[Yaoi] Nopti uitate

[Lexxu]

Mersi pentru comentari fetelor. Stiu ca acum sunteti cam in ceata, dar pana nu trec, cateva capitole nu o sa va lamuresc nicicum, oricum sper sa va placa:o3. So' next:




[center]Capitolul 2.
Randy's P.o.v [/center]



„Ai simtit vreodata cum e sa fi liber in adevaratul sens al cuvantului? Ai avut prieteni, pe care sa-i ajuti in momente dificile? sau ai suportat singuratatea, sufletul adancindutise in cel mai intunecat colt al lumii...? Ai simtit vreodata cum e sa fi... iubit?”

Mi-am deschis ochii lenes, privind in jur. Sunt singur din nou, atat de singur incat sufletu-mi urla de durere in interior. Am zambit trist, amintindu-mi de vorbele bunicului meu. Si acum puteam sa-i vad chipul albicios, ridat, insa sincer si pe el mereu cu un zambet calduros. „Un om singur va acceptat usor sa fie tinut captiv de alta persoana, doar ca sa scape de singuratate.” Acum imi pare destul de rau ca nu am tinut cont de vorbele tale, batrane, imi pare atat de rau...
Am cascat, incepand sa cant, cantecele specifice mie. Se auzise un mormait slab, apoi o voce binecunoscuta mie.
- Te-ai trezit destul de repede, galagiosule. Spusese frecandu-si cu mainile ochii.
- Scuze ca te-am trezit, dar ma stii, nu prea pot dormii. Am spus intr-un final, pe un ton copilaros, atat de specific mie...
Stapanul meu se apropiase incet de colivie si ma servise cu apa proaspata. Am luat putin in plisc, pentru a-mi uda gatlejul si asa destul de minuscul. Mi-a deschis usita, iar eu iesisem, atat de repede incat ma uimisem pe mine. Nici eu nu-mi dadusem seama cat de mult doream sa zbor. Dadusem a pleca, insa observasem ca geamul e deschis, si am oftat.
- Sti regula, sa nu te intorci tarziu. Imi spusese roscatul, deschizandu-mi geamul. Ai grija, e periculos afara. A mai adaugat.
Nu am mai raspuns caci imi luasem zborul in larg, printre nori... asa cum visam cand eram mic. „Pentru ca o sa fi din nou liber, cand vei gasii dragostea adevarata... sau cand dragostea te va gasii pe tine.”
Am tresarit usor, amintindu-mi cuvintele roscatului, mai apoi zambiind trist doar pentru mine. Nu am fost niciodata optimist in legatura cu aceast sentiment, pe care uni au tentinta sa-i spuna iubire. Cand locuiam cu bunicul, l-am pus odata sa-mi explice, ce inseamna acest lucru. „Nu e un lucru, Randy, dragostea e un sentiment puternic, ce uneste doi oameni. E... cum sa-ti explic? Pai, inima ta e doar jumatate iar tu... trebuie sa-ti cauti cealalta parte. Cand o sa gasesti persoana aceea, o sa sti. Asa cum am stiut si eu cand am gasit-o pe bunica ta.” Ce pacat ca eu nu am gasit-o bunicule... Am avut prietene, destul de multe, si am ajuns sa facem chiar si sex, insa... tot nu mi-am gasit jumatatea. Mi-am indreptat privirea spre un nor, intrebandu-ma...
- Bunicule, am sa o gasesc vreodata?
Imi desfacusem aripile si mai tare, facand cercuri, iar din intamplare vazusem un parculet. Oricum sunt destul de extenuat, de ce sa nu ma odihnesc putin?
In scurt timp piciorusele mele atinsesera solul, usor. Penele mele albe precum zapada straluceau in lumina soarelui, incantandu-ma. Mi-am facut curaj, apropiindu-ma de tanarul ce atipise pe banca.
