Picaturi.

[hiimera]

Nextul~
Pai am facut cateva modificari, deci are un alt ending + o sa vin cu un bonus, dar asa one-shotul se incheie aici. Imi cer scuze ca este vai de capul lui, scurt si grabit. --"
Totusi mersii Sushi de comentariu. >:D<

Capitolul IV

Xender statea sprijinit cu cotul de geamul din dreapta analizand conturul luminat intr-un spatiu intunecat al orasului. Parea atat de atras de licaritul viu si nepamantesc al becurilor, incat sparca iti venea sa crezi ca e un prunc mic.
Am zambit amuzat, insa constient de faptul ca nu era un moment de glume, toate lucrurile mergeau pe dos si aveam un plan sa evadez.
- Obsesia lui este chiar atat de mare? Vocea satenului rasunase in sala mare si goala facandu-ma sa ma cutremur. Nu ca nu ii povestisem, dar nu ma asteptam sa fie curios, insa nici ca ma deranja ca intreba.
- Aducand vorba de Hiroku, pot spune ca de fiecare data pamantul a fugit de sub picioarele mele, obsesia lui pentru mine e mare si nu o poti numi iubire. Se spune ca pasiunea poate da nastere obsesiei si totusi la el nu a fost pasiune, ci inca de la inceput a fost un sentiment de a poseda si a domina prin orice mijloc persoana pe care ti s-a pus pata.
- Ura?
- Nu, sincer sa fiu nici eu nu stiu.
- Te-ai gandit ca poate s-a simtit singur din cauza faptului ca tatal tau a fost mult mai apropiat de tine?
- Tata, ne-a iubit pe amandoi si mai ales pe mama lui, la el niciodata nu au existat diferentieri, totusi nimic nu este exclus. Insa eu cred ca e bolnav.
- Putem afla doar intr-un singur mod, dar iti dai seama ca nu vei iesi usor de aici si daca e cum spui tu atunci ai sanse mari, Sora.
- Vreau sa va iau cu mine! Am ridicat capul in sus si apoi mi-am lasat privirea sa se contopeasca cu a lui Xender, eram atat de sigur pe mine ca planul va da roade si nazuinta aceasta ce crestea in mine nu ma lasa sa dorm.
Totusi a trebuit sa ma culc, fiindca era tarziu se daduse de ceva timp stingerea, plus Xender trebuia sa mearga la restu ca sa le spuna planul. Nu eram sigur ca le va cadea atat de bine cu tron, insa era ceva decat nimic si dupa cate intelesesem aveau sa fie toti eliberati mai devreme... Mai putin Shark, care inca nu daduse dovada ca se indreptase, insa dupa mine da. Merita sa guste libertatea, aerul proaspat.
A doua zi venise repede si doctorii mi-au spus ca mi-am revenit destul de bine asa ca dupa ce mi-au dat drumul, mi-am croit drum pe holuri ca sa ajung la cantina unde restul ma asteptau.
Nu imi mai era frica de nimeni si de nimica, totusi Hiroku putea aparea de oriunde doar ca sa ma prinda si sa ma lege de pat. El era cea mai mare piedica fiindca avea controlul, insa in aceasta zi voi face un mare sacrificiu.
Cand am ajuns la locul cu pricina ne-am pus planul in aplicare, desigur ca Shark nu a luat parte, ma gandeam si la asta, insa nu cred ca aveam nevoie de el atat de mult.
Eu aveam sa-i distrag atentia fratelui meu, timp in care Fey si Joho se ocupau de sistemul de securitate, iar Xender de gardieni. Da, era capabil sa-i farame avea o forta incredibila si greu imi era sa cred ca cineva putea sa-l infranga.
Am dat toti din cap in semn afirmativ si ne-am despartit fiecare luand-o pe drumul sau.
Timpul se scurgea extrem de repede si simteam cum sangele imi pulsa nebun in inima, gandindu-ma ca trebuia sa ma intalnesc cu Hiroko imi faceam minutele de viata numarate, sigur avea sa ma violeze sau cine stie ce sa-mi mai faca. Obsesia lui ma enerva si ma ingrijora, totusi eram rude si tineam la el, dar trebuia sa inceteze.
Trecuturile noastre nu au fost sumbre, am dus o viata frumoasa alaturi de tata si mama care ne-au iubit fara diferentieri si sunt recunoscator, faptul ca batranul nostru nu se mai afla printre noi nu a impiedicat buna intelegere cu restul familiei, ceilalti frati si desigur a doua mama a mea.
Insa de ce Hiroku a trebuit sa ajunga in halul in care a ajuns din cauza mea...? Eu stiu sigur ca nu i-am facut nimica.
O usa metalica mi s-a aratat in fata ochilor si inghitind in sec am intrat cu putinul curaj care imi mai ramasese dupa ultimii pasi pe care ii facusem.
Hiroku se afla la birou si mi-a spus sa inchid usa, insa eu doream sa o las asa, totusi l-am ascultat si am executat, apropiindu-ma mai apoi de el si ca sa nu par prea degajat am incercat sa-i multumesc.
- Mersii pentru ieri, daca nu erai tu aveam sa mor acolo.
Dupa cele rostite el s-a ridicat si m-a cuprins in brate, insa imediat s-a retras lasandu-si privirea in jos, chipul intunecandui-se.
- Eu ti-am insecant frutul.
- Cum? Am intrebat uimit de ceea ce tocmai spusese. Nu, nu are cum, nici nu ai fost la locul faptei, plus era tipul ala si...
