Picaturi.

[hiimera]

Orignal fara diactrice, de data aceasta am scris fara.
Se pare ca acest one-shot a ajuns la final si ma bucur de aceasta. <3
Capitolul nu este corectat, dar voi reveni cu un edit in curand.

Capitolul III

Inca stand in ploaie, am urmarit silueta care incetul ,cu incetul se stergea din unda mea vizuala, Yooru pierdandu-se printre stropii vioi. Parea ca se aduna o mantie cetoasa, apa licariind atat de spontan in lumina creata de felinarele din jurul garii. Atmosfera era linistitoare, insa inima ma intepa dintr-un motiv sau altul si chiar daca strangeam materialul ud din jurul pieptului nu avea sa trateze junghiul...
Mi-am croit drum printre baltile adunate cu gandul dus spre lumea mea, insa in continuare cugetand asupra roscatului. Chipul sau imi rascolea amintirile create acum cateva minute, ore. Acele sarutari repetate, privirea lui hipnotizanta, trupul dur, conturat aproape lipit de al meu, m-a dat peste cap si acum nu mai puteam sa-mi bag altceva in minte, mereu ajungeam sa ii vad buzele, sa-i simt printr-un fior respiratia.
Printre dinti mi s-a prelins un oftat prelung, in timpul acesta introdusesem cheile in usa de la intrare, apoi descaltandu-ma de pantofi, iar dupa am inceput sa-mi dau jos hainele. Dand sa le pun in cosul din dormitor, am perceput parfumul puternic al roscatului, care incepea sa lase amprente umede pe ale mele palme. Ma imbatam cu el, era atat de placut simturilor mele care incepeau a lua razna dintr-un lucru atat de marunt.
Am dat drumul camasii usor punand-o peste pantalonii de scoala care zaceau in cosul din paie si indreptandu-ma spre futon, mi-am lasat trupul greu care a picat fix in moliciunea asternuturilor calde, ce ma asteptau de cand am plecat pe usa. Intreaga fata o aveam cufundata in perna parfumata, incepand apoi sa o frec pentru a ma dezmierda putin si cu palmele asezate dedesuptul pieptului, m-am sprijinit pentru a ma intoarce cu fata la perete si a parasii lumea reala, ducandu-ma in lumea viselor. Si ca in fiecare seara aproape, ma gandeam la acel cineva care venea la mine, parca rupt din noapte, cu a sa respiratie calduta, bratele primitoare si tandre care ma inveleau intr-o imbratisare si ma purtau spre ireal, fantastic... „Cine esti? Vreau sa stiu!” Mi-am spus in gand, apoi am adormit.

Un freamat melancolic de vrabiute se putea auzii de dupa usile glisante a caror mozaic misterios de natura pictata in cerneala sclipea de la razele solare ,ce incercau a penetra lemnul si panza impletita migalos. Au reusit sa intre cumva, sigur prin gaurelele din material, sagetandu-mi ochii si acoperindu-i pana ce pleoapele s-au strans si mai puternic.
Tresarind din patura am marait iritat ca a trebuit sa ma trezesc foarte devreme, stiam sigur ca nu acum era ceasul pentru plecare, insa din moment ce nu mai aveam somn, iar trupul mi-l intinsesem deja am aruncat lenes tricoul de pe mine, rasufland si inhaland aer din nou, privind in jurul meu. Acelasi loc, acelasi miros si totusi ceva parea ca pluteste in aer, apasator si imbacsit, insa nu provoca rau din contra mi-a contemplat pe chip un zambet larg si vesel. Intr-un fel sau altul simteam ca ceva nou avea sa se intample in viata mea si astazi era ziua.
Praful se parea ca se adunase pe mobila din lemn, puteam sa-i masor grosimea cu ochii, insa am dat negativ din cap in semn ca ma voi acupa ceva mai incolo de murdaria minora din casa, noroc ca bucataria era cea mai curata si frumos aranjata, cu rafturile pline de tot felul de vase din lut sculptate de catre bunica, traditional si cu diferite modele si culori care infloreau precum copacii din primavara.
Atmosfera era calduta inauntru, insa cand am iesit in curte sa ud florile, mi-am adus aminte ca nu mai trebuia, erau toate mangaiate inca din seara care trecuse pe sub pleoapele noastre ,de ploaie.
M-am udat cei drept pe talpi si am intrat in casa razand intr-un fel atat de ciudat, nu stiam de unde vine toata aceasta veselie, atata optimism exagerat. Ceva sigur imi trezise aceasta stare, insa ce?
