepuse sa intuiasca.
- Sigur tu ai fost, fiule! Mereu faci asta, cum de nici acum nu vrei sa pricepi ca vei ajunge dracului la puscarie daca tot continui sa intrii in belele, ai noroc cu mine si cu mama ta ca stam dupa curul tau.
Il priveam trist pe blond cum parca mai avea putin si varsa lacrimi, tatal sau continua sa-i atribuie tot felul de cuvinte ce il raneau sufleteste si chiar il intelegeam. Totusi situatia lui parea mai grava decat a mea si chiar daca stiam ca nu era bine ce fac, tot am facut-o.
- Eu am fost. Am spus totul printr-o suflare si mi-am lasat capul in pamant, nu puteam sa-i privesc pe barbatii, erau prea infricosatorii.
Brik isi atintise ochii cascatii la mine de uimire, nu cred ca se astepta sa iau vina asupra mea, dar o facusem, simteam ca el are nevoie sa scape din incurcatura asta, eu eram mai cuminte decat el cu mult, tatal sau parea un mafiot, totusi stiam ca era corect la fel ca tata, insa felul in care il certa baga in mine sperietii.
- Treci acasa! Strigase tata aratand cu palma spre iesirea din sectie. Ma ridicasem din loc si inaintasem spre masina, avand in continuare capul plecat.
Imi luasem ramas bun de la blond prin simpla ridicare din mana si apoi disparusem cu tata spre casa.
Pe drum nu cutezam sa intreb sau sa spun ceva, era incruntat si ma infricosa, de parca era gata sa ma omoare.
- Sunt dezamagit, cum naiba ai reusit sa distrugi masina surori tale? Esti tampit copile, ce ti-am spus sa te potolesti, observ ca nici acum nu vrei sa pricepi ca intrii prea des in bucluc din cauza comportamentului tau degajat de destept. Se rastise precum un leu flamand la prada. Ma facusem atat de mic si ma impinsesem in portiera, imi era frica de ce avea sa urmeze.
- Scuze! Am spus intr-un final, iar el a izbucnit din nou.
- Nu este de ajuns baiete, sa stii ca acum nu vei mai scapa de pedeapsa. Vei vedea cand ajungem acasa.
Am ocolit parcul de skateboardari si am intrat spre centru, apoi dupa ce am mai parcurs cateva strazi si cartiere am ajuns acasa. Am coborat rapid, intrand in casa, tata strigase de afara sa ma opresc si cand am dat sa urc scarile el a trantit usa de la intrare si mi-a strigat numele, eu am inlemnit pe loc. Mi-a poruncit sa cobor scarile alea nenorocite si sa merg pe terasa unde era si sora mea si mama.
Chiar nu doream sa le vad, insa a trebuit, caci daca nu avea sa ma omoare de-a binelea. Odata aflat acolo, Kalani i-a spus tatei ca pe ea nu o deranjeaza, caci poate sa-si cumpere o alta masina mai buna decat asta. Insa tata i-a spus sa taca fiindca nu asta il deranjea, ci faptul ca nu eram pe pamant si mereu plecat in cosmos cu gandul.
- David, mai usor! Ii spusese mama, dar el nu se oprise.
Isi trantise palmele de masa rotunda din lemn, uitandu-se ca un sarpe la mine.
- Cum sa-l las, cum sa o las mai moale, tu nu vezi unde a ajuns, la politie, nu mai e cu noi, are mereu gandul pe alte meleaguri si nu isi poate controla comportamentul. Baiete, strigase la mine, asculta tu nu mai ai voie sa parasesti de loc casa si curtea pana ce se termina luna asta, oricum mai sunt doar cateva zile pana ce incepi si clasa a doi spre zecea, ai inteles?
- Da, raspunsesem mai mult pentru mine, el strigase ca nu auzise si sa maresc volumul. DA!
- Asa, maine vreau sa te vad aici de dimineata fiindca am sa discut ceva cu tine, daca ai de gand sa fugi nu mai calci in casa asta, dormi afara pe plaja, in ocean, fiindca oricum spui ca acolo e casa ta.
- David! Strigase mama la el. Ce naiba ai? Te rog sa nu mai vorbesti asa cu baiatul, e destul de mare sa constientizeze cat de grava a fost fapta lui.
Dupa asta nu a mai spus nimeni nimic, am fost trimis in camera si am fost anuntat ca in seara asta nu voi primi de mancare, ci doar maine.
Nu imi pasa, tot ce doream era sa ma odihnesc si sa ma rog ca avea sa fie bine. Insa gandul ca va trebui sa discut cu el din nou ma tulbura atat de tare, am facea sa vars lacrimi. Eram un prost, de ce nu dorea sa inteleaga ca ma descurc, de ce nu dorea sa inteleaga ca am facut-o pentru Ayashi... De ce nu vrea sa vada ca fac bine, de ce?
