05-07-2012, 05:43 PM
[center]Capitolul 4[/center]
Stateam in pat doar intr-o pereche de boxeri negri si priveam tavanul ganditor, iar in jurul meu, obiectele pluteau, fiindca trebuia sa ma obosesc mintal ca sa pot dormi acum. De ce nu puteam sa am o putere mai inofensiva, dar in schimb inauntru meu se aflau niste puteri asemenea unui zeu, iar eu ca idiotul mi-am dezvoltat cea mai periculoasa dintre toate: psihokinetica. Zambesc trist, apoi ma incrunt si tot ce era sticla exploda, facandu-ma sa tresar, privind in jur speriat. Imi trag pe mine o pereche de pantaloni, cand am auzit zgomote de pasi pe coridor. O bataie in usa ma facu sa tresar si in camera intra insusi Kaname Kuran - a inceput tipul sa ma calce pe nervi - privind atent in jur, mai ales la picioare ca sa nu se taie, ca era intr-o pereche de slapi de casa. Satenul era la bustul gol, cu parul usor ciufulit si somnoros, aratand ca l-am trezit din pat.
- Ce s-a intamplat aici? Ma intreba, cand eu mi-am scuturat slapii de cioburi si alea mai mici, le-am adus la stadiul de molecula, dar fara sa ma vada el.
- Ma jucam putin cu vantul si din greseala mi-am pierdut concentrarea si am spart sticlaramea. Voi plati eu pentru tot, spun pe un ton speriat, chit ca inauntrul meu eram foarte calm.
- Bine, dar pana diseara vreau sa fie geamurile la loc, spuse pe un ton autoritar si iesi din camera.
M-am instrambat la usa, parca as fi avut cinci ani si imi indrept privirea spre cioburile de pe podea, iar ochii mei devenira rosii asemenea sangelui. Sticla incepu sa vibreze si se ridica singura in aer, asezandu-se de unde a venit si se refecu la loc, ca si cand nu s-a intamplat nimic. Deschid dulapul si incep sa imi caut haine prin el, pentru a iesi afara, fiindca numai suportat sa stau inchis intre patru pereti, unde ma simteam urmarit. Iau pe mine un maiou negru pe trup, o camasa peste el, inchizand-o doar pe jumatate. Imi mai iau o pereche de blugi negri si un hanorac negru, cu capison. Dupa ce m-am incaltat, am iesit din camera, mergand tip-til pe coridor, fiind cu ochii in patru dupa colegi mei vampiri. Am rasuflat usurat cand am iesit pe poarta Academiei, dar am ramas usor suprins sa vad corbul fratelui meu cel mare, pe nume Amon. Ii spun pasarii sa ma duca la el si vietatea isi lua zborul in fata mea, iar eu urmand-o indeaproape, dar la pas de plimbare, ca sa nu dau de banuit. Intru pe o alee parasita si imi vad fratele de douazeci si trei de ani, cum statea razamat de peretele unei case si fuma un trabuc. Parul galben asemenea aurul, era lung de trecea de omoplati si cateva suvite erau mai lungi. Ochii de un aur-lichid, priveau cerul nepasandu-i ca Amon s-a asezat pe umarul sau.
- Buna Markus, ce te aduce pe aici? Il intreb calm si pe un ton senin, ca si cand ar fi ceva normal sa-mi vad fratele aici.
- Mami m-a trimis aici ca sa ma asigur ca totul o sa fie bine, cand vor sosi ei, imi raspunse facandu-ma sa mijesc ochii banuitori. Nu te uita asa la mine, ca acest oras colcaie de Level E si in plus Level E atrage dupa el si pe Blestematii Lunii*, iar in Academie este un singur Level A capabil sa ii nimiceasca, pardon doi cu tine.
Imi dau ochii peste cap si imi invit fratele sa mergem la o terasa ca sa bem ceva si sa mai vorbim una-alta. Cand am iesit de pe alee, m-am utiat la acoperisul casei, fiindca ma simteam urmarit de cineva, chit ca nu era nimeni acolo...
Stateam cu toti in sala balului, asezati pe scaune ascultandu-l pe Cross cum ne facea instructajul despre Blestematii Lunii si cum pot fi ucisi. Eu incercam sa ma comport normal langa fratele meu, chit ca simteam cum cineva imi gaureste - metaforic vorbind - spatele cu privirea. Markus imi sopti la ureche ca, Kuran se uita insistent la mine, parca ar face sex cu mine, cea ce ma facu sa rosesc usor in obraji, lasandu-mi capul in fata si tot parul imi veni pe langa chip, ascuzandu-mi roseata din obraji. Dupa ce adunarea se termina, mi-am tras fratele de o parte si am inceput sa ii fac o mica-mare morala despre cuvinte obscene si persoanele usor rusinoase. Blondul isi dadu ochii peste cap si imi spuse ca ar trebui sa ma maturizez, fiindca sunt mai ceva ca o calugarita ce se face ca racul numai la auzul cuvantului penis.