Dupa ce am terminat cu tura din gradina m-am indreptat spre bucatarie unde mi-am pregatit o cacao calda, iar intr-un final m-am hotarat sa fac rapid un dus ca nu cumva sa racesc din cauza faptului ca seara trecuta cand Yooru m-a adus acasa, am refuzat politicos umbrela pentru a ma bucura de acei stropi purificatori.
- Ce dragut din partea lui! Am soptit printre buze, in timp ce ma pregateam sa intru in cada... Nu puteam spune ca locuinta mea era moderna singurele lucruri mai sofisticate de aici erau aparaturile din bucatarie: cuptorul si prajitorul de paine, care imi erau de foarte mare folos mai ales in zilele in care ramaneam fara mancare si imi prajeam painea pe care puneam mierea facuta chiar de mine.
De fiecare data cand trebuia sa astept sa-mi vina „salariul” de la job ramaneam fara bani si singura mea hrana era painea pe care o mai puteam cumpara din maruntis si plecam la bunica cu trenul de unde luam mierea, dar pe care o si preparam pentru a o ajuta pe buni sa o vanda in piata. Eu luam doua borcane mari care se termineau deobicei greu, dar erau foarte folositoare pentru a imi intinde mierea pe painea prajita.
Am privit tavanul ce incepea sa se incetoseze din cauza aburilor care pluteau prin baie, intotdeauna depanam tot felul de amintiri cand ma aflam cufundat in apa calda. Cred ca mi se trage de la cineva din familie sau toate doar eu am dat nastere la acest obicei ciudat.
De la tat sigur, el mereu a fost cu capul pe umeri: un barbat chiar dur si serios, dar cu o inima foarte mare. De la mama se poate, ea a fost o visatoare si o adevarata actrita, poate si din cauza vocatiei m-a parasit si m-a lasat la bunica... Niciodata nu voi afla raspunsul intrebarilor acestora, insa stiu ca m-a iubit mult si eu pe ea inca o iubesc, chiar daca inca mai pica lacrimile din ochii si gandul imi este furat de chipul ei in acea zi insorita si calduroasa cand statea in fata mea, intoarsa si palaria care ii flutura in vant.
Bule mici de aer au inceput sa iasa din apa, eu provocand acest fenomen care mi-a sters efectiv orice alt gand din cap, concentrandu-ma pe ceasul care ticaia de dincolo, asa ca m-am ridicat intr-un final, siroaie de apa pravalindu-se la vale pe peilea alba si usor luminata de razele solare care patrundeau prin geamurile de pe perete.
Mi-am strecurat degetele printre firele de par cazute si le-am amestecat intre ele pana ce stropii au sarit vioi izbindu-se de parchet, pasind apoi cu grija pe lemn pentru a nu cadea, am parasit baie cu un prosop in jurul taliei, urmarind secundarul rotundului aparat atarnat de peretele din fata si traversand coltul am intrat in bucatarie pentru a ma imbraca acolo, caci uniforma imi era asezata pe spatarul scaunului. M-am imbracat si apoi am savurat ultimele minute inainte de a pleca cacaoa calda cu paine prajita si miere, iar dupa am parasit incaperea pe usa si am fugit spre scoala, avand impresia ca voi intarzia, dar am ajuns la timp si am intrat la ora fara a mai analiza daca Yooru se afla in curte, deoarece erau foarte multi copii si deja ma inchesuiam ca sa pot inspira aer.
Croindum drum printre putinii elevi din incinta am ajuns la dulapul meu de unde am luat cateva caiete si dupa am intrat la ora, toti tintindu-ma cu privirile destul de uimiti.
- Ok, am spus, voi lua loc, daca se poate sa nu mai mai priviti asa... I-am rugat si cand mi-am pus fundul pe scaun un coleg de langa banca mea mi-a batut umarul cu palma.
- Ai mult curaj Riku, nu credeam ca vei avea indeajuns de mult tupeu sa-l refuzi pe seful yankeilor. A inceput sa zambeasca foarte vesel la mine, eu privindu-l confuz.
- Da, cum ai reusit sa refuzi? A intervenit o colega din stanga mea, care statea cu o banca mai in fata.
- Ce sa refuz? Eram nedumerit, nu intelegema ce spun, defapt la ce se refereau...
- Esti asa de timid, faza ca nu vrei sa fi al lui pentru o noapte.
Mi-a picat fata auzind acele cuvinte, cum si ce?