Plangeam cu capul in perna, eram patetic, insa eram fericit ca nu il turnasem pe Brik, era un lucru bun si eram si impacat cu ideea ca nu mai avea sa se comporte cu prietena mea asa de urat. Insa sufletul tot ma durea si lacrimile izvorau precum cascadele din ochii mei, udand materialul pernei.
Mi-am trecut de cateva ori mana prin paru-mi saten deschis pentru al indeparta de pe ochii, apoi am inceput sa ma gandesc la ce avea sa urmeze...
Pleoapele au inceput sa mi se deschida usor, insa fiind buimac, continuau sa se uneasca, dar un ciocanit m-a trezit la viata si cand m-am uitat spre usile glisante din geam ce faceau legatura cu balconul, am zarit-o pe Ayashi. M-am sculat in sus si cu pasii rapizi am deschis usile.
- Ti-e foame, nu e asa?
- Da, am spus eu uimit si m-am asezat langa ea, dar de unde stii?
- Mama si sora ta mi-au povestit totul, imi cer scuze, e vine mea fiindca ai ajuns aici, daca stiam nu mai paraseam casa, dar nu eu...
- Stiu, stiu ,Ayashii, nu trebuie sa-ti faci griji! I-am mangaieat obrazul si apoi am luat platoul cu mancare pe care il pregatise. Mersii, sunt lihnit, tata mi-a interzis sa mananc in seara aceasta.
- Am auzit, e destul de crud, dar are si dreptate.
- Ce! Acum ii iei parte lui? Tresarisem ,aproape ca imi scapase din gura puiul prajit.
- Nu, dar si tu prea ti-o cauti cu lumanarea, nu iti dai seama, dar cateodata esti mult prea energic si intrii fara sa vrei in bucluc, insa admir ca o faci pentru altii si asta este de admirat.
- Vai, sunt flatat.
- Cand am auzit ca ai luat vina asupra ta, mi-am dat cu telefonul in cap.
- Baha, ha, ha, ha! Da, stiu a fost pe moment cred...dar ma bucur ca am facut-o, tatal lui Brik e infricosator.
- E un om bun, dar l-a certat si el pe blond de multe ori. Deci va asemanati putin, amandoi doi fraieri care intra in belele. Oricum mi-am dat seama ca e un nenorocit, crud si tiran ce nu ma merita. Mersii.
Ne-am imbratisat cu foc si am continuat sa vorbim, pana ce am adormit impreuna acolo, pe balcon.
Cand dimineata s-a ivit si m-am trezit Ayashi plecase si luase si platoul cu ea, doar nu avea sa-l lase acolo, caci daca tata intra in camera avea sa-l vada.
Imi frecasem ochii putin ca sa ma dezmeticesc si sa fac putina miscare, apoi m-am schimbat de haine luandu-mi niste bermude infloarate pe care le purtam prin casa si un maiou negru. Am mai aruncat o privire prin camera, totul era curat si apoi am coborat jos, fiindca primise ordin seara trecuta sa ma intalnesc cu el.
In living nu era nimeni, liniste, dar in bucatarie se afla tata, ce isi citea scrisorile.
Mi-am tras un scaun si m-am asezat paralele cu el, eram mai sigur pe mine si acum cred ca eram in stare sa-l infrunt.
Am tusit intentionat ca sa ma fac auzit, atunci si-a ridicat ochii si mi-a aruncat un plic albastru.
L-am deschis si am inceput sa citesc continutul. Nu imi venea sa cred ca ma trimitea la o alta scoala ca sa termin ulltimul an, mi se parea o prostie, totusi am suras la inceput, pana ce m-a rucat sa ii citesc cu voce tare de unde venea aceasta scrisoare.
- Alaska. ALASKA! Am strigat apoi, sarind de pe scaun. Esti nebun, cred ca glumesti, acolo se afla liceul ala? Nu, eu nu ma duc acolo, am inceput sa ma rotesc prin bucatarie si el zambea. De ce mama naibii razi, tu nu vezi unde e licul asta blestemat, tata!?
- Ba da, vad, de aceea acolo vei si merge.
- Ce.. NU! Bine si sa spunem ca merg, dar unde vrei sa dorm, cu eschimosii, in iglu?
- Nu. Raspunsese promt.
- A, da, corect, in pestera cu Ieti, plesnisem din maini cand le izbisem de trup. Acolo? Indreptasem scrisoarea spre el in timp ce stateam intins pe masa cu trunchiul.
- Nu, Nao, vei sta la o famile buna prietena cu noi.
- Tocmai acolo?
