05-07-2012, 03:34 PM
Este o iluzie sa crezi ca poti fi singur, caci defapt va exista intotdeuna cineva, acolo, sa-ti auda strigatele... (asta distruge speranta comiterii crimei perfecte;) ) Defapt e mai dureros sa constati ca, desi o lumea intreaga poate auzi, prea putini reactioneaza...
Fiecare poezie imi induce o anumita stare, reusind sa imi calauzeasca neuronul dezorientat printre umbrele unor alte lumi. Deasemenea, in multe dintre acestea faci referire la cromatica ;poeziile sunt dominate de anumite nuante, reusind sa atribui sentimentelor si amintirilor culori( ceea ce eu gasesc a fi inspirat).
Gasesc totodata interesant faptul ca adopti stilul poeziei moderne, insa nu uiti nici de cele clasice cu elementele traditionale de prozodie,etc.
Desi mereu transmiti un mesaj profund, simt ca exprimarea (expresia aleasa) nu e intotdeauna cea mai potrivita.
Imi place cum ai reusit sa incadrezi in context sintagma repetata la sfarsitul fiecarei strofe "obloanele mintii" cu specificarea ca in expresia "a cutreierat in lung si-n lat/ obloanele mintii" nu e prea corecta din punct de vedere logic. It doesn't matter, however...it's just my opinion.
Facand referire tot la "Creier inchis in colivie" oricat ai incerca, pacatele nu se "spala", ci doar regretele le- ai putea ingenunchea (insa as vrea ca cineva sa continue sa spere: doresc si eu antidotul)
Remarc in versurile tale prezenta iubirii(ca tema) ea fiind idealizata si reusind, parca cu puteri supranaturale,sa consume sentimente si sa mistuie inima- nevoia acuta a iubirii, ce pare ca reuseste prin profunzimea ei sa controleze viata si fara de care trupul ar ramene un izvor secatuit...
Desi eul liric constientizeaza sursa durerii, se pare ca acelasi masochism abstract( care il controleaza si pe naratorul textelor mele) il determina sa accepte lacrimile, suferinta din dragoste ca pe un blestem al hazardului si totodata ca pe o binecuvantare a realitatii crude. Nesiguranta provenita din temeri si prejudecati te pot face sa crezi, uneori, ca ceva a fost un esec... dar daca o vezi ca pe o noua experienta, ce deja si-a luat locul printre cele vechi?
Iti admir in acelasi timp curajul de a fi capabila sa renunti la amintirile "amare" si sa risti din nou, doar cu un vis( ASul din maneca).Mai ramane sa alegi doar drumul "in stanga" sau "-n dreapta"...
E bizar cum propriile lucrari ne deconspira si totusi,nu reusesc sa destainuie esenta, nu crezi?
Fiecare poezie imi induce o anumita stare, reusind sa imi calauzeasca neuronul dezorientat printre umbrele unor alte lumi. Deasemenea, in multe dintre acestea faci referire la cromatica ;poeziile sunt dominate de anumite nuante, reusind sa atribui sentimentelor si amintirilor culori( ceea ce eu gasesc a fi inspirat).
Gasesc totodata interesant faptul ca adopti stilul poeziei moderne, insa nu uiti nici de cele clasice cu elementele traditionale de prozodie,etc.
Desi mereu transmiti un mesaj profund, simt ca exprimarea (expresia aleasa) nu e intotdeauna cea mai potrivita.
Imi place cum ai reusit sa incadrezi in context sintagma repetata la sfarsitul fiecarei strofe "obloanele mintii" cu specificarea ca in expresia "a cutreierat in lung si-n lat/ obloanele mintii" nu e prea corecta din punct de vedere logic. It doesn't matter, however...it's just my opinion.
Facand referire tot la "Creier inchis in colivie" oricat ai incerca, pacatele nu se "spala", ci doar regretele le- ai putea ingenunchea (insa as vrea ca cineva sa continue sa spere: doresc si eu antidotul)
Remarc in versurile tale prezenta iubirii(ca tema) ea fiind idealizata si reusind, parca cu puteri supranaturale,sa consume sentimente si sa mistuie inima- nevoia acuta a iubirii, ce pare ca reuseste prin profunzimea ei sa controleze viata si fara de care trupul ar ramene un izvor secatuit...
Desi eul liric constientizeaza sursa durerii, se pare ca acelasi masochism abstract( care il controleaza si pe naratorul textelor mele) il determina sa accepte lacrimile, suferinta din dragoste ca pe un blestem al hazardului si totodata ca pe o binecuvantare a realitatii crude. Nesiguranta provenita din temeri si prejudecati te pot face sa crezi, uneori, ca ceva a fost un esec... dar daca o vezi ca pe o noua experienta, ce deja si-a luat locul printre cele vechi?
Iti admir in acelasi timp curajul de a fi capabila sa renunti la amintirile "amare" si sa risti din nou, doar cu un vis( ASul din maneca).Mai ramane sa alegi doar drumul "in stanga" sau "-n dreapta"...
E bizar cum propriile lucrari ne deconspira si totusi,nu reusesc sa destainuie esenta, nu crezi?