[Terminat] Am I your obsession?

[Erion.]

Multumim de comentarii in primul rand si vrem sa va anuntam ca ne apropiem de finalul ficului... So enjoy!^^

Capitolul 25

-Nu ma asteptam sa vii pana aici. S-a intamplat ceva?
Nu am avut niciun argument plauzibil in fata unei astfel de intrebari, iar furia mea se lasa domolita.
-Nu stiu, am zis neutru, nemaivrand sa-i spun adevaratul motiv; era fara rost acum.
Julio isi trecu nelinistit degetele prin par si incerca sa isi tina in frau iritarea crescanda.
Nici nu am mai vrut sa il privesc in ochi si, indiferent cat de mult as fi vrut sa ma abtin, lacrimile incepura a-mi umezi chipul lipsit de vina. M-am intors. Am coborit treptele si am inceput sa calculez neintentionat metri pe care trebuia sa ii parcurg pana la masina, dar parca pasii mei erau facuti in zadar.
Nu am auzit usa in spatele meu, in schimb sonorul aproape mut al unui mers nu imi distrase atentia. Stiam ca el e in spatele meu, dar nu voiam sa ma opresc. Nu mai merita tot efortul, nu mai avea rost sa raman aici nici macar o secunda. El o avea pe ea, ea pe el, iar eu eram in afara peisajului. M-am oprit brusc, dar nu cu vointa mea. O mana ma trase de umar, insa nu mai aveam putere sa-i opun rezistenta si undeva in adancul meu nici macar nu voiam s-o opresc.
-Eric, de ce plangi? spuse, ducandu-si mana cu podul palmei spre obrajii mei, stergand orice urma de lacrima. Parea ingrijorat de starea mea.
De inventat, nu-mi venea nimic, asa ca am preferat sa pastrez tacerea decat sa-i raspund cu o minciuna. Vazand ca nu mai am de gand sa-i spun ceva, Julio, ca o gazda minunata, ma lua de mana si imi sopti bland:
-Hai mai bine sa luam masa impreuna.
Nu stiu cum am facut, dar am acceptat.
Ne indreptam spre terasa din capatul camerei de zi. Paseam usor incordat, dar in scurt timp ochii mi-au fost luati de lumina slaba, cu delicate nuante de portocaliu, ce venea dinspre apus. Satenul imi facu semn sa ma asez pe unul dintre cele doua scaune impletite din nuiele, asezate in jurul unei mese rotunde, confectionata din acelasi material. In cateva secunde, Julio indeparta vaza cu bujori de pe suprafata din lemn pe care era asezata o bucata alba, imaculata. De-o parte si de alta a terasei erau agatate portiunui mari de panza de aceeasi culoare, legate la baza cu o panglica de matase turcoaz. Perdelele ne lasau privirea sa acopere doar unghiul din fata al orasului. Cat timp eu examinam imprejurarile, Julio asezase pe masa doua farfurii, tacamuri, impreuna cu un platou mare cu peste si lamaie. Langa, puse un bol cu cartofi dulci, din care ieseau aburi. Apoi turna in doua pahare un suc de portocale consistent.
-Ai grija sa nu te arzi, mancarea e tocmai scoasa din cuptor, mi-a spus indreptandu-si mana spre obrazul meu si apropiindu-si chipul. Buzele ni s-au atins usor, iar el patrunse seducator in spartura dintre ele. Am ramas frustrat de gestul sau, desi i-am raspuns incercand sa par ca o fac din greseala. L-am oprit inante sa se ajunga prea departe.
-De ce faci asta? De ce ma saruti?
-Am simtit nevoia sa o fac. Nu te-am mai vazut de mult timp si… chiar daca am fost suparat pe tine am realizat ca ai avut dreptate si, facu o pauza scurta, imi pare rau. Cipriano a mintit in legatura cu tot.