- Da, sau vrei in Ecuador unde poti sa te joci cu tigrisorii, stii tu, ca atunci cand ai ajuns in cusca tigrilor cand te-am dus la Zoo.
- Iti bati joc de mine, nu?
- Stii ca te iubesc. Zambise iar si band din ceasca cu cafea, se ridicase si imi spusese sa ma imbrac in ceva adegvat vremii aceleia, caci trebuia sa ajungem la aeroport.
- CEE~ Dar, cum? Ce naiba se petrece aici, omule?
- Taci si imbracate in haine groase, are sa ninga mult acolo.
In zece minute ajunseseram la aeroport, era mama, Kalani, Ayashi si bunicul.
Imi venea sa mor, cum de se petreceau toate acestea atat de repede.
Inaintasem spre toti trei si intrebasem indignat de situatia in care ma aflam:
- Ce mama dracului se petrece aici, cum de plec astazi, cum de tata e un tiran si de ce nu plangeti. Haideti sa vad lacrimi! Paream ironic, dar nu prea, eram speriat de tot ceea ce se petrece, fiindca intr-un timp atat, dar atat de scurt aveam sa merg in Alaska. La naiba, era zapata de zece metrii acolo, nici macar o plaja ceva... aveam sa mor.
- Nu a putut nimeni sa-l opreasca scumpul meu, tatal tau a vorbit de mult cu familia Nenobu si cu directorul de la liceul Isec, insa priveste partea buna iti vei face prieteni noi si vei invata la un liceu bun din America.
- Dar mama, deja imi dadeau lacrimi, insa tata ma impingea spre fata.
- E pentru binele tau, Ka Nui, ti-am spus ca trebuie sa te racoresti putin, plus are sa-ti prinda bine.
- Te urasc!
- Si eu pe tine! Dupa aceasta ne luaseram in brate si nu ne mai daduseram drumul cateva minute bune.
Era o prostie, totul se petrecea atat de repede. Reusisem sa-mi iau ramas bun de la Kalani si de la bunicul, spunandu-le ca ii voi suna.
Inainte sa trec de poarta, cineva ma trasese in spate, era Brik si familia lui ce venisera sa-si ia ramas bun.
- Ce faci aici? Eram uimit.
- Uite! Imi inmanase un top de hartii si plicuri. Daca vei simtii nevoia sa vorbesti cu cineva cand iti va fi greu, poti sa imi trimiti scrisori, voi fi buvuros sa-ti raspund la ele, Ka Nui. Dupa asta ma stranse in brate si imi multumise, apoi dandu-mi drumul ma impinsese in fata si luandu-si ramas bun a doua oara, imi zambise si continua sa ma priveasca pana ce aveam sa dispar printre nori.
Facand cu mana din avion la ei, am inchis ochii si am zambit pentru ultima data acestui loc paradisiac.
Voi scrie si la tara si sper sa postez si acolo. <3
O sa vi se para cam rapida plecarea lui Ka Nui, dar am explicat joc acolo cum stau lucrurile, sper sa intelegeti, plus de acum in colo o sa intram in normal cu ficul.
Raspunsuri la comurii:
Klau mersii de com, ma bucur ca ti-ai exprimat opinia in legatura cu greselile din capitol.
Da, stiu "acuma" nu e corect, m-am grabit sau poate din obisnuinta, oricum nu am sa mai pun acel "a" acolo.
Lexxu imi cer scuze ca ti-am dat aceasta stare, recunosc ca nu prea m-am tinut de celalate, dar ideea asta o am de mult timp, de un an deja si chiar am vrut sa o incep mai de mult, dar chiar si asa nu ma voi lasa de el, fiindca vreau cu ardoare sa ajung la partea a doua unde lucrurile vor fi altfel.
Mersii ca citesti si sper sa parcurgi impreuna cu mine totul pana la final, fara sa-ti fie frica ca voi renunta.
Mizz.Amazing nu ma asteptam si la altii cititori, mersii ca ti-ai omorat din timp cu ficul meu. Ma bucur ca iti place si ca ai venit si ai comentat.
Pai dupa ce am incheiat pauza am mai scris si mi-am mai revenit putin.
Sper sa citesti in continuare, mersii de com. *tighthug*
Mariaa o tu mariuta. *giggle* E o surpriza sa stii sa te vad pe la ficul meu, oare sa am onoarea de a fii prima persoana de la care citestii acest gen? Ma intreb. :]]
Titlul l-ai nimerit putin, dar nu indeajuns de mult, defapt el se leaga cel mai mult de personaje si nu neaparat de spatiile unde ei au crescut.
In fineee~ Ma bucur ca ai trecut si sper sa mai treci. Love ya`!
3.
..:*:Intrecere Periculoasa:*:..
