I not your pray

[Nywa]

[center]Capitolul 5[/center]


Stateam pe balcon, dar in penumbra, privind cerul instelat. Azi nu aveam chef sa ma duc la ore, asa ca l-am rugat pe Akatsuki sa le spuna profilor ca ma doare capul. Ma doare pe dracu, dar vroiam sa stiu cine e tipul sau tipa ce imi lasa trandafiri. Trag aer in piept si cand vreau sa ma intorc in camera, aud niste pasi ce au fugit de la usa mea. Mormai niste injuraturi, apoi deschid usa, iar la picioarele mele se afla un trandafir alb cu o scrisoare si in jurul florii mirosea a Kaname Kuran. Ma incrunt si dupa ce am lasat trandafirul in vaza cu apa, am pornit spre biroul presedintelui, pentru a cere niste explicatii cat de cat plauzibile. Bat o data in usa, apoi intru in biroul sau, fara sa astept vreo invitatie in camera cu pricina. Ma indrept spre masa de lucru, unde era prostia de tabla de sah si alte nimicuri. Vad o hartie cu scrisul sau, ce imi parea foarte cunoscut, dar nu stiam de unde sa il iau sau unde l-am mai vazut inainte. Incep sa citesc ce era scris pe foaie, incruntandu-ma cu fiecare cuvant ce il citeam:

[center]Rima a observat ca lui Oskar ii plac poieziile sau citate alese. Ruka a vazut ca lui ii plac mult trandafiri...[/center]


Desfac scrisoarea fara sa mai uit la continut si incep sa compar scrisul ce era identic.
- Fiu de catea ce esti, mormai in norvegiana, dar inghet cand ii simt prezenta lui in spatele meu.
- Salut Oskar, ce mai faci? Ma intreba pe un ton calm, ca si cand ar fi ceva normal ca eu sa ii caut prin lucruri si sa-l injur intr-o limba straina lui.
Ochii sai de ciocolata a mestecata cu sange, priveau calmi, dar si bucurosi ca am terminat o data cu toata sarada asta cu admiratoarea.
- Faceam bine pana sa vi tu! Marai, mijindu-mi ochii, parand o felina gata de atac.
- Aha. Deci ai aflat ca eu ti-am trimis trandafirii printe Oskar Dalh, spuse pe un ton amuzat si facand o placaciune usoara in fata mea, lasandu-ma masca.
Mi-am bagat intr-o secunda mana in gatul sau, lipindu-l de perete, iar ochii mi-au devenit rosii-aprinsi, asemenea sangelui din vene. Ii spun sa isi tina gura sau il voi ucide indiferent ce va fi pe urma uciderii sale de catre mine. Tanarul ma ruga sa ii dau drumul ca nu vrea sa ma raneasca, iar ochii sai ce vrajeau muritoarele si vampiroaicele, ma implorau sa il eliberez. Ii dau drumul si trag aer in piept sa ma calmez, dar sasai spre saten, cascand larg gura si aratandu-mi coltii, dandu-i de inteles ca nu il vreau aproape de mine. Ridica mainile in sus ca si s-ar preda, apoi deschise gura pentru a ma impaca, dar l-am expediat in perete, tinduindu-l acolo pana am pus mana pe cleanta usii si am deschis-o pe jumatate.
- Ai face bine sa uiti ca exist si ocupa-te dracului de sorata ca aia va ajunge o tarfa mai mare decat Ruka si mai stiu eu cine la un loc! Marai la el si ies afara, dupa ce i-am dat drumul.
Am iesit afara din dormitoare, pierdandu-ma in ceata densa ce se lasa peste Academie, ce imi ascundea pasii si persoana, in aceea padura densa, dar si mistica. M-am indreptat spre un lac din apropriere si acolo mi-am varsat toti nervii, facand bile negre de energie si aruncandu-le in apa, facand sa explodeze si sa ploua cu stropii in jurul meu...

Au trecut doua luni si am devenit din nou invizibil cum am vurt de la inceput pentru colegii mei. Kaname s-a suparat rau pe mine - putin imi pasa - si nu se mai uita asa insistent la mine sau sa imi trimita trandafiri cu scrisori de dragoste. Intre timp eram alerti ca s-au vazut Blestematii Lunii prin jurul orasului si incurand vor ataca si Academia. Cu ocazia asta Zero a devenit si mai antipatic, incat i-a tabacit fundul ala de idiot lui Aido, cea ce ma facu sa zambesc multumit, dar de ce ma simteam ciudat ca toti ma ignorau? Trag aerul cetos in piept, in timp ce stateam pe marginea lacului si priveam cerul inorat, brazdat din cand in cand de fulgere. Tocmai ce a incetat ploaia si s-a ridicat ceata, iar eu eram ud pana la piele, dar nu-mi pasa. Stateam si priveam pierdut, in timp ce parul si hainele imi erau lipite de trup.
- Stiu ca esti acolo. Iesi afara, spun pe un ton calm, fiindca in aer se simtea mirosul lui Kuran.
- Vei raci si ar fi pacat sa fi bolnav, spuse satenul, apropiindu-se de mine si simt cum ceva moale si cald imi cazu pe umeri.
Vad ca era o patura din lana alba, pe care am am strans-o si mai mult pe trupul meu, abia acum fiind costient ca sunt fleasca. Vampirul ma invita sa mergem la casa lui Cross, fiindca toti vampiri si muritori erau plecati in nu stiu ce vacanta idioata acasa si am ramas doar eu cu el si cu Zero in tot campusul. Ce frumos! Am aprobat mecanic din cap si ma ridic in picioare, pornind spre casa directorului, ne pasandu-mi ca tanarul ma lua de dupa gat, lipindu-mi trupul de al sau, fiindca tremuram din cap, pana in picioare...