- Asculta-ma! Mi-a poruncit si imediat am tacut. Eu am aranjat totul, imi cer iertare, insa... S-a oprit apoi a continuat. Mereu te-am admirat pentru felul de a fi, tata ne-a iubit pe amandoi si chiar daca a impartit tot ce avea, eu am vazut ca tu ii semanai leiut. Indiferent cat de mult incercam sa fiu ca tine si ca el nu puteam, atunci obsesia mea pentru tine s-a dezvoltat, insa ieri mi-am dat seama ca puteam eu sa te ranesc in locul tipului aceluia. Te iubesc nespus si nu imi permit sa te pierd Sora. Te iubesc!
Incet si-a apropiat chipul de al meu sarutandu-mi buzele apasat, apoi retragandu-se mi-a spus, eu ramand inca in starea de soc si totusi am reusit sa il ascult.
- Esti liber sa pleci si poti sa ii iei si pe prieteni tau, de asemenea puteti anula planul, aveti acordul meu si al celor din consiliu.
- Da! Nu pot sa cred, mersii, mersii, mersii! Esti cel mai tare! Am tresarit ins su, sarind si luandu-l in brate, era o situatie destul de ciudata in care nu asa se manifesta, dar gandul mi-a fost cuprins de lucruri optimiste. Dar de ce te-as crede?
- Suntem frati pentru numele Lui Dumnezeu! Te iubesc si vreau sa fi fericit.
- Si tu? Tu nu vrei sa vi? Am intrebat afisand o expresie serioasa pe fata.
- Sunt, chiar sunt. Am o logodnica, niste socrii de nota zece, anii nu au trecut pe langa mine degeaba.
- Stii regret ca pana acum nu am avut o relatie mai bune si totusi vreau sa treci peste obsesiile tale si sa redevi ce ai fost odata, acel Hiroku cu inima de leu, pura si de nepenetrat. Si eu te iubesc frate si chiar daca m-am indoit de nenumarate ori, tot te iubesc!
Ne-am luat in brate strans, stand asa cateva minute bune, am inceput si sa plang... Atatea ani gandindu-ma la el sa stiu ca e bine sau nu, daca obsesiile i-au trecut si aflau acum ca e bine si sanatos, a fost dureros, insa pot trece peste.
- Mersii!
- Dute! A strigat cand am iesit pe usa. Si spunei lui Shark ca sunt cu ochii pe el, daca indrazneste sa te raneasca...
- Da, da, da...! Nu o sa imi faca nimica, poti sa dormi linistit. Am strigat si eu de pe hol.
Eram entuziasmat, fericit si cand am ajuns in fata celului, erau aproape toti adunati, se parea ca ii prinsesera gardienii, insa avea sa fie bine caci vestea pe care tocmai le-o dadusem ii facusera sa lacrimeze de fericire.
Joho si Fey se imbratisau ca doi nebuni, iar Xender isi trantise bratul pe perete plangand puternic si afisand cate un zambet scurt, fiindca sentimentele si emotiile nu ii prea permiteau multe. Cu toti eram fericiti de veste si priveam inainte de ce avea sa urmeze in viitor.
Pe Shark aveam sa-l iau cu mine, insa doream sa-i fac o surpriza mare, stiam prea bine ca il gaseam pe acoperisul puscariei stand si admirand norii, visand sa zboare precum o pasare. Asa ca dupa ce ne dadusera drumul, am fugit sa-mi iau motocicleta de la un prieten fiindca ramasese acolo, nu ma incredeam in politie, dorisera sa o confiste si ii rugasem sa o lase la un amic.
Cand m-am suit pe ea mii de amintiri placute mi s-au aratat precum un film: de la inceput din copilarie pana in adolescenta cand am fugit cu grupul la o petrecere si toate continuau sa apara, conturand un zmabet larg pe buzele-mi crapate. Le-am umezit apoi pornind motorul si strigand numele papusii mele am zburat in sus, strigand ca toata lumea sa ma auda. Eram pe culmile extazului si inainte de a pleca spre inchisoare am dat cateva ture zdravene pentru a ma incalzii.
Toti se uitau la mine de jos - amicii care se bucurau pentru mine si eu pentru ca m-am scapat din locul acela.
Dupa ce am terminat zbenguiala m-am repezit la penitenciar unde asa cum speram si eram sigur, Shark pe acoperis aproape adormit stand sa admire largul albastru si insorit. Nu cred ca se astepta sa ma vada strigand dupa el de sus si ridicandu-se din loc a zambit, timp in care se indrepta spre marginea cladirii unde eram eu cu motorul.
- Atat de repede!? Nu ma asteptam si chiar vrei sa ma iei cu tine?
- Hmm, simt de parca ai fi stiut de toate acestea, zici ca esti un rechini - simtit campurile magnetice de energie ale tututor inainte ca ei sa stie ca tu esti prin preajma. Te iau daca tu vrei. I-am zmabit sincer si strengar, asa ca intinzand mana a asteptat raspunsul sau si nici ca adurat prea mult, mi-a apucat palma si ridicandu-se in sus a spus:
- Merg oriunde mergi si tu, motanel. Apoi lasandu-si privirea spre a mea a sarutat buza superioara, apoi lingand-o pe cea inferioara si intr-un final l-am muscat de ale sale pentru a incepe un sarut adevarat si pasional. Am dat de pedala si disparand printre nori am cutreerat orasul in dorinta de a ne purifica sufletele cu binecuvantatul aer.