22-07-2012, 06:44 PM
Si ultimul lucru care se leaga de SR!. ^^
E scurt, dar asta este, inainte de a raspunde la comantarii am sa lamuresc putin lucrurile: capitolul precedent am grabit lucrurile fiindca eram obosita, dar nu am dorit sa ma dau batuta si l-am scris indiferent. Acum, Hiroku a trecut peste - da suna ciudat, prea repede, insa el a avut un moment in care s-a putut stapanii asa ca ia dat drumul pentru a nu il mai ranii. Cam atat.
Raspunsuri la comentarii
Sushi mersii din nou ca ai trecut si ma bucur ca ti-a placut.
Onu' ma bucur sa te vad pe la one-shoturile mele, nici ca ma asteptam, plus de cand nu te-am mai vazut pe tine pe aici. Mi se facuse dor.
Ceea ce ma incanta la comentariul tau este faptul ca mi-a dezvaluit fiorii pe care i-ai simtit, lucru pe care eu consider ca nu prea l-am tintit, adica felul in care am descris si restul, mai ales la ultimele capitole. Totusi ma bucur ca ai trecut si ca ai citit, te mai astept.
Ploaia se lasase pe intreaga Terra, solul era umed si namolos, inghitind adidasii negrii pe care ii purtam doar de cateva ore. Erau noi.
Stateam langa semafor, pe trotuar, cu inca cativa pietoni care la fel ca mine asteptau nerabdatori lumina verde sa se aprinda si sa se poate misca in voie in ziua aceasta racoroasa.
Admiram pe sub breton, care statea cazut pe frunte si peste gene ingreunat de stropii rotunzi si grei ce picau neastamparati din cer, strada aglomerata si curgatoare.
Au trecut doua luni de cand am fost eliberat si ma simteam minunat, la fel ca si restul imi traiam viata din plin: Xender asteapta un baietel si este foarte incantat, a inceput sa-mi trimeata mailuri cu tot felul de ganduri nastrusnice ce il bantuie de ceva timp, Fey si Joho s-au angajat la o firma ce produce androizi, roboti si alte masinarii care pot prinde viata cu putina electricitate. Doua genii neintelese cu care m-am intalnic acum cateva zile la o cafea.
Se parea ca totul revenise la normal si ceea ce ma incanta foarte mult era faptul ca relatia de fraternitate dintre mine si Hiroku se imbunatatise. Toata ziua imi petreceam cateva ore bune la telefon cu fratele meu mai mare, lucru care imi aducea zambetul pe chip. Insa bucuria uriasa era ca eu si Shark ne iubeam si lucurile evoluasera intre noi.
Mi-am aruncat privirea spre ceas si ma gandeam ca in acest moment iubitul meu isi cauta un loc de munca. Era bun la multe si dupa cateva rugamintii, l-am convins ca nu are cum sa-si petreaca tot timpul in garaj cu amicii si sa repare tot felul de rable. Totusi il stiam prea bine, putea devenii vulgar si imi era ca va dobora pe cineva… Doar gandindu-ma la asta ma bufnea rasul.
Ploaia continua sa loveasca solul, semaforul parcase oprise, timpul parca inghetase, cu toate ca puteam vedea si simtii fiecare miscare a fiecarei persoane care trecea prin fata ochilor mei, insa nu am sesizat atat de repede cand un buchet mare de flori s-a asezat in fata mea, tinuta de o mana provenita de la un barbat.
Instinctiv mi-am dus palma la gura, dar imediat a fost indepartata de cealalata mana a barbatului care m-a luat prin surprindere apoi printr-un sarut scurt. Si era unicul si inegalabilul Shark, ce avea parul aranjat frumos, standu-i in sus, imbracat la patru ace intr-un costrum foarte frumos de un visiniu spre negru, deschis la primii patru nasturi ce ii scoteau in evidenta camasa alba de sub.
Eram uimit de lookul sau nou atat de impunator si sofisticat, parca il facea un bigatan ce avea trei vile una langa alta intr-un cartieri de snobi inganfati ce-si plimba pudelii pe trotuar.
