Citat: Banii aduc de cele mai multe ori influenta financiara, ei te fac important si iti dau senzatia ca esti important incepand sa te comporti ca atare.Hotaraste'te, ori te fac important ori iti dau senzatia ca esti. Da, insa cu ce scop sa fii un om important, cu valoare?
Citat: Viata in sine este singurul lucru care merita fructificat. Implinirea placerilor lumesti este prima prioritate in fructificarea unicei vieti asa ca oameni nici odata nu sunt multumiti cu avutia lor de orice fel fie ea materiala,intelectuala etc.Te contrazici in cel mai... stupid mod. In primul rand, afirmi ca scopul nostru ca oameni este sa ne fructificam viata, iar ca sa facem acest lucru trebuie sa ne implinim placerile lumesti. Dar, in acelasi timp, tot tu afirmi ca oamenii nu sunt multumiti cu avutia lor, deci prin urmare acest drum de fructificare al vietii in sine este gresit. Deci, imi dai mie dreptate.
Sa punem problema asa: Tu, ca om, ai TOT ce iti doresti, dar absolut tot. Si apoi ce?
Citat: Influenta,bogatia,manipularea, toate sunt bune pentru cel care le detine si tind sa cred ca asta conteaza cel mai mult pentru ca cu cat detin mai multa putere oameni consideranduse mai aproape de conditia de zeitate.Conditia de zeitate nu exista. Toti oamenii sunt egali in fata unei singure zeitati, Dumnezeu. Cum poate un om sa fie mai presus fata de alt om? Poate sa fie mai bogat, mai faimos, mai inteligent, dar niciodata mai presus de el ca fiinta. Influenta, bogatia, manipularea nu iti aduc decat un statut social mai mare fata de un om, dar nu orice om, ci de cel care tanjeste dupa bogatia aceea care o ai tu. Deci din start nu esti mai important fata de TOTI oamenii, ci doar de cei care tanjesc dupa avutia ta lumeasca.
Citat: Nu sunteti tentati? Nu va-ti vedea intr-un regim totalitarist,iar voi fiind in varful scari ierarhice?Adica ce spui tu? Ne intrebi daca suntem tentati sa fim Lenin? Stalin? Hitler? Ah... la regimurile astea totalitariste e o discutie asa de lunga si buna de purtat, dar am deriva de la subiect. Am sa spun doar ca in aceste regimuri nu a contat ierarhia, nu a contat conducatorul, ci scopul si urmarile lor in deceniile ce au urmat.