Il priveam cu ochii mari, surprins de spusele sale. “Tot timpul asta am stat cu gandul ca e suparat pe mine… Acum nu stiu ce sa cred. Sa fiu fercit ca el stie adevarul sau sa plec cu coada intre picioare si sa-l las pe el cu viitoarea sotie? “
-De ce nu mai spui nimic, intreba Julio, ridicandu-si capul din farfurie si privindu-ma bland. De ce nu mananci? Nu-ti place?
-Nu e vorba de asta… am raspuns bland, jucandu-ma cu furculita in farfurie. Doar ca… am continuat pe un ton ganditor, pana ce am izbucnit: Cine dracu e femeia aia? Stii cat am stat si m-am gandit daca sa vin la tine, sa-ti spun ce simt si sa petrecem timpul impreuna?… Iar cand ajung aici, ia ghici, tu esti logodit cu una. Iar eu raman pe dinafara, dupa toate lucrurile alea… dupa ce m-ai facut al tau, m-ai facut sa ma indragostesc de tine. De ce, Julio? Spune, de ce imi faci asta?
M-am ridicat de la masa imediat cum am simtit ca lacrimile imi cadeau. Nu voiam sa vada ca plang pentru el ca un las. Ma prinse de brat inainte sa cobor treptele spre gradina si imi cuprinse buzele intr-un sarut pierdut in timp, menit sa-mi schimbe radical gandirea.
-Eric, prostule, Maia nu e logodnica mea, a soptit pe un ton bland, oferindu-mi o privire sincera. E sora mea.
Chipul mi se lumina, iar lacrimile incetara a-mi umezi obrajii.
-S-sora ta? m-am balbait, iar el imi darui unul din zambetele sale.
-Tu chiar ai crezut ca…? incepu sa chicoteasca, rasetul sau, umplandu-mi inima.
-Haide sa schimbam subiectul as…
Fara a-mi mai lasa ragaz sa raspund, ma lua de brat si ma trase dupa el. Sclipirea usor salbatica din ochii lui intuia natura pasionala pe care mi-o dezvaluia cu fiecare atingere. Ne sarutam orbeste in timp ce picioarele ni se deplasau rapid prin incapere, pana cand ceva ne-a oprit. Cred ca nu mai avea rabdare sa ma duca pana in dormitor, asa ca m-a asezat pe primul spatiu dedicat sexului: canapeaua.
Imediat ne-am cufundat in suprafata moale, reluand actul. Am scos o exclamnatie scurta de bucurie si mi-am intors gura spre a sa.
-Ai ramas la fel de dulce, vulpito, sopti el, inainte de a-si lipi buzele de ale mele intr-un sarut desprins de timp.
-Ah, ce dor mi-a fost sa ma strigi asa.
Aerul iesi din plamanii lui si se revarsa in gura mea, iar eu l-am inghitit lacom. Bratele mi se ridicara si se inclestara in jurul gatului sau, lasandu-mi capul pe o parte ca el sa ma poata saruta mai bine. Julio era lacom, schimband dramatic unghiul de intalnire a buzelor noastre, patrunzand adanc in cavitatea dulce a gurii mele cu limba lui nerusinata.
-Nu ma pot satura, spuse el agitat, asediindu-mi din nou gura. Ezitant, mana lui se strecura in sus peste coapsele mele. Mi-am tinut rasuflarea, apoi am eliberat-o intr-un oftat lung si infiorat.
Degetele mi s-au impletit in parul sau si am soptit sacadat:
-Julio, dezbraca-ma!
Acesta se supuse, nemaistand pe ganduri, de parca asta astepta sa zic de la inceput. Mainile lui ma mangaiara in timp ce imi descheiau blugii, iar buzele sale continuau sa imi dezmierde gatul. In timp ce isi plimba mana pe abdomenul meu ca sa imi ridice tricoul, satenul isi deschidea nasturele pantalonului.
In cateva momente trupurile ramasera fara niciun pic de material. Ma trase mai aproape de el, dintr-o singura miscare. Aflandu-se deasupra mea, ma putea analiza atent cu acei ochi minunati. Dupa ce isi satisfacu privirea cu trupul meu excitat ce ardea de dorinta, imi sorbi tandru privirea si isi lasa limba sa alunece incet peste buzele umflate de pasiunea sarutarilor.