- Mai, mai, mai, ce avem noi aici! Am spus eu ranjind in coltul gurii, apoi am luat buchetul de flori mirosindu-l.
- Iti place? A intrebat entuziasmat, de parca astepta ceva maret din partea mea, insa un simplu da nu prea la multumit cand i l-am oferit. Si totusi a zambit puternic, apoi izbugnind intr-un ras destul de sfios, obrajii instantaneu inrosiindu-se. Ii era rusine cumva? Nu avea cum, el mereu era cel mai confindet si increzator in sine, asta lasandu-ma cu privirea tintita la intreg chipul sau.
M-a privit cu coada ochiului, apoi rugandu-ma sa incetez fiindca il intimidez, am incercat sa-mi mut ochii in alta parte, dar de fiecare data dadeam peste oameni al caror destin nu ma interesa atat de mult ca a lui Shark care incerca din toate puterile lui sa revin ala normal.
- Vreau sa iti arat ceva! In urmatoarea secunda cand am intorsc capul spre el, mana lui a prins-o pe a mea, strangand-o si ne-am vazut alergand printre masinile ce nu se speriau daca aveau sa izbeasca pe cineva de strada din acceleratie.
- Shark, esti nebun, o sa ne calce masinile! Am strigat speriat, insa el radea si spunea ca nu aveam sa patim nimica, insa eu mai putin credeam ca asa va fi, insa increderea fata de el era mult prea mare ca sa ma indoiesc de cuvintele sale atat de seducator rostite.
Calcam in toate baltile posibile, noroindu-ne incaltamintele si pantalonii. Cand am vazut cum hainele lui se murdaresc imi venea sa-l trag spre mine si sa-l opresc din a mai fugi, dar nu aveam forta necesara, era mult mai puternic ca mine si chiar daca reuseam sa fac ce imi propusesem aveam sa ajung pe jos cu el. Asa ca singura calea era sa-l las sa ma duc la locul cu pricina de care pomenise adineauri.
Curiozitatea pusese stapanire pe mine, nu stiam ce avea sa urmeze fiindca atunci cand am ajuns aproape de acel spatiu, barbatul mi-a acoperit ochii cu plamele sale, ghidandu-ma si facandu-ma sa ma indoiesc pentru putin, plus de cateva ori cazusem si totusi ii faceam pe plac asa ca il rugasem sa ma tina doar de mana, caci asa nu mai aveam sa cad, plus imi lasasem pleoapele pe ochii.
Mi-a spus ca usile de la lift s-au deschis, asa ca am pasit inauntru insa prezenta lui nu am putut-o simtii langa a mea. Ochii mei au inceput sa cerceteze spatiu stramt si ma panicasem pe loc, insa respirand de cateva ori mi-am spus ca voi astepta pana ce voi ajunge la etaj. Asa ca am inceput sa fredonez un cantec de leagan, altceva nu prea stiam… Nu eram genul de persoana care sa se omoara prea mult cu muzica. Pe tot sejurul scurt ma acomapniase si muzicuta din lift.
Cand in sfarsit usile s-au deschis am putut sa imi ridic privirea din perete si Shark se afla in fata, astfel ca am putut sa merg la acesta ca sa cer cateva explicatii plauzibile de ce ma lasese singur.
- Priveste! M-a tras la el in brate, apoi intorcandu-ma cu fata la apartamentul spatios, tinandu-ma de barate a spus: Totul este al nostru.
Nu puteam crede asta si de unde erau toate aceste lucruri luxuriale? Plus peretele din geam care avea o priveliste ce iti taia suflarea asupra intregului oras…
- De unde toate astea…
- M-am angajat astazi si deja am primit acest apartament unde imi pot desfasura noua viata si cum sa nu o imparc cu tine, Sora? Spune-mi! Ma privea fix in ochii si deja simteam cum ma curenteaza, am inchitit in sec incercand sa scot cateva cuvinte, dar am renuntat imediat fiindca nu puteam sa rostesc nici macar o interjectie.