- Ce! Am tresarit in sus, dar profesoara a intrat si mi-a poruncit sa ma asez. Am dat pozitiv din cap, asezandu-ma apoi, dar comunicand prin biletele cu colegii care erau atat de curiosi in legatura cu „a lui pentru o noapte”. Dar nu avea nici o logica, Yooru nu mi-ar cere asa ceva in viata lui, asta doar daca nu s-ar referi a ma bate pentru o noapte intreaga pentru ca nu ia iesit ceva bine, dar nu la celalat sens, nu sunt eu in astfel de chestie si totusi cine si ce a spus asa ceva despre mine si el. Nu s-a intamplat asa ceva, plus de unde stiu ei ca am fost noapte trecuta cu roscatul? Ceva nu era bine.
Toata ora am incercat sa le explic in scirs ca Yooru nu mi-a cerut asa ceva si nici ca eu l-as fi refuzat intr-un fel sau altul, dar nu asta conta, trebuia sa aflu cine a raspandit aceasta informatie falsa, insa din pacate nici nu am apucat sa ma ridic de pe scaun ca unul din gasca roscatului a aparut nervos la usa clasei, strigandu-mi numele, apoi tipand in clasa.
- Riku, in spatele scolii te vreau si sa nu te prind ca te apropii de liderul nostru, altfel esti un om mor. Ai inteles? Am dat din cap in semn pozitiv si am inchitit in sec de frica, apoi tipul a trantit usile glisante si a parasit holul etajului acesta.
Un fior mi-a strabatut intreg corpul intepandu-mi fiecare muschi, inlemnisem complet.
- Auzi, Riku! Mi-am intors privirea crispata spre acea persoana care ma strigase, ascultand cu atentie. Singura ta scapare este chiar Yooru, daca te ai bine putin cu el poate scapi, insa alte sanse de supravietuire nu prea ai sa stii.
Cred ca de inca cateva ori am inghiti saliva ce mi se stransese in gura si restul orelor care au sosit numai in clasa am ramas, in banca mea, asteptand sa plec acasa. Insa stiam ca trebuia sa fiu prezent in spatele scolii si sigur pe terenul cluburilor de sport. Ce aveam se ma fac, eram o fiinta inferioara lor fizic, nu aveam cum sa ma bat cu ei, nu sunt in stare nici sa deschid un amarat de borcan... cred.
Mi-am stranbat fata putin la acest gand, dar cand mi-am analizat ceasul de la mana mi-am dat seama ca trebuie sa ies sa-mi cumpar un suc la cutie pentru a-mi potolii setea si tot ce trebuia sa fac este sa nu am contact de orice fel cu Yooru. Pe drum totusi, in timp ce strabateam holurile, pe geam i-am intalnit privirea roscatului si zambetul mare pe care mi-l transmisese, pentru cateva clipe am zambit dar momentul a fost spulberat cand m-am panicat si am fugit. Apoi cand am ajuns la cantina si mi-a scapat moneda Yooru s-a oferit sa-mi cumpere el un suc, mare greseala, fiindca cu toate ca el nu si-o incasa eu da.
- Mersii, dar nu este nevoie, o sa-mi iau alta data, acum nu este cazul. Am inceput eu sa vorbesc mai repede ca oricand.
- Dar ti-a cazut fisa si am observat ca doresti cu pofta ceva de baut, ce s-a intamplat? Te-ai gasit tocmai acum sa fi dragut cu mine, nu se putea in alta zi si de ce imi bate atat de tare inima... nu mai vreau, m-am saturat. Trebuia sa fug, caci colegii lui m-au observat si asta insemna doar necaz, insa am fost un idiot fiindca l-am impins si aceia au vazut, iar chiar daca el nu s-a suparat, aia da, fierbeau.
Orele se terminau si eram atat de agitat, banca se cutremura, iar sufletul meu la fel, ce aveam sa fac cand ma intalneam cu matahalele acelea, oare Yooru avea sa fie prezent? Ce se va intampla, o Doamne spune-mi ceva...
Cand clopotelul a sunat cineva din gasca lor a venit sa ma conduca, am observat ca vremea se inora si in curand ploaia va incepe sa pice precum lacrimile ce vor izvora din ochii mei.
Eram fata in fata cu ei si cand am facut un pas spre tipul care venise prima data in clasa, am primit un pumn in fata care m-a doborat pe jos.
- Cum iti permiti sa-l refuzi pe seful nostru? Ha! A strigat precum un animal scapat din cusca, apropiindu-se de mine, ridicandu-ma in sus apoi aruncandu-ma pe jos. A inceput sa ploua, iar eu deja simteam ca ma descompun sub loviturile lor.
- Raspunde piticule, sau vrei sa mori aici?