..:*:Intrecere Periculoasa:*:..
In acel moment jeepul nu mi se parea atat de rapid, de parca drumul se lungea in fata ochilor, dar mai mult ca sigur aveam halucinatii. Nici nu stiam cum voi reactiona atunci cand voi ajunge la destinatie, totusi daca aveam sa ma iau la bataie cu Brik aveam sa o incasez de la tata, dar asa nu puteam sa reglez conturile cu animalul ala nesuferit, iar Ayashi avea sa sufere din cauza asta. Daca el se gandea ca putea sa faca ce doreste din prietena mea, se insela amarnic.
Am cotit la stanga fiind ghidat de simtul meu de orientare, inafara de asta puteam sa aud rasul nenorocitului. Mi se inclestasera dintii, trosnind de furie, puteam sa sar oricand din masina si sa ma napustesc la gatul lui, dar nici atat de periculos nu eram si nici atat de nebun. Nu era necesar sa ma cobor la mintea lui, asa ca dupa ce am parcat masina langa benzinaria de acolo, am coborat urmand apoi zgomotul.
Nisipul ruginit de soarel era purtat in vantul caldut ce batea de cateva minute bune. Simteam cum pamantul crapa in zona aceasta nefiind udat de loc, eram aproape de stanciile rosii – cum le spunea lumea, ridicarii masive si nisipoase de pamand rosiatic amestecat cu cel auriu de pe plaja, frumusetii ale naturii, insa nu asta ma preocupa in acel moment.
Cu pasi siguri am continuat sa merg, baietii lui Brik m-au observat si au aratat cu degetul spre mine. Nu ma consideram magulit de gestul acela rasist.
Cu creasta lui de cocos si parul vopsit in negru si blond, Brik s-a intors zambit ca un maniac si aruncand-o in bratele unuia de acolo din gasca sa pe amica mea, s-a avantat spre locul unde eram, cu pasii lui de gigolo de doi bani. Sincer nu ma impresiona nimic din aspectul sau garderoba sa, sau caracterul de „cavaler”. Era patetic si cu toate ca era popular in liceu, nu toti il vedeau cu ochii buni si chiar daca se dadeau pe langa el, era din cauza ca aveau nevoie de protectie. Da, era genul de persoana puternica si ar fi facut orice pentru cei pe care ii cunostea, un lucru pe care il admiram, dar se risipea odata cu caracterul sau needucat.
Nu l-am bagat in seama, doar mi-am trecut ochii peste trupul sau, analizandu-l din cap pana in picioare.
Un maiou alb, vesta de blugi si blugi taiati pe la genunchi, plus niste bocanci pentru astfel de zona... dorea sa escaladeze stancile cu jeepul, dar asta insemna ca trebuia sa o ia si pe Ayashi, doar erau iubiti, nu? Si totusi fortand-o daca nu doreste, mi se pare iesit din comun, mereu m-am intrebat daca el vreodata si-a facut timp sa o asculte pe prietena mea, sa vada ce parere are, insa raspunsul il aveam in fata. Era un „nu” mare.
Scena parea desprinsa din filmele western, in care doi barbati un serif si un hot stateau la cativa metri, aruncandu-si sageti unul catre celalat cu privirea, asteptand momentul cand vor scoate pistoalele si vor trage. Vantul sufland nisipul, un ghem de paie si scaie sa strabata drumul, iar toti sa stea deoparte privind cum cei doi se vor lupta.
Fruntea mi s-a incruntat cand mi-am mijit ochii la el, apoi luand-o in fata spre Ayashi care se strofoca sa iasa din stransoarea baiatului acela, l-am lovit intentionat pe Brik in umar, semn ca imi statea in cale.
Puteam citi in ochii lui furia si placerea de asi bate joc de mine cu tot felul de cuvinte manjite cu un strat gros de vulgaritate, ce pareau a nu se sfii sa se loveasca de mine precum valurile involburate si spumegande in timpul unei furtuni zdravane. Insa eu am continuat sa merg, fiindca nu imi pasa de el sau de ceea ce imi spunea, doream doar sa o iau pe prietena mea cea mai buna si sa plecam naiba din locul asta.
- Da-i drumul, i-am poruncit tipului aluia ce isi intorsese sapca si ranjise la mine. Sceptic cum eram am incercat sa raman cu ochii pe si chiar cand doream sa-i spun inca ceva, un pumn s-a avantat in capul meu, apoi cand m-am intors cu greu, l-am vazut pe Brik venind amenintator cu pumnul spre fata mea si a reusit din pacate sa ma nimereasca, dar dupa l-am prins de incheietura dreapta a membrului inferior cu ambele picioare doborandu-l la pamant, praful ridicandu-se precum o mantie si noi odata cu el, parca renascand de sub pamant, amandoi brazdati de nisip precum o armura data dar de la mama natura, dar odata risipita dupa inca doi pumni.
