18-06-2012, 09:56 PM
Gabi, am citit tot capitolul, dar nu acum, ci de cand l-ai postat. Si din nou am ramas uimita de felul in care relatia celor doi amici infloreste.
O sa incep prin ati spune ca se mai strecoara si cateva greseli de tastare, oricum tu deobicei lucrezi impecabil, asta o stiu de cand te-am cunoscut, insa sa fi mai atenta. Doar atat, dar in rest vreau doar sa te laud pentru ca imi place cum ai dezvoltat cele doua personaje si etapele pe care le parcurg impreuna.
O legatura stransa, lucruri noi pe care le descopera, noi aventuri si amintiri pe cinste, ai creat o poveste interesanta. Nu e lupta, nu e actiune dinamica intr-un sens in care se intelege ca exista eroi si raufacatori, ci o actiune dinamica in volum, in substanta, in caractere si in personalitati. Pe mine asta ma fascineaza la acest fic si pot spune ca in continuare faci o treaba minunata.
Bine asta este si parerea mea, acum fiecare cu a lui, dar stiu ca esti o scriitoare buna si nu glumesti cand te apuci de ceva ca lumea. De asemenea m-ai lasat in suspans total, ma intreb si ma roade capul ce oare se va intampla la acea petrecere, cum se va comporta Zack cu tipa aia, oare va aplica ce a invatat, cine stie? Ramane la altitudinea autoare.
Nu ma pot abtine si voi spune si cate ceva despre Frankie care pur si simplu este bijuteria in tot acest concept, nu spun ca nu si Zack, dar Frankie este cel care il indruma, l-a luat sub aripa lui pe noul sau amic. Il invata lucruri interesante, defapt lucruri destul de normale ca sa zic asa, desigur ca Zack nu-si prea da seama de faptul ca nu e bine ceea ce face (din punct de vedere religios, dar cui ii mai pasa), insa felul in care unul ii raspunde celuilalt e pur si simplu genial. Asa cred eu, consider ca ai scos ceva bun din amandoi, mai ales din Frankie, caci pare ca ma uit la cineva real, la o persoana din lumea noastra si nu a fictiuni.
Amandoi defapt sunt bine descrisi si ca sa fiu mai pe inteles ai reusit sa creezi niste personaje reale, palpabile (intr-un fel sau altul), nu le-ai atribuit nu stiu ce chestii: puteri, forte, bazaconii din acestea, ci te-ai axat pe o idee reala, normala, care se poate realiza si in viata de zi cu zi.
Ok, mai bine ma opresc ca prea mult m-am lungit. Sper doar ca ai inteles.
Mie imi place si cu asta basta, nimeni nu imi poate schimba parerea.
Astept nextul, succes in continuare si multa inspiratie! *tighthug*
O sa incep prin ati spune ca se mai strecoara si cateva greseli de tastare, oricum tu deobicei lucrezi impecabil, asta o stiu de cand te-am cunoscut, insa sa fi mai atenta. Doar atat, dar in rest vreau doar sa te laud pentru ca imi place cum ai dezvoltat cele doua personaje si etapele pe care le parcurg impreuna.
O legatura stransa, lucruri noi pe care le descopera, noi aventuri si amintiri pe cinste, ai creat o poveste interesanta. Nu e lupta, nu e actiune dinamica intr-un sens in care se intelege ca exista eroi si raufacatori, ci o actiune dinamica in volum, in substanta, in caractere si in personalitati. Pe mine asta ma fascineaza la acest fic si pot spune ca in continuare faci o treaba minunata.
Bine asta este si parerea mea, acum fiecare cu a lui, dar stiu ca esti o scriitoare buna si nu glumesti cand te apuci de ceva ca lumea. De asemenea m-ai lasat in suspans total, ma intreb si ma roade capul ce oare se va intampla la acea petrecere, cum se va comporta Zack cu tipa aia, oare va aplica ce a invatat, cine stie? Ramane la altitudinea autoare.
Nu ma pot abtine si voi spune si cate ceva despre Frankie care pur si simplu este bijuteria in tot acest concept, nu spun ca nu si Zack, dar Frankie este cel care il indruma, l-a luat sub aripa lui pe noul sau amic. Il invata lucruri interesante, defapt lucruri destul de normale ca sa zic asa, desigur ca Zack nu-si prea da seama de faptul ca nu e bine ceea ce face (din punct de vedere religios, dar cui ii mai pasa), insa felul in care unul ii raspunde celuilalt e pur si simplu genial. Asa cred eu, consider ca ai scos ceva bun din amandoi, mai ales din Frankie, caci pare ca ma uit la cineva real, la o persoana din lumea noastra si nu a fictiuni.
Amandoi defapt sunt bine descrisi si ca sa fiu mai pe inteles ai reusit sa creezi niste personaje reale, palpabile (intr-un fel sau altul), nu le-ai atribuit nu stiu ce chestii: puteri, forte, bazaconii din acestea, ci te-ai axat pe o idee reala, normala, care se poate realiza si in viata de zi cu zi.
Ok, mai bine ma opresc ca prea mult m-am lungit. Sper doar ca ai inteles.
Mie imi place si cu asta basta, nimeni nu imi poate schimba parerea.
Astept nextul, succes in continuare si multa inspiratie! *tighthug*