[Yaoi] Strigatul mut al terorii. Cod: CWI 137.

[Clau~]

Nix- Ei, da, stiu ca am avut greseli si sunt sigura ca si in capitolul asta gasesti. Insa, pentru a multumi publicul am adus si scene yaoi. Din nou, thx pentru tot si sper sa iti placa in continuare.

Multumesc si tuturor celor ce citesc si sunt prezenti pe aici si va urez lectura placuta.

P.S.: Stiu ca e luuuung dar nu am vrut sa tai din el.


[center].:: Page number 6 ::.[/center]


Intreaga lui viata fusese condamnata de lipsa lui de educatie si bani, iar asta il scarbea si mai mult cand se gandea la acele fiinte numite "oameni". Dar acel baiat... Chipul lui nu era unul obisnuit. Cu siguranta ternul nu se intalnea in trasaturile atat de deosebite ale chipului si corpului lui Carl. Se simtea fermecat de felul in care reusea sa-l subjuge, sa-i devoreze gandurile si sa-l faca din comandant, detinut. Un prizonier al acelei obsesii bolnavicioase de care avea parte Balz. Niciodata nu simtise nici un fel de dragoste: materna, paterna, fraterna sau chiar iubirea vreunei fete. Toate erau niste "orasence ce-si dadeau aere". Desi Carl considera un real talent al lui Balz acela de a povesti, istorisirile lui nu aveau nici un fel de filosofie sau atractie, ci erau pline doar de relatarea intamplarilor consacrate undeva in planul trecutului al barbatului. De asemenea, subiectivitatea aceea atat de infantila il facea deseori pe baiat sa chicoteasca. In schimb, comandantul se simtea magulit de franchetea cu care Carl ii vorbeste, de felul in care topica propozitiilor lui nu era niciodata una placida ci, din contra, impresiona prin fiecare cuvant bine ales; il fascina modul in care Carl reuseste sa exprime nimicul in fraze lungi si povesti seci.

Balz privea ahtiat corpul bine format al baiatului ce se imbraca cu o uniforma noua ce, desi avea aceeasi culoare gri, era macar curata si purtabila. Ansamblul muscular al corpului sau nu era impresionant sau magnific din punct de vedere al puterii, insa arata bine. Avea brate firave, dar totusi bine formate, un trunchi zvelt, o forma trapeda bine definita si picioare lungi, ale caror pulpe apetisante il facura pe comandant sa-si atinteasca mult timp privirea asupra acestora, pana cand au fost acoperite de materialul uniformei. Acea uniforma ii venea ca un sac pe el, ascunzand orice forma frumoasa a corpului. Era un fel de salopeta cu maneci lungi ce avea un sir de nasturi in numar de cinci, mari si strambi ce se continuau cu un guler sifonat.

Carl se intoarse, cu o msicare rapida a corpului, apoi ii sari in brate comandantului, buzele sale fiind acaparate intr-un sarut irezistibil, astfel incat, iar se pierdura in intensitatea unor momente ca acelea. Limbile lor se cautau avide una pe alta iar corpurile lor vibrau de dorinta, insa nu puteau face nimic acolo, atunci. Se privira si dupa ce Balz ii povesti amanuntit - in acelasi stil specific lui - toata istoria avansarii lui, acesta ii dadu doua paini, spunandu-i sa le imparta cu cei din grupa lui. Carl ramase total impresionat de bunatatea barbatului; in grupa lui gasise oameni amiabili, ce ar fi putut sa ii fie cu usurinta prieteni afara. In acel loc, in schimb, nu puteau fi decat solidari in fata chinului. Chin, ce pentru protejat, nu era decat cateva lovituri si mancarea groaznica. Baiatul pleca, nu inainte de a-i multumi cu cateva saruturi scurte binefacatorului lui, si se indrepta spre camera in care, mai mult ca sigur cei din grupa lui stateau inghetati de frica cu gandul ca ei ar putea fi urmatorii pe lista celor condamnati la moarte.

Dupa ce pleca Carl, comandantul se gandi tot mai mult la cel care ii infecta ratiunea cu acelasi venin dulce ce ii silea inima sa fie atat de pierduta in trapidatiile ei. Nu se mai indragostise pana atunci. Fusese lasat intr-un orfelinat sarac de la marginea metropolei - Paris - apoi crescuse singur pe strazi. Avusese parte doar de prieteni falsi sau sezonieri si niciodata nu se stabilise undeva. Era trist chiar si pentru unul ca el. Balz nu se atasase prea mult de oameni, ii desconsidera si singurul lucru ce parea acum ca il mai leaga de cei pe care ii considera inferiori era acea apartenenta la acelasi regn. Ofta multumit, de parca toate cele intamplate ii reveneau si nu se multimea cu atat. Desi nu era o persoana crescuta in limitele eticii si educatiei rigide, elegante, nu ducea lipsa de fascinatie sau ambitie. Voia cu orice pret ca cel care ii placea atat de mult sa fie al lui: trup si suflet.