Nu am mai raspuns, m-am resemnat la tacere si acestia au inceput sa ma loveasca cu picioarele in abdomen, burta, spate, pana ce am inceput sa vars lacrimi odata cu intreg cerul ce-mi plangea de mila. Stiam ca se va ajunge la asta, poate ca nu era vina lui Yooru, ci dar a mea ca interactionasem cu el. Nu era un om rau, era o persoana foarte buna si nu trebuia sa-l cunosc foarte bine pentru a-mi putea da seama de asta. M-a primit in casa lui si pentru prima data am simtit caldura, chiar daca de multe ori ne certam si ne bateam...
Un val de durere mi-a sagetat coloana, paream paralizat si intreg sistemul muscular imi era amortit.
- Mori, mori! Strigau aproape toti.
- INCETATI! S-a auzit din capatul celalat al terenului, era vocea roscatului si se parea ca se inteteste. Am spus sa incetati! Am putut sa vad cum alerga si cand a ajuns in fata celui care ma lovea, i-a traznit un pumn zdravan fix in maxilar, aruncandu-l departe, apoi ceilalti au inceput sa strice ca de ce a facut asta. Era nervos, se vedea pe chipul sau furia inflacarata, iar ochii lui acizi te fulgerau in inima, bagand teama in suflet.
A inceput sa-i loveasca pe toti, sarind pe ei, tavalindu-i in baltile adunate in jur, pana ce i-a jupuit aproape de haine din cauza ca tragea de ei pentru a le aplica cate un picior in burta sau in fata. Era dezlantuit si nu puteam crede ca facea asta pentru mine.
Se mai auzeau cateva voci, erau profesori care ne vazusera si se indreptau spre noi speriati. Totusi nu am reusit sa captez si celelalte momente, fiindca am lesinat sub privirile celorlalti care se adunasera langa mine.

Auzeam lovituri in lemn, asa ca indrumat de acel sunet surd m-am ghidat spre iesirea din negura mintii mele care ma avea ca ostatic. Am simtit ceva tare dedesuptul meu, am inceput sa pipai si imediat o voce m-a intampinat.
- Te-ai trezit in sfarsit, chiar la timp, am ajuns acasa.
„Acasa?” O soapta mi-a strabatut capul, unde eram... Am privit in jur, totul incepea sa se clarifice, eram acasa la mine.
- Ce cautam aici?
- Cum adica Riki, te-am adus acasa fiindca ai lesinat din cauza... A facut o pauza lunga, apoi dupa ce am intrat in bucatarie, acesta m-a asezat pe micul meu fotoliu improvizat dintr-o perna foarte mare, care semana mai mult ca un sac de culoare crem unde mai stateam eu si admiram seara ploaia.
- Mersii!
S-a pus in genunchi brusc in fata mea, prinzandu-mi palmele in ale sale, incepand sa isi ceara scuze pentru cele intamplate. Mi-au trecut toate scenele si am inceput sa-i explic cum statea treba, in timp ce el imi mangaia palmele si ma privea intristat. A da din cap si a tot continuat sa se scuze si la un moment dat a spus:
- Daca veneam la timp nimic din acestea nu s-ar fi intamplat, iar tu nu aveai sa patesti nimica, sunt prost, nu pot sa protejez nici persoana pe care o iubesc cu desavarsire.
Nu prea intelesesem prea multe, insa se ridicase luand o oala medie, turnand apa in ea si puanand-o la fier, apoi a scos dintr-un sertar o carpa curata pentru a o inmuia apoi in apa calda si a mi-o plasa pe frunte, apoi incepand sa ma dezbrace incetul cu incetul, pentru a-mi curata trupul de noriu si sange.
M-au lovit destul de tare, iar ranile erau destul de insangerate si vinete in anumite parti. Totusi felul in care le pansa ma alina si chiar daca ma durea cand apasa pentru a indeparta murdaria, reusiea totusi sa ma faca sa-mi indrept intreaga atentie asupra chipului sau ud si intristat. Nu credeam ca voi avea ocazia sa-l vad asa si totusi era ceva nou pentru mine, insa ma bucuram.
- Imi cer scuze! Te mai doare? A intrebat cu vocea scazuta.
- Nu te mai scuza atat demult, nu este vina ta Yooru eu trebuia sa stau la locul meu si sa nu te deranjez, poate ca era mai bine daca nu acceptam...
- Nu, nu spune asta. A sarit pe mine, cuprinzandu-ma in brate si incepand sa ma stranga tare de tot. M-am bucurat enorm de mult ca ai venit la mine, parintilor mei le-a fost atat de drag si mie cel mai mult, idiotul care a raspandit toate acele prostii a fost vecinul meu, care merge cu noi la scoala, te-a vayut ca ai venit la mine si imediat te-a bagat in gura leului.