- Mami mi-ar fi dat dreptate, mormai, rosind usor in obraji de furie si ma intorc cu spatele, vrand sa pornesc spre camera mea.
- Poate fratioare, dar tot mami mi-ar fi dat dreptate daca l-ar fi vazut cum se uita la tine Kaname Kuran, mai putin sa ti-o puna acolo pe loc. Stai in garda Oskar, fiindca am o vaga presimtire ca "acea admiratoare secreta" este chiar el, Kaname, imi sopti fratele meu, apoi imi dadu drumul.
Pufnesc usor si il injur in norvegiana de tot si de toate. Ma indrept spre dormitoare, cand cineva ma striga, facandu-ma sa ma intorc si sa ma incrunt, vazand-o pe Rima alergand spre mine. Mi se pare mie sau Sahara a devenit campie si oceanul Pacific s-a facut desert. Ridic din umeri si merg imrpeuna cu vampiroaica spre dormitoare, iar ea ma itnreba cine a fost blondul acela si ce treaba avea cu mine.
- Este fratele meu cel mare, Markus. A venit sa imi spuna ca s-ar putea sa apara pe aici javrele alea puricoase si idioate ce urla la luna, mormai, indreptandu-ma spre camera mea.
Deschid usa si raman usor suprins sa gasesc pe perna patului un trandafir de culoarea ochilor mei, cu panglica rosie si o scrisoare sub el. Deschid scrisoarea, dupa ce am pus trandafirul in apa si o deschid, incepand sa citesc biletelul cu scris elegant, frumos si stilat:
[center]Numeşte-mă demon când spun ca am amagit doua inimi.
Numeşte-mă înger când spun ca am iubit cu toata fiinta mea.
Dar, mai presus de toate, numeşte-mă om când spun ca am iubit greşind si am greşit iubind[/center]
Am ramas vazand citatul meu preferat dintr-o carte mai putin cunoscuta de poezii de dragoste norvegiene, dedicata mamei mele din partea tatalui meu. Eu am luat cartea cu stirea celei care mi-a dat viata sa o citesc aici si sa nu ma simt singur, iar acum aceasta sau acest admirator/a a intrat in camera mea si mi-a asternut pe foaie acest citat. Miros aerul din jur, dar in afara de izul trandafirilor din vaza nu simteam nimic, semn ca aerisise cat timp a fost aici. Cine era el sau ea si ce vroia de la mine?...
__________________________
*varcolaci
Stateam in pat doar intr-o pereche de boxeri negri si priveam tavanul ganditor, iar in jurul meu, obiectele pluteau, fiindca trebuia sa ma obosesc mintal ca sa pot dormi acum. De ce nu puteam sa am o putere mai inofensiva, dar in schimb inauntru meu se aflau niste puteri asemenea unui zeu, iar eu ca idiotul mi-am dezvoltat cea mai periculoasa dintre toate: psihokinetica. Zambesc trist, apoi ma incrunt si tot ce era sticla exploda, facandu-ma sa tresar, privind in jur speriat. Imi trag pe mine o pereche de pantaloni, cand am auzit zgomote de pasi pe coridor. O bataie in usa ma facu sa tresar si in camera intra insusi Kaname Kuran - a inceput tipul sa ma calce pe nervi - privind atent in jur, mai ales la picioare ca sa nu se taie, ca era intr-o pereche de slapi de casa. Satenul era la bustul gol, cu parul usor ciufulit si somnoros, aratand ca l-am trezit din pat.
- Ce s-a intamplat aici? Ma intreba, cand eu mi-am scuturat slapii de cioburi si alea mai mici, le-am adus la stadiul de molecula, dar fara sa ma vada el.
- Ma jucam putin cu vantul si din greseala mi-am pierdut concentrarea si am spart sticlaramea. Voi plati eu pentru tot, spun pe un ton speriat, chit ca inauntrul meu eram foarte calm.
- Bine, dar pana diseara vreau sa fie geamurile la loc, spuse pe un ton autoritar si iesi din camera.
M-am instrambat la usa, parca as fi avut cinci ani si imi indrept privirea spre cioburile de pe podea, iar ochii mei devenira rosii asemenea sangelui. Sticla incepu sa vibreze si se ridica singura in aer, asezandu-se de unde a venit si se refecu la loc, ca si cand nu s-a intamplat nimic. Deschid dulapul si incep sa imi caut haine prin el, pentru a iesi afara, fiindca numai suportat sa stau inchis intre patru pereti, unde ma simteam urmarit. Iau pe mine un maiou negru pe trup, o camasa peste el, inchizand-o doar pe jumatate. Imi mai iau o pereche de blugi negri si un hanorac negru, cu capison. Dupa ce m-am incaltat, am iesit din camera, mergand tip-til pe coridor, fiind cu ochii in patru dupa colegi mei vampiri. Am rasuflat usurat cand am iesit pe poarta Academiei, dar am ramas usor suprins sa vad corbul fratelui meu cel mare, pe nume Amon. Ii spun pasarii sa ma duca la el si vietatea isi lua zborul in fata mea, iar eu urmand-o indeaproape, dar la pas de plimbare, ca sa nu dau de banuit. Intru pe o alee parasita si imi vad fratele de douazeci si trei de ani, cum statea razamat de peretele unei case si fuma un trabuc. Parul galben asemenea aurul, era lung de trecea de omoplati si cateva suvite erau mai lungi. Ochii de un aur-lichid, priveau cerul nepasandu-i ca Amon s-a asezat pe umarul sau.