-Ti-a fost dor de mine?
-Da, am rostit gemand.
-Cat de mult?
-Foarte mult.
-Atunci arata-mi! ma provoca.
In acel moment am inceput sa-i sarut buzele, fruntea, obrajii si gatul. Imi fusese foarte dor de el; acum ma simteam intregit.
Existase intotdeauna o parte din mine pe care o pastrasem neatinsa. Nici parintii mei, nici nimeni altcineva nu ajunsese in acea zona secreta din sufletul meu. Si-o pastrasem deoparte. Acum am deschis-o si i-am oferit-o de buna voie numai lui, dandu-i permisiunea sa mi-o rapeasca.
Imi prinse talia cu ambele maini, ma ridica si se intoarse pe spate. Dintr-o miscare ma aflam deasupra lui.
Isi inalta abdomenul putin ca sa ma poata ridica, astfel incat sa-si faca loc mainii sale ce isi prinse sexul in tarit si il pozitiona la intrarea in trupul meu ce tanjea pentru placere.
Intra.
Am gemut puternic, fiindu-mi dor de sentimentul de a-l avea inauntrul meu.
-As vrea atat de mult sa nu te doara, murmura, in timp ce incepuse sa se miste incet si cu atentie. O sa incerc sa-ti ofer toata placerea de care ai nevoie, vulpito.
Deodata ochii mi se marira neintentionat la auzul acelui apelativ. Era minunat sa ii aud din nou vocea cum ma striga asa. Parea un vis, dar totul era real.
Apoi… Apoi… Sa-mi daruiasca placere suna… minunat. La acest gand, fiecare particica din trup se infiora, se infierbanta si se inmuia.
Miscarile sale erau croite pe un anumit punct din-nauntrul meu, ce-mi oferea nu numai placere, ci si dorinta de a-l avea numai acolo. Julio inca ma tinea de talie si facea toate miscarile intr-un ritm adagio.
Voiam sa ii demonstrez ca mi-a fost dor de el, asa ca mi-am indreptat spatele, ramanand pentru cateva momente nemiscat. Julio se opri, uitandu-se intrebator spre mine.
-S-a intamplat ceva?
Mainile mi le-am asezat pe abdomenul sau. Ii puteam simti usoarele coboriri si urcari ale pieptului; aerul intra si iesea dinamic din plamani.
-Acum e randul meu sa-ti ofer placere, Julio.
Am inceput sa ma misc in fata si in spate, simtindu-i organul cum imi atinge fiecare punct. Ma sprijineam in palme, fiindu-mi usor sa execut miscarile. Julio ramase placut surprins si prefera sa nu ma intrerupa.
-Te misti bine, Eric. Continua.
-Nici nu aveam de gand sa ma opresc, iubitule. Isi mari ochuii la auzul acestui apelativ si ma trase brusc, ducandu-si mana rapid dupa capul meu, apoi lasandu-ma cutremurat de pasiunea cu care ma saruta.
Incepusem sa ma misc mai rapid; ma durea, dar continuam. Era un foc care ma mistuia si ma facea sa nu ma opresc, un fel de nebunie. Ii urmaream mana lui Julio ce se indrepta incet, dar sigur, spre erectia mea. Incepu prin a se misca pe toata lungimea mea, o data, de doua ori, de trei ori si tot asa pana cand imi pierdusem capul inundat de placere. Nu ma oprisem cu miscarile, ci continuam cu aceeasi dorinta. Se formase un fel de legatura intre noi, iar trupurile ni se miscau ca unul. Stiam amandoi ca ne apropiam de sfarsit, asa ca am lasat camera sa se cufunde in gemete, stigate, rasuflari profunde si sacadate. Eram multumit de mine, iar sufletul mi-l simteam inflorit de pasiune pentru el. Asta era cauza pentru care, de aceasta data, nu-mi mai era jena sa produc acele sunete in fata lui. Acesta era omul cu care as fi vrut sa-mi continui si impart viata.