O noua victorie pentru Carl Litz; era recunoscut prin tot lagarul pentru faptele lui: mai intai impotrivirea fata de Balz, intrigile idilei lui cu comandantul si acum faptul ca scapase nevatamat din fata mortii. Cand Carl intra in camera grupei lui unul din colegi incepu sa tipe crezand ca fantoma lui ii batuie mintile. Il chema EPJ 989, insa pe numele lui adevarat era Edwin. Fusese racolat din frizerie chiar, impreuna cu tot personalul acesteia. Era un tanar de douazeci si unu de ani, bine facut, a carui ocupatie era cel mai des frecventatul barurilor si aruncatul de bani pe aventuri de-o noapte.
Carl incepu sa rada, apoi, sub privirile uimite ale celorlalti, spuse:
- V-am adus paine.
In momentul in care Carl scoase din salopeta larga cele doua paini rotunde, colegii lui se napustisera asupra lor, imparind-o egal, democratic apoi se infruptara din acel aliment ce li se parea de-a dreptul rasfat. Fusesera, apoi, scosi rapid la munca, loviti cu biciul pentru fiecare miscare gresita si injurati in toate felurile. In fata acelor suplicii barbare Carl statea implacabil; nu schita nici un gest, nu trasa nici un zambet sau vreun semn ca i-ar displacea. Nici macar spatele nu si-l arcuia vreun milimetru cand pielea imbibata in sange a biciului facea contact cu pielea lui, prin materialul uniformei. Nu isi putea permite ca mandria lui sa fie in vreun fel denigrata de acele bestii fara sentimente. Aveau o placere nebuna de a-si striga numele, afirmandu-si astfel autoritatea in fata celor slabi, iar de obicei acel strigat al numelui era insotit de gradul ce-l purtau, astfel incat puteau auzi clar si tare: " - Ochii sus cand comand eu, comandant Adam! ". Era un comandant, Leon, care nu isi striga numele si nici nu obisnuia sa dea fara motiv in detinuti. Carl il urmarise ceva timp si ii placea felul lui de-a fi. In ziua in care venise la masa grupei lor, descoperise ca e o persoana inteligenta care avea de asemenea acel dar al oratoriei si o carisma destul de seducatoare, astfel incat una din femeile ce-i erau colege deja visa cu ochii deschisi la el. Era singura femeie de fapt. Se numea Samantha si Carl o indragea mult. Se simtea oarecum responsabil pentru ea; stia ca e o fata inteligenta deoarece discutase de cateva ori cu ea si, prin franchetea si delicatetea ei, il facu sa simta o empatie atat de mare pentru ea incat spritul sau fratern fu trezit. Avea abia douazeci de ani, ca si el, insa parea cu mult mai mica datorita inaltimii sale.

Cand cerul fu cuprins de negrul nocturn, Carl iesi in liniste din camera si inainta pe holul ce i se paru atat de lung. Calca pe unul din acei sobolani ce umblau stingheri prin mizeria de pe jos, moment in care scoase un tipat scurt. Isi duse o mana la gura, acoperind-o, si pe cealalta in dreptul inimii de parca, ar fi vrut sa faca bataile inimii sa inceteze. Isi continua drumul, pasind mai atent, apoi intra in camera in care fusese de dimineata. Comandantul sau nu era in birou. Deschise o usa si il vazu pe un scaun, privind luna prin gratiile geamului inalt si mic. Balz il privi o clipa, apoi, dintr-un impuls aproape simultan, bratele celor doi se regasira intr-o imbratisare calduroasa. Isi privira chipurile pentru un timp apoi se sarutara la fel de pasional si pervers, limbile lor luptand pentru teritoriu in gura lui Carl, care era total dominata de dulceata comandantului.
Barbatul ii lasa gura libera lui Carl apoi ii spuse, printre gurile de aer mici si emotionate:
- Carl... Carl...

Baiatul ii puse un deget peste buzele carnoase, apasand peste ele, apoi il saruta in acelasi fel. Balz considera cu siguranta asta o invitatie la ceea ce avea sa urmeze. Il lasa incet, tandru pe pat, zambindu-i, si se aseza usor deasupra lui sarutandu-l. Ii prinse mainile deasupra capului, degetele lor intretaindu-se, ca un fel de siguranta ca el avea sa ii fie alaturi tot timpul. Carl zambi fericit in sarut apoi isi desprinse o mana din stransoarea mainii lui Balz si o duse in dreptul gulerului drept al camasii. Incepu sa se joace cu el si sa ii mangaie gatul apoi ii prinse parul brutal si il facu sa adanceasca si mai mult sarutul. Comandantul se simti usor intimidat de actiunile baiatului insa nu se lasa mai prejos si, desprinzandu-si buzele de ale sale, il musca usor de gat, trecand mai apoi cu limba peste acel loc. Acel gest putin agresiv il facu pe baiat sa geama slab de placere si sa isi muste buza pana cand simti cum un lichid cald i se prelinge pe gat in jos, urmand calea arterei lui. Barbatul zambi si ii linse sangele de pe gat pana la ureche pe care o saruta delicat, de parca i-ar fi fost frica sa se atinga de puritatea si ingenuitatea baiatului. Ii musca o buza, indepartand si ultima picatura de sange apoi isi lasa buzele sa revina asupra gatului, pe care il alinta cu saruturi aprinse. Buzele baiatului se intredeschisera lasand sunete vagi de placere sa strapunga linistea camerei intunecate. Ochii barbatului se intalnira cu ai protejatului lui, ca un fel de consimtire a faptului ca acum nu avea cum sa se opreasca; il excitasera prea mult acele actiuni ca sa se mai stapaneasca. Protejatul zambi impudic si ii sopti la ureche numele, sufland aerul cald.

