Black roses

[Beatrix LaVey]

Iata nextul... si, in acelasi timp, finalul .

Capitolul 34

Eram confuz si ma uitam in jurul meu incert. M-am pus in pat si, cascand, am inceput sa-mi rotesc privirea pe pereti, zambind foarte prost dispus. Nu intelegeam ceea ce voise a-mi spune Kiro al meu, insa am facut rapid legatura cu cei ce beau sangele de dhampir, fiindca se referise exclusiv la Diana a lui. Se parea ca tipa devenise strigoi, dar nu stiam ce mi-ar putea face mie un strigoi, asta omisese sa-mi spuna, in afara faptului ca are nevoie de sangele celor din rasa noastra pentur a trai. Eram ingrijorat, mai ales ca el nu se mai afla cu mine, ci in alta parte, singur. Aveam o presimtire proasta cu privire la toate aceste lucruri.
Ma jucam cu Felix al meu, pe care il tineam pe piept, si il pupam usor pe botic. Era mai agitat acum, moment in care se auzi usa si in plamani mi-a ajuns un miros de javra uda, foarte cunoscut mine. Am sarit din pat in acel moment si am inceput sa marai, moment in care un lup urias intra in camera, daramandu-mi usa.
Dupa imputiciunea pe care o raspandea in jurul sau mi-am dat foarte bine seama ca e chiar mama, tarfa ordinara care se apropia cu repeziciune de mine. Felix era alarmat si incepuse sa latre. Cat de mic era, era foarte agresiv, fiindca sarise deja pe varcolac si il musca de picior. Femeia arunca usor cainele inapoi in pat, dupa care ma izbi puternic de perete, apoi, indurerat, mi-am inchis ochii, lesinand.