Ne loviseram reciproc in fete, doborandu-ne la pamant. Chiar nu doream sa se ajunga la asta, insa cred ca eram cel mai norocos baiat din lume, nimeni nu reusise pana acum sa-l doboare pe blond, fiindca era cel mai puternic.
- Ka Nui! Strigase disperata Ayashi vazandu-ma la pamant eliberandu-se din bratele tipului cu sapca dupa ce ii trasese un cot in barbie, lasandu-l in dureri. Vroia sa sa se apropie de mine, dar vocea dura si aspra a iubitului ei o inpietrise in loc.
- E al meu, sa nu te prind ca te apropii de el.
- Esti un tiran, un nenorocit, nu meriti nimic. Spusese ia prin suspine.
Cand reusisem sa ma ridic si sa-mi sterg saliva care se scursese pe gat in jos de la lovitura, m-am indreptat spre ea, dar blondul ma strigase si imi propusese ceva:
- Ka Nui, de ce sa ne luam la baitaie cand putem face o cursa cu jeepurile.
- Cum? De ce as face asta, oricum tu ai pornit totul, nu vreau sa intru in bucluc din cauza ta, tampitule.
- Asculta, decat sa ne jignim in halul asta mai bine ne intrecem pana la parcul skatebourdarilor, iar daca castigi te las in pace si nu suflu o vorba despre toate cele intamplate.
- O vei lasa in pace si pe Ayashi! Poruncisem in timp ce stransesem din pumni.
- Desigur amice, orice, dar daca pierzi o sa faci tot ce spun eu si o voi lua Ayashi de tot.
Parea destul de cinsit, cu toate ca amica mea parea nefericita din cauza acestei curse, tot am facut-o si m-am urcat in jeepul lui Kalani ca sa pornim la intrecere. Traseul nu era foarte mare si cunosteam o scurtatura, daca o luam pe acolo ajungeam inaintea lui cu cinci minute.
Speram doar sa se termine odata infernul acesta si mai speram ca tata sa nu afle de tot si toate care se petrecusera.
Tipul cu sapca isi daduse jos tricoul ce il transformase in steag si cand il ridicase apoi lasandu-l in jos, am pornit motoarele si am derapat pe strada in jos.
Eram agitat, nu stiam cum avea sa decurga cursa, eu cel putin eram corect si nu doream sa dau in el sau altele, nu, dar el avea alte planuri si nici cinci minute nu trecusera ca deja incepea sa bage viteza ca maniacul, iar alta cale nu aveam... trebuia si eu sa maresc pasul asa ca am ajuns pe la sapte zeci, deja intrecusem limita normala si ma rugam in gand ca politia sa nu ne depisteze. Speram sa ajung mai repede asa ca odata ajuns pe scurtatura, a sarit de printre copacii Brik cu jeepul lovindu-ma zdravan in portiera pana ce s-a indoit. Apoi a marit viteza ca sa ajunga in partea cealalta pentru a ma lovi si in cealalta portiera ca sa o rupa naiba si pe aia.
Desigur ca nu aveam sa-l las usor, asa ca odata ce m-am vazut in urma lui am apasat pe pedala si l-am lovit in spate, impingandu-l zdravan in fata, apoi l-am depasit cu foarte putin.
Nu mai aveam foarte mult si ajungeam la destinatie, cu toate acestea Brik era langa mine conducand ca tampitul si zbiera la mine.
Cand credeam ca totul avea sa se incheie bine, intr-un fel sau altul, s-a auzit sirena politiei si cand am privit in oglinda retrovizoare am vazut doua masini de politie ce ne urmareau. Nu stiam ce sa mai fac acum... eram terminat de-a binelea. Trebuia sa opresc, macar atat puteam face, insa Brik nu prea dorea asa ca m-am izbit de el ca sa-l bag intr-un palmier si sa mergem impreuna, fiindca el defapt era cel mai de vina si nu doream sa scape basma curata.
Au oprit si masinile de politie, apoi ofiterul Jaya pe care il cunosteam si ma cunostea a venit spre noi, Brik continua sa injure si sa dea in volan, dar dupa s-a oprit si am fost luati peste sus si dusi la sectie, pentru a ne ispavii pedeapsa.
Pe drum, stand in masina lui Jaya am incercat sa-l conving ca nu a fost idea mea si restul, el ma crede, dar nu lui trebuia sa-i dau explicatii, ci lui tata care avea sa fie sunat odata ce aveam sa ajung la sectie.
Mi-am inghitit saliva si am inceput sa transpir de emotii, nu puteam sa dau ochii cu el sau cu sora mea, masina ei era distrusa si eu odata cu venirea lui tata... Eram mancat.
