[Yaoi] Strigatul mut al terorii. Cod: CWI 137.

[Clau~]

Nix: Multumesc, scumpo! Mmm.. Thx for sustinerea ta si pentru toate parerile si pentru sfaturi. Iti urez lectura placuta and kiss-you! ^.^

Si pentru ceilalti cititori; va multumesc din suflet ca citit si sper sa va placa. Lectura placuta.

[center].:: Page number 5 ::. [/center]



Carl testa la cele mai inalte culmi ale supliciului sentimentul de a fi abandonat, pierdut. Pierdu din vizor pana si faptul ca urma sa fie dezintegrat de viu in acel cazan, gandindu-se la binefacatorul lui ce nu facu nimic pentru el. Inca ii aparea in minte privirea lui imobila, glaciara a carei profunzimi nu exprima nimic. Imaginea lui in acel cazan, pe moarte, ii aparu in minte ca un fel de semnal. Incepu sa tremure si mai tare iar lacrimile ii curgeau neincetat pe obrajii albi. Insa, in loc sa fie dus cu ceilalti prizonieri, acesta fu tarat pana intr-o camera bine luminata si mobilata, a carui birou de pin imprastia mirosul intepator al sevei. Se uita buimac, fara sa inteleaga ceva, si incepu sa tipe la comandantii care nu ii dadeau atentie. Acea indiferenta totala de care se lovea peste tot –mai intai la Balz si mai apoi la calaii ce aveau grija de el – il facu sa se ghemuiasca nevolnic pe jos. Capul ii era pe genunchii stransi la piept si lacrimile ii udau uniforma murdara.

Usa se deschise cu un scartait scurt apoi, ridicandu-si capul, ochii sai se marira de uimire si emotie; in fata lui statea Balz, zambind, ochii lui tradand aceeasi blandete si pace. Detinutul ramase la fel de impietrit, fara sa stie ce sa faca sau sa spuna. Doar cand vazu ca Balz vine spre el si il ridica incepu a gandi si primul impuls fu sa-l ia in brate pe comandant. Barbatul ramase surprins de gestul lui Carl insa, fara nici o retinere, il stranse in brate cu putere soptindu-i ca totul e bine si ca trebuia sa se calmeze. Il lua de mana pe baiat a carui corp inca tremura si, dand inainte cateva ordine, deschise o usa si intra in acea camera.
Baiatul ramase surprins, mai mult decat uimit in fata vederii camerei; era o baie curata, mare a carui parfum si stralucire il invita sa se rasfete in luxul apei curate si a sapunului de levantica. O lacrima i se scurse pe obraz... Nu mai simti atata emotie sau fericire de cand se stia. Nu prea intelegea ce se intampla insa nu astepta mult si isi dadu uniforma jos, corpul lui pe care inca se vedeau urmele biciului fiind total dezgolit. Intra in cada ce era deja plina cu apa calduta si isi inchise un timp ochii. Comandantul trase un scaun, ce se afla intr-un colt al camerei, langa marginea cadei si se aseza pe el.
-Azi dimineata am fost avansat. Doctorul m-a chemat in birou la el si mi-a spus ca as fi potrivit pentru gradul de comandant – sef.
Baiatul il privi zambind si ii spuse cu lacrimi in ochi:
-Dar... Cum ai facut toate astea?

Balz zambi si il intoarse pe baiat cu spatele la el, spalantu-i umerii. Mangaierea fina a mainilor acelea mari il facura pe Carl sa ofteze slab de placere. Se simtea bine, protejat si deodata isi dadu seama ca toata acea fericire depindea de barbatul acela. Ce ii facuse de fiinta lui il vrajea atat de mult? Daca ar fi putut si daca orgoliul l-ar fi lasat, i-ar fi sarit in brate, l-ar fi sarutat apoi ar fi petrecut o noapte fierbinte cu cel pe care il iubea atat de mult. Numai gandul la acele atingeri il facu sa vibreze slab si sa geama infundat. Se simtea mai rasfatat ca niciodata si sentimentul de avea pe cineva care sa aiba atata grija de tine nu-i displacea deloc. Iubea felul in care comandantul ii vorbea, iubea privirea aceea calda si familiara si totodata adora trasaturile bine definite ale chipului ce il obseda atat de mult. Da; se indragostise de acel barbat fara ca nici o limita a ratiunii sa se impotriveasca acelui sentiment.
Se intoarse, prinzandu-i mainile lui Balz, si ii spuse:
-Multumesc.