- Si tacerea este un raspuns. De astazi in colo vei locui cu mine.
- Insa nu mi-am adunat lucrurile, cu mama si fratii mei cum ramane?
- Am primit binecuvantarea mamei tale care e asa o scumpa, plus ii putem vizita cand vrem, nu suntem atat de departe si nu iti mai face atatea probleme de lucruri sunte deja puse in camera.
- A mea? Intrebasem uimit, in timp ce pipaiam o vaza de pe un suport din sticla care era atasat de perete.
- Nu, ci una de lucru unde poti sa o decorezi cum doresti.
- Pai si eu unde dorm, pe jos? Ma ingrijorasem si el s-a apropiat cu acea privire perversa si zmabetul acela caracteristic de care ma temeam.
- Cu mine! Soptise acesta la ureche atat de incet, de parca suflase aerul din piept, facandu-mi oasele sa se cutremure deodata, inima sa-mi bata ca ceasul si sangele sa accelereze prin vene.
Cum reusea sa faca toate acestea? Nu puteam nici acum sa-mi dau seama.
- Mi-ar prinde bine putina odihna acuma. Spusesem atat de secadat de forte si el vazand felul meu de a reactiona isi apropiase chipul de al meu, lipindu-si fruntea deschisa de a mea.
- Nu te pot lasa sa dormi, trebuie sa exploram impreuna acest spatiu, dar avand in vedere ca deja ai un reper – dormitorul, de ce nu incepem cu acela.
- Cum! Sarisem in sus la cele auzite si intr-o fractiune de secunda ma vazusem luat pe sus, in bratele violetului si dus in camera noastra. Suna atat de pervers, incat imi acoperisem fata cu palmele, apoi cand pasisem inauntru mi-am pus hanoracul in cap, ascunzandu-ma, chiar daca scoteam la iveala putin din burta.
Imi era rusine doar gandindu-ma la ce avea sa urmeze si ma bucuram de ficare clipa in care inca mai eram imbracat si puteam respira cu ambii plamani.
Nu vedeam, dar auzeam si pasii lui imi sopteau unde se afla, totusi nu stiam nici cum arata camera, insa nici ca doream in acest moment, preferam sa fiu in bucatarie fiindca asa nu avea sa puna mana pe mine. Asa ca dand sa fug din camera spre holul mare unde era bucataria si sufrageria, drumul mi-a fost taiat de ceva dur care intervenise intre mine si libertatea.
Am strigat „nu”, dar degeaba si hanoracul mi-a cazut din cap, dezvaluindu-mi spatiul inconjurator si usa metalica ce se inchisese ca prin magie. Ma intorsesem spre el care statea in bustul gol, cu mainile bagate in buzunare.
- Asculta ordinele vocale.
- E aiurea! Defapt daca e asa – Deschidete! I-am poruncit, insa nici un raspuns, am mai repetat inca de doua ori, dar la fel.
- Doar pe mine ma cunoaste.
- Am sa dorm in bucatarie pe scaun, numai sa nu ajung sa fiu violat in fiecare camera pe care tu ii poruncesti sa ma captureze…
- Esti amuzant, dar nu am sa fac chiar asta, plus am sa te trec in programul de memorie al apartamentului ca si tu sa poti face asta.
- Am maini, ma descurc! Strigasem si ma apropiasem de el.
- Si eu, insa in comparatie cu tine eu stiu ce voi face cu ele in seara asta. Spunand asta mi-a prins barbia, sarutandu-ma apasat apoi, nelasandu-ma sa inspir putin aer inainte.
Si dupa ce se desprinsese, imi soptise: „Te voi tine in brate!”, urmand apoi sa ma cuprinda intr-o stransoare placuta, insa a` naiba de ametitoare.
- Fi bland, doar… Spusesem eu, avand capul afundant in pieptul sau, rusinat cu obrajii aprinsii.
- Hmm, ma mai gandesc.
- Ce! Ma plansesem.
- Taci si bucurete de acest moment motanel, fiindca in seara asta am sa te iubesc pana la epuizare.