Acel lucru il facu pe binefacatorul lui sa tresara apoi sa ii desfaca in graba uniforma baiatului. Scapa de acel material larg de pe corpul lui Carl apoi gura sa gusta cu dezmat din pielea gatului si pieptului acestuia. Limba lui abila inconjura sfarcurile baiatului ce incepura a se intari. De pe buzele baiatului plecau tot mai multe sunete de plecere ce-l excitau la culme pe barbatul ce se afla deasupra lui si ii sugea cu voracitate mugurii deja intariti. Mana libera a baiatului era infipta adanc in firele de par usor lungi si cafenii ale barbatului in timp ce mana libera a lui Balz se indrepta usor, cu mangaieri fine, spre zona intima a baiatului acoperita doar de panza aceea subtire a boxerilor. Comandantul se intoarse la buzele baiatului sarutandu-le pofticios, muscand din in cand din ele. Ii placea gustul buzelor lui si gustul corpului lui, de altfel. Auzind gemetele acelea profunde ale baiatului se infierbinta si mai tare si cobora cu saruturile asupra abdomenului incordat a lui Carl ajungand la ombilicul lui. Isi introduse scurt limba acolo, apoi urca cu aceleasi miscari ale muschiului din gura lui pana la gat pe care, din nou, il musca. Ii saruta grumazul pana ce intalni rotunjimea frageda a umarului si incepu sa coboare cu buzele pe mana lui in jos. Ajunse la degetele sale inclestate in par si, scotandu-le de acolo, le saruta pe fiecare. Cand ajunse la cel din mijloc, il lua in gura, privindu-l in ochi pe baiat, si imita astfel perfect ceea ce avea sa ii faca in cateva momente.

Obrajii plini ai lui Carl fura invadati de acea culoare rosiatica ce ii dadeau de gol excitarea (nu ca organul lui intarit nu ar fi fost de ajuns). Balz incepu sa-si desfaca primii nasturi ai camasii insa protejatul lui ii zambi si ii spuse:
- Lasa-ma pe mine.
Ii deschise primii nasturi ai camasii sarutandu-i erotic gatul apoi continua sa ii desfaca, cu o mana, si restul nasturilor. Mainile celor doi se despartisera doar pentru ca Balz sa scape de orice invelis textil apoi, cu aceeasi dexteritate ii lasa corpul gol baiatului. Ii prinse din nou mana deasupra capului si il saruta pe buze apasat, limbile lor lansandu-se din nou in jocul lor lubric, atat de excitant. Mana libera a lui Carl se agata de gatul si spatele lui Balz, in timp ce, mana barbatului cobora asupra organului intarit al baiatului. Ii desfacu picioarele mai mult, astfel incat corpurile lor sa se poata contopi si barbatul incepu sa se miste, cele doua organe prinse la mijloc, fiind intarite de frecarile corpurilor celor doi. Buzele lui Balz coborara apoi asupra sexului baiatului si il saruta, mai intai timid, apoi tot mai senzual, ajungand sa il ia in gura cu totul. Miscarile lui erau din ce in ce mai rapide in timp ce, Carl gemea zambind de placere. Oricat ar fi vrut sa ii provoace acea placere baiatului, comandantul simti ca nu mai poate rezista mult fara sa intre in el. Inainte de a-l patrunde il intreba pe un ton aproape disperat:
-Esti virgin?
Carl dadu din cap in sens negativ apoi, fara sa mai poata face vreo miscare, baiatul se simti patruns de caldura aceea si, dandu-si capul pe spate, lasa un geamat adanc sa ii paraseasca gura intredeschisa. Balz nu prea avea pricepere in a se adanci in el, ceea ce ii spulbera imediat ideea de "sex perfect" lui Carl. Cu toate aceastea, msicarile acelea putin brutale, putin neindemanatice reusira sa-l aduca la limita. Ca printr-un noroc al incepatorului, cei doi atinsera punctul maxim in acelasi timp. Comandantul cazu mai apoi frant langa protejatul lui, neincetand sa-i sarute acele buze moi si delicate.