- Yooru!
S-a idepartat putin de mine, astfel ca ale noastre chipuri sa fie doar la cativa centrimetrii distanta.
- Asculta aici Riku, te... plac foarte mult si nu am dorit sa-ti creez atat de multe probleme, defapt am crezut ca lucrurile vor merge foarte bine si ca ne vom imprietenii. Niciodata nu m-am gandit ca te voi ranii in halul acesta.
Dupa ce l-am smucid putin, in timp ce radeam l-am facut sa rada si l-am rugat sa uite de toate acestea. Era ud asa ca i-am spus sa merga sa-s ia un prosop.
- Veyi ca baia e...
- Stiu unde este! A spus in timp ce a ridicat palma in sus, dar in acel moment mi-am dat seama de faptul ca el imi cunostea fiecare sertar si chiar si baia... ceea ce mi se parea foarte ciudat. Dar tocmai intrase pentru prima data aici.
S-a lasat linstea si cand a revenit eu avem privirea lasata spre podea, eram putin sceptic si temator, asa ca l-am intrebat:
- Yooru, ai intrat aici pentru prima data, cum de imi stie fiecare sertar si de unde stii sa iei prosoapele?
Nici un raspuns la inceput, dar dupa acesta a lasat materialul alb al prosopului sa pice jos indeptandu-se spre mine, care incepeam sa ma inchei la camasa si sa ma ridic in sus, pentru ca simteam ca ceva nu avea sa fie bine. Asa a si fost, m-a impins pe perna verse si s-a sprijinit cu palmele de marginile pervazului interior, privindu-ma intens, zambetul disparandu-i.
Si-a apropiat incetul, cu incetul chipul de al meu, usor indeptandu-si buzele in diferite parti ale fetei mele astfel speriindu-ma si inchizand ochii, dar imediat mi-a sarutat buzele, apoi linagandu-le cu limba, din nou presandu-le pana ce a pastruns prin bariera formata de dinti, cercetand cu grija fiecare coltisor al lacasului umed si cald, paralizandu-ma.
Am dorit sa il dau jos de pe mine, insa imi imobilizase bratele deasupra capului, strangandu-le si strigandu-mi numele odata, mi-am intors privirea tematoare spre ochii lui fermecatori.
- Stii cine sunt, dupa nume poate nu, dar dupa atingeri, dupa sarutari, Riku, te iubesc si in fiecare seara aproape trec la tine privindu-te cum dormi la geam si admiri ploaia, m-ai vrajit inca din prima clipa in care ochii mei te-au prins . Ploua si erai atat de vesel din pricina aceasta, asa ca de atunci te vizitesc doar pentru a-ti vedea chipul frumos.
- Tu, tu esti acel cineva!? Nu, nu pot sa cred, dar de ce ... De ce nu mi-ai spus asta pana acum? De ce m-ai facut de atatea ori sa ma gandesc intens la tine, de ce mi-ai injunghiat inima cu dragostea ta?
Ne-am privit pret de cateva secunde, el uimit, iar eu ingrijorat pe ceea ce tocmai spusesem. Ii oferisem pe tava un fel de „te iubesc de mult timp”.
- Riku, acum era serios, asculta poate pare prostesc dar chiar te iubesc si imi cer scuze ca pana in acest moment a trebuit sa te fac sa astepti, cand defapt de multa vreme trebuia sa-ti spun ceea ce simt. Esti o fiinta mult prea pretioasa, pe care nu am dreptul sa o pierd, te iubesc! Te iubesc, te iubesc. Si m-am strans apoi in brate ca de tare a putut, putand sa-i simt inima pulsand nebuneste in piept la unison cu a mea, amandoua parca concurand la o cursa. Eram putin agitat si confuz, nu stiam ce sa mai spun, insa m-am lasat prata dentatie si m-am laturat lui, sarutandu-l pe buye si marturisindu-i dragostea pe care i-o purtam de ceva vreme.


Mi-am dat seama la timp ceea ce simt, astfel ca acum sunt impreuna cu persoana la care tin din tot sufletul si pot a creea amintiri noi si minunata pe care le voi pretuii mereu. Nu trebuie intotdeauna sa ai o explicatie logica sau ilogica, incerta sau certa pentru a spune cuiva chiar si prin suspine ca o iubesti. Nu trebuie ca totul sa se desfasoare incet, cu detalii pentru a trai fiecare moment intes.
Ceea ce conteaza cu adevarat este sa-ti dezlantui emotiile si sentimentele atunci cand simti ca trebuie, nu perzi nimica, ci doar incepi o noua viata, un nou drum in lumea aceasta.

~Sfarsit~