E scurt, dar asta este, inainte de a raspunde la comantarii am sa lamuresc putin lucrurile: capitolul precedent am grabit lucrurile fiindca eram obosita, dar nu am dorit sa ma dau batuta si l-am scris indiferent. Acum, Hiroku a trecut peste - da suna ciudat, prea repede, insa el a avut un moment in care s-a putut stapanii asa ca ia dat drumul pentru a nu il mai ranii. Cam atat.
Raspunsuri la comentarii
Sushi mersii din nou ca ai trecut si ma bucur ca ti-a placut.
Onu' ma bucur sa te vad pe la one-shoturile mele, nici ca ma asteptam, plus de cand nu te-am mai vazut pe tine pe aici. Mi se facuse dor.
Ceea ce ma incanta la comentariul tau este faptul ca mi-a dezvaluit fiorii pe care i-ai simtit, lucru pe care eu consider ca nu prea l-am tintit, adica felul in care am descris si restul, mai ales la ultimele capitole. Totusi ma bucur ca ai trecut si ca ai citit, te mai astept.
~* BONUS *~
Ploaia se lasase pe intreaga Terra, solul era umed si namolos, inghitind adidasii negrii pe care ii purtam doar de cateva ore. Erau noi.
Stateam langa semafor, pe trotuar, cu inca cativa pietoni care la fel ca mine asteptau nerabdatori lumina verde sa se aprinda si sa se poate misca in voie in ziua aceasta racoroasa.
Admiram pe sub breton, care statea cazut pe frunte si peste gene ingreunat de stropii rotunzi si grei ce picau neastamparati din cer, strada aglomerata si curgatoare.
Au trecut doua luni de cand am fost eliberat si ma simteam minunat, la fel ca si restul imi traiam viata din plin: Xender asteapta un baietel si este foarte incantat, a inceput sa-mi trimeata mailuri cu tot felul de ganduri nastrusnice ce il bantuie de ceva timp, Fey si Joho s-au angajat la o firma ce produce androizi, roboti si alte masinarii care pot prinde viata cu putina electricitate. Doua genii neintelese cu care m-am intalnic acum cateva zile la o cafea.
Se parea ca totul revenise la normal si ceea ce ma incanta foarte mult era faptul ca relatia de fraternitate dintre mine si Hiroku se imbunatatise. Toata ziua imi petreceam cateva ore bune la telefon cu fratele meu mai mare, lucru care imi aducea zambetul pe chip. Insa bucuria uriasa era ca eu si Shark ne iubeam si lucurile evoluasera intre noi.
Mi-am aruncat privirea spre ceas si ma gandeam ca in acest moment iubitul meu isi cauta un loc de munca. Era bun la multe si dupa cateva rugamintii, l-am convins ca nu are cum sa-si petreaca tot timpul in garaj cu amicii si sa repare tot felul de rable. Totusi il stiam prea bine, putea devenii vulgar si imi era ca va dobora pe cineva… Doar gandindu-ma la asta ma bufnea rasul.
Ploaia continua sa loveasca solul, semaforul parcase oprise, timpul parca inghetase, cu toate ca puteam vedea si simtii fiecare miscare a fiecarei persoane care trecea prin fata ochilor mei, insa nu am sesizat atat de repede cand un buchet mare de flori s-a asezat in fata mea, tinuta de o mana provenita de la un barbat.
Instinctiv mi-am dus palma la gura, dar imediat a fost indepartata de cealalata mana a barbatului care m-a luat prin surprindere apoi printr-un sarut scurt. Si era unicul si inegalabilul Shark, ce avea parul aranjat frumos, standu-i in sus, imbracat la patru ace intr-un costrum foarte frumos de un visiniu spre negru, deschis la primii patru nasturi ce ii scoteau in evidenta camasa alba de sub.
Eram uimit de lookul sau nou atat de impunator si sofisticat, parca il facea un bigatan ce avea trei vile una langa alta intr-un cartieri de snobi inganfati ce-si plimba pudelii pe trotuar.