„NU~ sunt mort!” – mi-am spus in gand, lasandu-mi palmele sa se prelinga pe fata in jos.
Talpa slapului lovea puternic podeaua sectiei, palmele imi transpirasera si gandul ca aveam sa dau ochii cu tata ma ucidea pe dinauntru. Totusi, nici Brik nu parea calm, cred ca nici el nu era prea incantat ca avea sa vine sa-l ia tatal sau.
In fata noastra se afisase o tanara politista ce ne anuntase ca ai nostrii au platit amenda si ca vor veni imediat la noi. In momentul acela m-am lasat pe spatarul scaunului oftand prelung si ingrijorat. Nici nu puteam descrie acest sentiment pe care il nutream, frica, spaima, groaza... Eram pe punctul de a murii cand tata va veni, doar auzind ca au platit imi dadea de gandit ca deja se afla aici.
- Doamne, de ce eu? De ce, de ce? La naiba! Imi pusesem bratul pe ochii acoperindu-mi pentru cateva moment, apoi pasii care se auzeau ca se apropiau de noi ma facusera sa-mi musc tare de tot buza ca sa simt putina durere si sa-mi revin, dar parca inima se strangea in mine si as fi dat orice ca cineva sa ma scape de aici.
- Ka Nui!
- Brik!
Vocile tatilor nostrii rasunasera la noi in urechii ca o orchestra de razboi, menita sa ne tulbure sufleteste.
Cred ca nu fusesem singurul ce isi inghitise saliva din gura. Asa ca indepartandu-mi mana de pe ochii l-am intampinat pe tata cu privirea aceea a mea de plangacios. Nu a reusit sa inghida suferinta mea si s-a rastit.
- Cine a fost cu idea asta absolut tampita?
Ne lasaseram amandoi privirile in pamant, dar imediat Brik isi ridicase capul spre tatal sau care incepuse sa intuiasca.
- Sigur tu ai fost, fiule! Mereu faci asta, cum de nici acum nu vrei sa pricepi ca vei ajunge dracului la puscarie daca tot continui sa intrii in belele, ai noroc cu mine si cu mama ta ca stam dupa curul tau.
Il priveam trist pe blond cum parca mai avea putin si varsa lacrimi, tatal sau continua sa-i atribuie tot felul de cuvinte ce il raneau sufleteste si chiar il intelegeam. Totusi situatia lui parea mai grava decat a mea si chiar daca stiam ca nu era bine ce fac, tot am facut-o.
- Eu am fost. Am spus totul printr-o suflare si mi-am lasat capul in pamant, nu puteam sa-i privesc pe barbatii, erau prea infricosatorii.
Brik isi atintise ochii cascatii la mine de uimire, nu cred ca se astepta sa iau vina asupra mea, dar o facusem, simteam ca el are nevoie sa scape din incurcatura asta, eu eram mai cuminte decat el cu mult, tatal sau parea un mafiot, totusi stiam ca era corect la fel ca tata, insa felul in care il certa baga in mine sperietii.
- Treci acasa! Strigase tata aratand cu palma spre iesirea din sectie. Ma ridicasem din loc si inaintasem spre masina, avand in continuare capul plecat.
Imi luasem ramas bun de la blond prin simpla ridicare din mana si apoi disparusem cu tata spre casa.
Pe drum nu cutezam sa intreb sau sa spun ceva, era incruntat si ma infricosa, de parca era gata sa ma omoare.
- Sunt dezamagit, cum naiba ai reusit sa distrugi masina surori tale? Esti tampit copile, ce ti-am spus sa te potolesti, observ ca nici acum nu vrei sa pricepi ca intrii prea des in bucluc din cauza comportamentului tau degajat de destept. Se rastise precum un leu flamand la prada. Ma facusem atat de mic si ma impinsesem in portiera, imi era frica de ce avea sa urmeze.
- Scuze! Am spus intr-un final, iar el a izbucnit din nou.
- Nu este de ajuns baiete, sa stii ca acum nu vei mai scapa de pedeapsa. Vei vedea cand ajungem acasa.
Am ocolit parcul de skateboardari si am intrat spre centru, apoi dupa ce am mai parcurs cateva strazi si cartiere am ajuns acasa. Am coborat rapid, intrand in casa, tata strigase de afara sa ma opresc si cand am dat sa urc scarile el a trantit usa de la intrare si mi-a strigat numele, eu am inlemnit pe loc. Mi-a poruncit sa cobor scarile alea nenorocite si sa merg pe terasa unde era si sora mea si mama.