- Buna Markus, ce te aduce pe aici? Il intreb calm si pe un ton senin, ca si cand ar fi ceva normal sa-mi vad fratele aici.
- Mami m-a trimis aici ca sa ma asigur ca totul o sa fie bine, cand vor sosi ei, imi raspunse facandu-ma sa mijesc ochii banuitori. Nu te uita asa la mine, ca acest oras colcaie de Level E si in plus Level E atrage dupa el si pe Blestematii Lunii*, iar in Academie este un singur Level A capabil sa ii nimiceasca, pardon doi cu tine.
Imi dau ochii peste cap si imi invit fratele sa mergem la o terasa ca sa bem ceva si sa mai vorbim una-alta. Cand am iesit de pe alee, m-am utiat la acoperisul casei, fiindca ma simteam urmarit de cineva, chit ca nu era nimeni acolo...
Stateam cu toti in sala balului, asezati pe scaune ascultandu-l pe Cross cum ne facea instructajul despre Blestematii Lunii si cum pot fi ucisi. Eu incercam sa ma comport normal langa fratele meu, chit ca simteam cum cineva imi gaureste - metaforic vorbind - spatele cu privirea. Markus imi sopti la ureche ca, Kuran se uita insistent la mine, parca ar face sex cu mine, cea ce ma facu sa rosesc usor in obraji, lasandu-mi capul in fata si tot parul imi veni pe langa chip, ascuzandu-mi roseata din obraji. Dupa ce adunarea se termina, mi-am tras fratele de o parte si am inceput sa ii fac o mica-mare morala despre cuvinte obscene si persoanele usor rusinoase. Blondul isi dadu ochii peste cap si imi spuse ca ar trebui sa ma maturizez, fiindca sunt mai ceva ca o calugarita ce se face ca racul numai la auzul cuvantului penis.
- Mami mi-ar fi dat dreptate, mormai, rosind usor in obraji de furie si ma intorc cu spatele, vrand sa pornesc spre camera mea.
- Poate fratioare, dar tot mami mi-ar fi dat dreptate daca l-ar fi vazut cum se uita la tine Kaname Kuran, mai putin sa ti-o puna acolo pe loc. Stai in garda Oskar, fiindca am o vaga presimtire ca "acea admiratoare secreta" este chiar el, Kaname, imi sopti fratele meu, apoi imi dadu drumul.
Pufnesc usor si il injur in norvegiana de tot si de toate. Ma indrept spre dormitoare, cand cineva ma striga, facandu-ma sa ma intorc si sa ma incrunt, vazand-o pe Rima alergand spre mine. Mi se pare mie sau Sahara a devenit campie si oceanul Pacific s-a facut desert. Ridic din umeri si merg imrpeuna cu vampiroaica spre dormitoare, iar ea ma itnreba cine a fost blondul acela si ce treaba avea cu mine.
- Este fratele meu cel mare, Markus. A venit sa imi spuna ca s-ar putea sa apara pe aici javrele alea puricoase si idioate ce urla la luna, mormai, indreptandu-ma spre camera mea.
Deschid usa si raman usor suprins sa gasesc pe perna patului un trandafir de culoarea ochilor mei, cu panglica rosie si o scrisoare sub el. Deschid scrisoarea, dupa ce am pus trandafirul in apa si o deschid, incepand sa citesc biletelul cu scris elegant, frumos si stilat:
[center]Numeşte-mă demon când spun ca am amagit doua inimi.
Numeşte-mă înger când spun ca am iubit cu toata fiinta mea.
Dar, mai presus de toate, numeşte-mă om când spun ca am iubit greşind si am greşit iubind[/center]
Am ramas vazand citatul meu preferat dintr-o carte mai putin cunoscuta de poezii de dragoste norvegiene, dedicata mamei mele din partea tatalui meu. Eu am luat cartea cu stirea celei care mi-a dat viata sa o citesc aici si sa nu ma simt singur, iar acum aceasta sau acest admirator/a a intrat in camera mea si mi-a asternut pe foaie acest citat. Miros aerul din jur, dar in afara de izul trandafirilor din vaza nu simteam nimic, semn ca aerisise cat timp a fost aici. Cine era el sau ea si ce vroia de la mine?...
__________________________
*varcolaci
If I can't move Heaven, I'll raise Hell... - Sebastian Morgenstern (The mortal instruments)
Perfect enemyMy fan fic blogYo man, chibi Manu^.^