- Mai, mai, mai, ce avem noi aici! Am spus eu ranjind in coltul gurii, apoi am luat buchetul de flori mirosindu-l.
- Iti place? A intrebat entuziasmat, de parca astepta ceva maret din partea mea, insa un simplu da nu prea la multumit cand i l-am oferit. Si totusi a zambit puternic, apoi izbugnind intr-un ras destul de sfios, obrajii instantaneu inrosiindu-se. Ii era rusine cumva? Nu avea cum, el mereu era cel mai confindet si increzator in sine, asta lasandu-ma cu privirea tintita la intreg chipul sau.
M-a privit cu coada ochiului, apoi rugandu-ma sa incetez fiindca il intimidez, am incercat sa-mi mut ochii in alta parte, dar de fiecare data dadeam peste oameni al caror destin nu ma interesa atat de mult ca a lui Shark care incerca din toate puterile lui sa revin ala normal.
- Vreau sa iti arat ceva! In urmatoarea secunda cand am intorsc capul spre el, mana lui a prins-o pe a mea, strangand-o si ne-am vazut alergand printre masinile ce nu se speriau daca aveau sa izbeasca pe cineva de strada din acceleratie.
- Shark, esti nebun, o sa ne calce masinile! Am strigat speriat, insa el radea si spunea ca nu aveam sa patim nimica, insa eu mai putin credeam ca asa va fi, insa increderea fata de el era mult prea mare ca sa ma indoiesc de cuvintele sale atat de seducator rostite.
Calcam in toate baltile posibile, noroindu-ne incaltamintele si pantalonii. Cand am vazut cum hainele lui se murdaresc imi venea sa-l trag spre mine si sa-l opresc din a mai fugi, dar nu aveam forta necesara, era mult mai puternic ca mine si chiar daca reuseam sa fac ce imi propusesem aveam sa ajung pe jos cu el. Asa ca singura calea era sa-l las sa ma duc la locul cu pricina de care pomenise adineauri.
Curiozitatea pusese stapanire pe mine, nu stiam ce avea sa urmeze fiindca atunci cand am ajuns aproape de acel spatiu, barbatul mi-a acoperit ochii cu plamele sale, ghidandu-ma si facandu-ma sa ma indoiesc pentru putin, plus de cateva ori cazusem si totusi ii faceam pe plac asa ca il rugasem sa ma tina doar de mana, caci asa nu mai aveam sa cad, plus imi lasasem pleoapele pe ochii.
Mi-a spus ca usile de la lift s-au deschis, asa ca am pasit inauntru insa prezenta lui nu am putut-o simtii langa a mea. Ochii mei au inceput sa cerceteze spatiu stramt si ma panicasem pe loc, insa respirand de cateva ori mi-am spus ca voi astepta pana ce voi ajunge la etaj. Asa ca am inceput sa fredonez un cantec de leagan, altceva nu prea stiam… Nu eram genul de persoana care sa se omoara prea mult cu muzica. Pe tot sejurul scurt ma acomapniase si muzicuta din lift.
Cand in sfarsit usile s-au deschis am putut sa imi ridic privirea din perete si Shark se afla in fata, astfel ca am putut sa merg la acesta ca sa cer cateva explicatii plauzibile de ce ma lasese singur.
- Priveste! M-a tras la el in brate, apoi intorcandu-ma cu fata la apartamentul spatios, tinandu-ma de barate a spus: Totul este al nostru.
Nu puteam crede asta si de unde erau toate aceste lucruri luxuriale? Plus peretele din geam care avea o priveliste ce iti taia suflarea asupra intregului oras…
- De unde toate astea…
- M-am angajat astazi si deja am primit acest apartament unde imi pot desfasura noua viata si cum sa nu o imparc cu tine, Sora? Spune-mi! Ma privea fix in ochii si deja simteam cum ma curenteaza, am inchitit in sec incercand sa scot cateva cuvinte, dar am renuntat imediat fiindca nu puteam sa rostesc nici macar o interjectie.