Chiar nu doream sa le vad, insa a trebuit, caci daca nu avea sa ma omoare de-a binelea. Odata aflat acolo, Kalani i-a spus tatei ca pe ea nu o deranjeaza, caci poate sa-si cumpere o alta masina mai buna decat asta. Insa tata i-a spus sa taca fiindca nu asta il deranjea, ci faptul ca nu eram pe pamant si mereu plecat in cosmos cu gandul.
- David, mai usor! Ii spusese mama, dar el nu se oprise.
Isi trantise palmele de masa rotunda din lemn, uitandu-se ca un sarpe la mine.
- Cum sa-l las, cum sa o las mai moale, tu nu vezi unde a ajuns, la politie, nu mai e cu noi, are mereu gandul pe alte meleaguri si nu isi poate controla comportamentul. Baiete, strigase la mine, asculta tu nu mai ai voie sa parasesti de loc casa si curtea pana ce se termina luna asta, oricum mai sunt doar cateva zile pana ce incepi si clasa a doi spre zecea, ai inteles?
- Da, raspunsesem mai mult pentru mine, el strigase ca nu auzise si sa maresc volumul. DA!
- Asa, maine vreau sa te vad aici de dimineata fiindca am sa discut ceva cu tine, daca ai de gand sa fugi nu mai calci in casa asta, dormi afara pe plaja, in ocean, fiindca oricum spui ca acolo e casa ta.
- David! Strigase mama la el. Ce naiba ai? Te rog sa nu mai vorbesti asa cu baiatul, e destul de mare sa constientizeze cat de grava a fost fapta lui.
Dupa asta nu a mai spus nimeni nimic, am fost trimis in camera si am fost anuntat ca in seara asta nu voi primi de mancare, ci doar maine.
Nu imi pasa, tot ce doream era sa ma odihnesc si sa ma rog ca avea sa fie bine. Insa gandul ca va trebui sa discut cu el din nou ma tulbura atat de tare, am facea sa vars lacrimi. Eram un prost, de ce nu dorea sa inteleaga ca ma descurc, de ce nu dorea sa inteleaga ca am facut-o pentru Ayashi... De ce nu vrea sa vada ca fac bine, de ce?
Plangeam cu capul in perna, eram patetic, insa eram fericit ca nu il turnasem pe Brik, era un lucru bun si eram si impacat cu ideea ca nu mai avea sa se comporte cu prietena mea asa de urat. Insa sufletul tot ma durea si lacrimile izvorau precum cascadele din ochii mei, udand materialul pernei.
Mi-am trecut de cateva ori mana prin paru-mi saten deschis pentru al indeparta de pe ochii, apoi am inceput sa ma gandesc la ce avea sa urmeze...
Pleoapele au inceput sa mi se deschida usor, insa fiind buimac, continuau sa se uneasca, dar un ciocanit m-a trezit la viata si cand m-am uitat spre usile glisante din geam ce faceau legatura cu balconul, am zarit-o pe Ayashi. M-am sculat in sus si cu pasii rapizi am deschis usile.
- Ti-e foame, nu e asa?
- Da, am spus eu uimit si m-am asezat langa ea, dar de unde stii?
- Mama si sora ta mi-au povestit totul, imi cer scuze, e vine mea fiindca ai ajuns aici, daca stiam nu mai paraseam casa, dar nu eu...
- Stiu, stiu ,Ayashii, nu trebuie sa-ti faci griji! I-am mangaieat obrazul si apoi am luat platoul cu mancare pe care il pregatise. Mersii, sunt lihnit, tata mi-a interzis sa mananc in seara aceasta.
- Am auzit, e destul de crud, dar are si dreptate.
- Ce! Acum ii iei parte lui? Tresarisem ,aproape ca imi scapase din gura puiul prajit.
- Nu, dar si tu prea ti-o cauti cu lumanarea, nu iti dai seama, dar cateodata esti mult prea energic si intrii fara sa vrei in bucluc, insa admir ca o faci pentru altii si asta este de admirat.
- Vai, sunt flatat.
- Cand am auzit ca ai luat vina asupra ta, mi-am dat cu telefonul in cap.
- Baha, ha, ha, ha! Da, stiu a fost pe moment cred...dar ma bucur ca am facut-o, tatal lui Brik e infricosator.
- E un om bun, dar l-a certat si el pe blond de multe ori. Deci va asemanati putin, amandoi doi fraieri care intra in belele. Oricum mi-am dat seama ca e un nenorocit, crud si tiran ce nu ma merita. Mersii.
Ne-am imbratisat cu foc si am continuat sa vorbim, pana ce am adormit impreuna acolo, pe balcon.
Cand dimineata s-a ivit si m-am trezit Ayashi plecase si luase si platoul cu ea, doar nu avea sa-l lase acolo, caci daca tata intra in camera avea sa-l vada.