Barbatul zambi, apoi, apropiindu-si chipul de al lui, il saruta pe frunte protectiv si dulce. Privirea baiatului cand facu acel gest scanteia de ardoare si de o dorinta atat de mare de a fi a comandantului, incat Balz se intreba daca doar el vede acele sentimente launtrice in interiorul lui Carl.
-Placerea mea. Trebuie sa stii insa ca finatatorii sunt cu ochii pe tine. Spun ca esti mult prea fericit si asta aduce bunastare si lagarului, spuse barbatul spalandu-i umerii, de data aceasta, din fata. Mainile lui cercetara atent pielea bratelor sale subtiri si firave apoi ii mangaie pieptul cu apa calduta si sapun, simtind el insusi o excitare aparte. Ar fi vrut ca acea fiinta atat de gingasa sa fie a lui si era mai mult ca sigur ca plcerea ce avea sa o simta o va intrece pe toate cea simtita pana atunci. Numai vazandu-i corpul, zambetul, prvirea se simtea alt om. Nu mai era acea bruta fara sentimente ci era sclavul unei iubiri atat de idilice incat i se parea de-a dreptul paradiziac acel sentiment.
-Nu imi pasa, spuse Carl prinzandu-i o mana. O mangaie apoi o duse la buzele sale subtiri si, sarutand-o, ii spuse:
-Tu esti aici. Nu imi este teama de nimic.
Comandantul tresari in urma acelui gest insa zambi fericit si, sarutandu-l pe frunte, ii spuse ca iese sa rezolve niste treburi. Uitandu-se in urma lui, Carl vazu ca binefacatorul lui era mai aranjat ca niciodata si nu putu sa nu remarce izul de parfum barbatesc lasat in urma lui. Dupa ce corpul lui fu imbaiat cum trebuie isi lua un halat pe el si isi sterse parul negru cu un prosop, privindu-se in oglinda. Dadu cu mana pe ea pentru a sterge aburul apoi isi privi chipul. Poate i se parea lui dar era mai frumos decat atunci cand venise in acel loc. Cand fusese recrutat era o epava, nu mai avea nevoie de nimeni si nimic. Ea il facu sa ajunga in starea aceea. O iubea mult insa nu isi putea lasa mandria calcata in picioare; il inselase si nu mai merita o a doua sansa indiferent de cat de mult o iubea. Iar acum nu ii parea deloc rau.

In ochii lui vedea aceeasi combinatie se sentimente: emotie, iubire, placere, toate dand un farmec interior si enigmatic chipului lui alb. Isi inspecta apoi corpul – nici acesta nu arata atat de rau, ba chiar ii placea de el – si iesi din baie. La birou, fumand o tigara scumpa, statea Balz. Zambi iubitor cand privirea baiatului se pierdu in a lui apoi se ridica si, fara sa astepte nici un moment in plus, il imbratisa strans. Baiatul nu refuza acea urma de tandrete prezentata de comandant, ba din contra, il stranse cu putere in brate apoi, ridicandu-si chipul, buzele lor se intalnira. Incepuse timid, cu cateva miscari inocente si nepricepute mai mult din cauza emotiei insa in timp, dupa ce Balz isi introduse limba in gura lui, il saruta tot mai pasional, tot mai avid dupa el.

Comandantul era in pragul frenetismului incercand sentimente de-o intensitate nemaintalnita pana atunci. Ii apuca mijlocul, moment in care Carl isi agata mainile de gatul lui si se ridica pe varfuri, apoi il saruta tot mai adanc si aprins. Iubire; atat ii putea veni in minte baiatului iar acel sarut atat de pervers dar totodata tandru il facu sa se simta atat de cald in obraji, de parca s-ar fi topit langa comandantul lui. Noroc ca bratele puternice ale barbatului il tineau, caci altfel s-ar fi contopit cu podeaua. Isi desprinsera buzele si, gafaind slab, se privira in ochi cu acelasi zambet senzual pe buze, inca imbratisati. Daca Carl credea ca acel loc avea sa fie o oroare pentru el, descoperi acum ca nici in cele mai tainice vise ale lui se gandi ca avea sa fie atat de fericit si implinit. Il iubea...