Am deschis lenes ochii si am oftat. Nu stiam unde ma aflu si de ce ma alfu acolo, dar cert e ca ma aflam parca intr-un cimitir, intr-o cripta, mai precis. Totul era intunecat in jurul meu, insa in scurt timp se facu lumina si l-am putut vedea pe Kiro al meu, frumosul meu iubit, la putina distanta de mine, legat in lanturi. O tanara care banuiam ca este Diana se apropie incet de el, apoi se apropie si mama de el. Il lovi intai cu palma peste fata - era om acum -, dupa care ii tranti un pumn in burta, facandu-ma sa tresar de parca eu l-as fi primit. Se auzi un geamat puternic din partea blondului meu frumos si am marait la ea.
- In ma-ta, ia mana dupa el sau ti le rup, tarfa! am strigat nervos, iar ea, transformandu-se, ii trase iubitului meu una in burta. Un nou scancet se facu auzit din partea frumosului meu Kiro si varcolacul, parca hrandindu-se cu aceste sunete, incepu sa dea cu sete in el, sa-l zgarie si sa il chinuie in ultimul hal.
Continuam sa tip, sa-l lase in pace, in zadar insa, nu parea sa aiba nicio dorinta de a-l lasa in pace. Plangea, insa iubitul meu isi tinea lacrimile in frau si strangea din dinti. Nici macar de tipat nu tipa, ci doar scancea la fiecare lovitura. Se plictisi de el insa dupa ceva timp... Si pleca.
Diana ramase in fata lui si il privi rece, apoi isi puse mainile pe obrajii lui Kiro si isi apropie buzele usor de buzele sale. Mi s-a strans inima in piept cand am vazut acel lucru si tremuram neincetat. Buzele lui nu trebuiau s-o atinga pe ea, era o strigoaica nenorocita, o jigodie, o mortaciune, plus ca iubitul meu era al meu, nu al ei. Insa nu a facut ceea ce credeam eu, ci a facut ceva mult mai rau: i-a rasucit brusc gatul si, auzindu-se trosnind, Kiro cazu pe jos. Nu mai era tinut acum de nimic, era pur si simplu liber... Si nu se mai misca. Tremuram si plangeam.
- Kiro! Iubitule, spune-mi ceva! am strigat sughitand si cersindu-i un cuvant, o privire, un sunet, orice!
Dar nu... El statea acolo si nu facea nimic. Diana lua un bat de lemn de pe jos si se apropie incet de mine. Ii puteam vedea trasaturile morbide acum, insa frumoase in continuare, chair daca timpul trecuse peste ele. Intelegeam foarte bine acum de ce Kiro se indragostise de ea. In amintirile lui, cele care-mi fusesera transmise, fata era mult mai frumoasa, era incantatoare de-a dreptul si daca nu l-as fi iubit atat de tare pe cel ce reprezenta totul pentru mine, pe Kiro, probabil as fi dorit-o.
Acum insa nu simteam decat lehamite pentru ea, pentru tarfa asta ordinara care indrazinse... Indraznise sa se atinga de pretiosul meu iubit.
- Plangi ca un las, rosti si vocea ii era inghetata, fara variatii. Ii puteam foarte bine citi rautatea in ea si batjocora.
RIdica in acel moment tarusul din mana, dorind sa mi-l infiga in inima. Cum nu ma puteam misca, fiindca eram legat, eram si vulnerabil in fata ei. Imi aseza tepusul ascutit pe inima si apasa usor, facand un firicel de sange sa isi faca aparitia din acel loc, dupa care il lua de pe pieptul meu, privind cum sangele mi se scurge.
- Tar...Fa! am rostit gemand de durere, dar ea rosti:
- Din cauza ta, nenorocitule! Din cauza ta, Kiro al meu nu poate deveni strigoi, tu esti de vina, tu! Tu esti cel care il mai tii legat de lumea asta si eu voi rupe legatura!
A marait cuvintele si a vrut sa-mi intepe pieptul pentru a doua oara, insa in acel moment Kir os-a ridicat in picioare si, cu o rautate fara margini, cum nu ma asteptam vreodata din partea lui, ii infipse un tarus foarte ascutit in inima si aceasta incepu sa se dezintegreze de parca ar fi fost un pergament vechi de cateva milioane de ani. Scoase un tipat asurzitor in acel moment, dupa care disparu...
Se apropie rapid de mine si ma dezlega, apoi eu, uimit, am intrebat:
- Ce s-a intamplat acolo?
Ma prvi cu parere de rau, dupa care raspunse:
- Eu... Eu sunt primul dhampir creat, iubitule, cum e tata primul vampir... Si nu pot fi ucis.
Am rasuflat usurat si l-am luat in brate, strangandu-l cu putere. Il sarutam apasat pe buze, profitand de intimitatea in care ne aflam, fiindca toti isi luasera talpasita de cum il vazusem pe Kiro ridicandu-se. Eram uimit insa ca facuse si mama acest lucru, chiar nu ma asteptam sa fuga.
- Nu te las sa mai pleci fara mine nicaieri! rostesc luandu-l in brate si strangandu-l pe Kiro, dupa care acesta se apleca si saruta sangele de pe pieptul meu, de unde ma intepase tarusul Dianei. Priveam cenusa stransa acolo si nu-mi venea sa cred ca ceea ce traim e real. Oare Kiro... ?
Dar nu, nu puteam intreba, nu indrazneam sa intreb acest lucru. L-am luat de mana si am simtit cat de tare voia sa ne intoarcem acasa, fiindca o lua aproape inaintea mea. Ma saruta lung pe buze, dupa care am pornit in viteza.