Imi frecasem ochii putin ca sa ma dezmeticesc si sa fac putina miscare, apoi m-am schimbat de haine luandu-mi niste bermude infloarate pe care le purtam prin casa si un maiou negru. Am mai aruncat o privire prin camera, totul era curat si apoi am coborat jos, fiindca primise ordin seara trecuta sa ma intalnesc cu el.
In living nu era nimeni, liniste, dar in bucatarie se afla tata, ce isi citea scrisorile.
Mi-am tras un scaun si m-am asezat paralele cu el, eram mai sigur pe mine si acum cred ca eram in stare sa-l infrunt.
Am tusit intentionat ca sa ma fac auzit, atunci si-a ridicat ochii si mi-a aruncat un plic albastru.
L-am deschis si am inceput sa citesc continutul. Nu imi venea sa cred ca ma trimitea la o alta scoala ca sa termin ulltimul an, mi se parea o prostie, totusi am suras la inceput, pana ce m-a rucat sa ii citesc cu voce tare de unde venea aceasta scrisoare.
- Alaska. ALASKA! Am strigat apoi, sarind de pe scaun. Esti nebun, cred ca glumesti, acolo se afla liceul ala? Nu, eu nu ma duc acolo, am inceput sa ma rotesc prin bucatarie si el zambea. De ce mama naibii razi, tu nu vezi unde e licul asta blestemat, tata!?
- Ba da, vad, de aceea acolo vei si merge.
- Ce.. NU! Bine si sa spunem ca merg, dar unde vrei sa dorm, cu eschimosii, in iglu?
- Nu. Raspunsese promt.
- A, da, corect, in pestera cu Ieti, plesnisem din maini cand le izbisem de trup. Acolo? Indreptasem scrisoarea spre el in timp ce stateam intins pe masa cu trunchiul.
- Nu, Nao, vei sta la o famile buna prietena cu noi.
- Tocmai acolo?
- Da, sau vrei in Ecuador unde poti sa te joci cu tigrisorii, stii tu, ca atunci cand ai ajuns in cusca tigrilor cand te-am dus la Zoo.
- Iti bati joc de mine, nu?
- Stii ca te iubesc. Zambise iar si band din ceasca cu cafea, se ridicase si imi spusese sa ma imbrac in ceva adegvat vremii aceleia, caci trebuia sa ajungem la aeroport.
- CEE~ Dar, cum? Ce naiba se petrece aici, omule?
- Taci si imbracate in haine groase, are sa ninga mult acolo.
In zece minute ajunseseram la aeroport, era mama, Kalani, Ayashi si bunicul.
Imi venea sa mor, cum de se petreceau toate acestea atat de repede.
Inaintasem spre toti trei si intrebasem indignat de situatia in care ma aflam:
- Ce mama dracului se petrece aici, cum de plec astazi, cum de tata e un tiran si de ce nu plangeti. Haideti sa vad lacrimi! Paream ironic, dar nu prea, eram speriat de tot ceea ce se petrece, fiindca intr-un timp atat, dar atat de scurt aveam sa merg in Alaska. La naiba, era zapata de zece metrii acolo, nici macar o plaja ceva... aveam sa mor.
- Nu a putut nimeni sa-l opreasca scumpul meu, tatal tau a vorbit de mult cu familia Nenobu si cu directorul de la liceul Isec, insa priveste partea buna iti vei face prieteni noi si vei invata la un liceu bun din America.
- Dar mama, deja imi dadeau lacrimi, insa tata ma impingea spre fata.
- E pentru binele tau, Ka Nui, ti-am spus ca trebuie sa te racoresti putin, plus are sa-ti prinda bine.
- Te urasc!
- Si eu pe tine! Dupa aceasta ne luaseram in brate si nu ne mai daduseram drumul cateva minute bune.
Era o prostie, totul se petrecea atat de repede. Reusisem sa-mi iau ramas bun de la Kalani si de la bunicul, spunandu-le ca ii voi suna.
Inainte sa trec de poarta, cineva ma trasese in spate, era Brik si familia lui ce venisera sa-si ia ramas bun.
- Ce faci aici? Eram uimit.
- Uite! Imi inmanase un top de hartii si plicuri. Daca vei simtii nevoia sa vorbesti cu cineva cand iti va fi greu, poti sa imi trimiti scrisori, voi fi buvuros sa-ti raspund la ele, Ka Nui. Dupa asta ma stranse in brate si imi multumise, apoi dandu-mi drumul ma impinsese in fata si luandu-si ramas bun a doua oara, imi zambise si continua sa ma priveasca pana ce aveam sa dispar printre nori.
Facand cu mana din avion la ei, am inchis ochii si am zambit pentru ultima data acestui loc paradisiac.