- Si tacerea este un raspuns. De astazi in colo vei locui cu mine.
- Insa nu mi-am adunat lucrurile, cu mama si fratii mei cum ramane?
- Am primit binecuvantarea mamei tale care e asa o scumpa, plus ii putem vizita cand vrem, nu suntem atat de departe si nu iti mai face atatea probleme de lucruri sunte deja puse in camera.
- A mea? Intrebasem uimit, in timp ce pipaiam o vaza de pe un suport din sticla care era atasat de perete.
- Nu, ci una de lucru unde poti sa o decorezi cum doresti.
- Pai si eu unde dorm, pe jos? Ma ingrijorasem si el s-a apropiat cu acea privire perversa si zmabetul acela caracteristic de care ma temeam.
- Cu mine! Soptise acesta la ureche atat de incet, de parca suflase aerul din piept, facandu-mi oasele sa se cutremure deodata, inima sa-mi bata ca ceasul si sangele sa accelereze prin vene.
Cum reusea sa faca toate acestea? Nu puteam nici acum sa-mi dau seama.
- Mi-ar prinde bine putina odihna acuma. Spusesem atat de secadat de forte si el vazand felul meu de a reactiona isi apropiase chipul de al meu, lipindu-si fruntea deschisa de a mea.
- Nu te pot lasa sa dormi, trebuie sa exploram impreuna acest spatiu, dar avand in vedere ca deja ai un reper – dormitorul, de ce nu incepem cu acela.
- Cum! Sarisem in sus la cele auzite si intr-o fractiune de secunda ma vazusem luat pe sus, in bratele violetului si dus in camera noastra. Suna atat de pervers, incat imi acoperisem fata cu palmele, apoi cand pasisem inauntru mi-am pus hanoracul in cap, ascunzandu-ma, chiar daca scoteam la iveala putin din burta.
Imi era rusine doar gandindu-ma la ce avea sa urmeze si ma bucuram de ficare clipa in care inca mai eram imbracat si puteam respira cu ambii plamani.
Nu vedeam, dar auzeam si pasii lui imi sopteau unde se afla, totusi nu stiam nici cum arata camera, insa nici ca doream in acest moment, preferam sa fiu in bucatarie fiindca asa nu avea sa puna mana pe mine. Asa ca dand sa fug din camera spre holul mare unde era bucataria si sufrageria, drumul mi-a fost taiat de ceva dur care intervenise intre mine si libertatea.
Am strigat „nu”, dar degeaba si hanoracul mi-a cazut din cap, dezvaluindu-mi spatiul inconjurator si usa metalica ce se inchisese ca prin magie. Ma intorsesem spre el care statea in bustul gol, cu mainile bagate in buzunare.
- Asculta ordinele vocale.
- E aiurea! Defapt daca e asa – Deschidete! I-am poruncit, insa nici un raspuns, am mai repetat inca de doua ori, dar la fel.
- Doar pe mine ma cunoaste.
- Am sa dorm in bucatarie pe scaun, numai sa nu ajung sa fiu violat in fiecare camera pe care tu ii poruncesti sa ma captureze…
- Esti amuzant, dar nu am sa fac chiar asta, plus am sa te trec in programul de memorie al apartamentului ca si tu sa poti face asta.
- Am maini, ma descurc! Strigasem si ma apropiasem de el.
- Si eu, insa in comparatie cu tine eu stiu ce voi face cu ele in seara asta. Spunand asta mi-a prins barbia, sarutandu-ma apasat apoi, nelasandu-ma sa inspir putin aer inainte.
Si dupa ce se desprinsese, imi soptise: „Te voi tine in brate!”, urmand apoi sa ma cuprinda intr-o stransoare placuta, insa a` naiba de ametitoare.
- Fi bland, doar… Spusesem eu, avand capul afundant in pieptul sau, rusinat cu obrajii aprinsii.
- Hmm, ma mai gandesc.
- Ce! Ma plansesem.
- Taci si bucurete de acest moment motanel, fiindca in seara asta am sa te iubesc pana la epuizare.
~Sfarsit~