31-07-2012, 01:15 PM
Sincera sa fiu, n-am crezut niciodata ca o sa fiu atat de pasionata de literatura romana. O evitam pe cat posibil, ducandu-ma la tot felul de scriitori straini, considerand ca literatura materna se bazeaza prea mult pe acea descriere plictisitoare. Toate astea pana cand, seria de la Jurnalul National mi-a oferit o cu totul alta perspectiva. In acest mod, acum ceva timp mi-a trecut prin mana o carte, cu un nume simplu, insa scrisa sub numele unui autor cunoscut si complex: Maitreyi – de Mircea Eliade.
Povestea de viata a lui Eliade, scrisa sub forma unui jurnal intim, ne destainuie trairile acestuia in timp ce se afla in frumoasa tara – India. Descoperim pe langa acel Eliade obosit si plictisit de scoala - asa cum ne era prezentat in Romanul adolescentului miop – un altul, cu mult mai misterios. Povestea ne spune in continuare despre iubire, despre cunoastere, si despre tristete in egala masura. Ne vorbeste despre sufletul pentru care acesta a luptat din iubire, pana la capat, sau cel putin pana la momentul cand s-a simtit nevoit sa renunte, trecand peste orice si oricine – o tanara pe nume Maitreyi, ce reprezenta pentru el eternul feminin. Ne vorbeste despre povestea de iubire interzisa, a celor doi tineri, care descopera cu adevarat sensul iubirii - senzuale dar si spiritual. Dragostea intre cei doi protagonisti s-a consumat intr-un mod interesant, si in ciuda greutatilor si piedicilor a reusit sa se implineasca intru totul. Este genul de carte care nu mi-as fi dorit sa se termine niciodata, mai ales intr-un mod atat de controversat. Cu toate astea, nu tanjesc dupa un final fericit, din contra, asta a facut cartea si mai interesanta, in opinia mea.
Din clipa in care am terminat de citit cartea, aceasta mi-a ramas in suflet si in minte, cu tot cu trairile personajului. Sunt sigura ca, oricine ar citii aceasta carte nu ar putea sa evite multitudinea de stari sufletesti: bucurie, tristete, teama, placere, zbucium. Nu cred ca este asa usor sa scrii despre o asemenea experienta, insa, cu toate astea Mircea Eliade a reusit sa o faca, intr-un mod deosebit care iti ofera un mod diferit de a gandii si de a vedea lucrurile, dincolo de aparente. Acestea fiind spuse, va recomand din suflet aceasta minunata carte, scrisa de un autor pe care eu il respect pe deplin: Mircea Eliade – Maitrey.
Povestea de viata a lui Eliade, scrisa sub forma unui jurnal intim, ne destainuie trairile acestuia in timp ce se afla in frumoasa tara – India. Descoperim pe langa acel Eliade obosit si plictisit de scoala - asa cum ne era prezentat in Romanul adolescentului miop – un altul, cu mult mai misterios. Povestea ne spune in continuare despre iubire, despre cunoastere, si despre tristete in egala masura. Ne vorbeste despre sufletul pentru care acesta a luptat din iubire, pana la capat, sau cel putin pana la momentul cand s-a simtit nevoit sa renunte, trecand peste orice si oricine – o tanara pe nume Maitreyi, ce reprezenta pentru el eternul feminin. Ne vorbeste despre povestea de iubire interzisa, a celor doi tineri, care descopera cu adevarat sensul iubirii - senzuale dar si spiritual. Dragostea intre cei doi protagonisti s-a consumat intr-un mod interesant, si in ciuda greutatilor si piedicilor a reusit sa se implineasca intru totul. Este genul de carte care nu mi-as fi dorit sa se termine niciodata, mai ales intr-un mod atat de controversat. Cu toate astea, nu tanjesc dupa un final fericit, din contra, asta a facut cartea si mai interesanta, in opinia mea.
Din clipa in care am terminat de citit cartea, aceasta mi-a ramas in suflet si in minte, cu tot cu trairile personajului. Sunt sigura ca, oricine ar citii aceasta carte nu ar putea sa evite multitudinea de stari sufletesti: bucurie, tristete, teama, placere, zbucium. Nu cred ca este asa usor sa scrii despre o asemenea experienta, insa, cu toate astea Mircea Eliade a reusit sa o faca, intr-un mod deosebit care iti ofera un mod diferit de a gandii si de a vedea lucrurile, dincolo de aparente. Acestea fiind spuse, va recomand din suflet aceasta minunata carte, scrisa de un autor pe care eu il respect pe deplin: Mircea Eliade – Maitrey.
~.~
„Nu poti cunoaste cu adevarat decat ceea ce renunti a stapani.”