- Ce dracului a fost aici?! ma intreba tanarul cand simti mirosul imputit al varcolacului in casa noastra si il vazu pe Felix al meu, iubitul meu catelus, cum era murdar pe botic de sange.
Abia acum imi dadeam si eu seama de ce se intamplase mai inainte, si anume catelul meu, desi pui, o muscase pe mama cu rautate de picior in incercarea de a ma apara. Ne simtise de-ndata ce intrasem impreuna in casa si acum se invartea bucuros in patut, unde statuse mai tot timpul pana acolo. Kiro privi nervos usa scoasa din balamale, apoi se duse la geamul mare al camerei, deschizandu-l pentru a putea intra aerul rece in camera.
- A fost ma... am inceput, insa nu am apucat sa termin, fiindca dulceata mea blonda se lipi de trupul meu si incepu sa ma sarute, impingandu-ma in perete. Ma strangea in brate astfel incat ma durea, insa nu mai conta acum, voiam doar sa fie langa mine, puteam sa mor si el sa fie bine acum si se parea ca si el simtea acelasi lucru, fiindca pusese stapanire pe mine de-a dreptul. Felix incepu sa latre incet pentru atentie si Kiro isi dezlipi buzele de buzele mele pentru cateva momente.
- Esti bine? intreba si am dat afirmativ din cap, iar dulceata mea disparu in acel moment pe usa si se intoarse in mai putin de doua minute cu doua sticle de sange. Stateam in pat acum si il mangaiam dupa ureche pe catelul meu iubit.
- Kiro, cred ca... Felix.. Felix o sa devina varcolac, am spus aproape plangand. Nu voiam sa-l pierd si pe el cum il pierdusem pe Nero, insa Kiro facu ochii mari, ceradnu-mi explicatie. A muscat-o pe mama de picior cand era in forma animala, am continuat si blondul zambi satisfacut. Imi dadu sticla si apoi se puse cu capul pe picioarele mele, sarutandu-ma usor pe genunchi.
- Felix? Nu. Maica-ta, in schimb, se curata in cateva zile, fiindca, in general, cainii poarta un virus ce acestora le e daunator.
Am inceput sa bat din palme multumit si l-am sarutat lung pe iubitul meu.
'' In sfarsit scapam de probleme! ''

* * *

Tocmai rasucisem gatul unui varcolac, apoi Kiro, apropiindu-se de mine, incepu sa ma sarute apasat pe buze, impingandu-ma pe iarba umeda din padurea in care ne aflam. Eram in Germania acum, vanand cu o placere sadica fiecare nenorocit de varcolac pe care-l vedeam sau simteam. Mama murise la cateva zile dupa ce Felix al nostru o muscase. Cainele era langa noi acum si maraia rasucindu-se bucuros ca putuse ajuta la exterminarea unei specii nenorocite de animal jegos. Isi facu de lucru incepand sa alerge in timp ce Kiro ma saruta acum pe gat cu pasiune, muscand usor pielea.
Ma intoarse cu spatele si ma lipi de el, putand astfel sa simt cat de excitat era acolo jos. M-a dezbracat cat de repede a putut, dupa care isi aruncase hainele jos de pe el si incepu sa ma sarute lung pe ceafa, coborand pe gat de-a lungul coloanei vertebrale. Coltii mi-au iesit instinctiv cand i-am simtit sexul la intrarea din trupul meu, impingandu-se usor inainte si facandu-ma sa scot un geamat extaziat. Stateam in genunchi acum, iar el peste mine, impingandu-se tot mai adanc in interiorul meu, provocandu-ma sa scot acele sunete pe care le iubea el la nebunie. Mi-am trecut limba peste buze si i le-am acaparat intr-un sarut lung, intorcandu-ma pentru a-l putea atinge.
Ma patrundea cu putere de fiecare data, facandu-ma sa gem din ce in ce mai tare si mai galagios, facandu-l pe Kiro fericit. Incepuse si el sa geama o data cu mine, la fel de tare, si sa ma sarute din ce in ce mai apasat. Il iubeam si nu-mi era ruisine sa recunosc. O ultima miscare ma facu sa-mi arcuiesc spatele, apoi sa gem puternic in momentul in care am ejaculat puternic o data cu Kiro al meu. M-am lasat pe iarba umeda, la fel facand si Kiro, sarutandu-ma lung.
- Te iubesc! imi spuse in soapta, facandu-ma sa gem usor.
- Si eu te iubesc, frumusetea mea! am rostit prinzandu-i buzele intr-un sarut lung. Mai mult ca viata mea!
Trecusera cateva luni de atunci, iar noi continuam sa ne iubim, constienti ca anii vor trece, iar noi ramaneam aceeasi, iubindu-ne la fel de tare.