Am incercat sa zbor in dreptul chipului sau, si m-am mirat un pic de frumusetea lui. Pentru prima data eram curios de culoarea ochilor, a unei persoane. Trebuie sa recunosc, trasaturile sale imi dau de inteles ca e englez. Buzele mici, rozali, pielea nici prea alba dar nici prea neagra si pletele blonde care-i ajung undeva pana la baza gatului, se armonizeaza perfect. Ca sa nu mai zic de corpul sau, ce nu se lasa mai prejos.
Am dat din aripi, facandu-l sa se trezeasca, injurand printre dinti. Ma luase in vizor, si atunci am vazut... doua perechi de lagune, adanci, frumoase...
- Hei micutule, ti-e foame? spusese uitanduse la mine.
Asta ma incurajase sa ocup loc pe palma ce tocmai si-o intinse in directia mea. In ochii mei, parea destul de bland, insa nu stiu daca ma insel sau nu.
Se ridicase de pe banca ciocolatie, indreptandu-se spre primul magazin. Cumparase seminte pentru mine si un corn pentru el. M-am hranit cu mancarea oferita de el, ciripindu-i un „multumesc” pe care sigur nu-l intelesese. Doar stapanul meu ma intelege cand spun ceva...
- Ma cheama Jeff, cred ca tie o sa-ti spun... Cuky.
Ramasese uimit pentru faptul ca primisem un nume, de la un strain, un strain care-mi oferise si mancare. Am ciripit in continuare de fericire. Nu am mai fost asa de vesel niciodata, adica aproape niciodata, caci pe vremea bunicului meu eram cu adevarat fericit.
- Sti, micuta pasare, aseara am cam baut si deaia am ajuns aici. Defapt nici nu stiu cum am ajuns aici, insa iti multumesc pentru ca m-ai trezit. Daca nu erai tu cine stie cat mai ramaneam pe banca si as fi ajuns mort sau batut.
Cascasem ochii involuntar la spusele sale. Cine ar dorii moartea unui om atat de incantator ca si Jeff? In orice caz nu unul bun. Acum chiar ma simteam apreciat si util cuiva. Ma bucur ca l-am zarit, si ca l-am putut ajuta. Ma bucur ca, cuiva ii pasa de mine intratat, incat sa-mi dea un nume...
- Sper sa ne mai intalnim. Imi spusese ducand mana pe care sedeam in dreptul buzelor sale. Mi-a sarutat pliscul usor, dar dulce soptindu-mi un multumesc apoi plecase.
Eu ramasesem fara oxigen, caci plamani mei minusculi refuzau sa se umple cu aer. Un fior imi strabatuse intreg corpul, iar inima incepuse am bate mult mai tare. Am privit cerul, desfacandu-mi aripile si luandu-mi zborul. „Hei, bunicule, asta inseamna iubirea?”
Incercasem sa uit ceea ce tocmai se intamplase, urmand sa ajung la stapanul meu de drept, roscovanul, Codi. Nu-mi suradea ideea de a-mi petrece viata intr-o colivie, insa n-aveam de ales. Acum ca am gasit o cale, nu, mi-a gasit „bucata” lipsa pot sa ma eliberez.
Ajuns la locuinta tanarului, am patruns inauntru pe geamul larg deschis. Culorile deschise dominau incaperea, facandu-mi vazul sa fie incantat.
- Astazi ai venit mult mai devreme, Randy. S-a intamplat ceva? intrebase pe un ton mieros, atat de prefacut...
Imi intorsesem chipul inspre' el si i-am raspuns:
- Nu, nu s-a intamplat nimic special stapane. Doar m-am plictisit eu...
Venise in directia mea, mangaindu-mi capul.
- Am nevoie de servicile tale, Randy. Mi-e foame si...
- Stiu ce am de facut, stapane. Spusesem si-mi luasem talpasita din nou.
Se pare ca astazi va trebui sa culeg spirite de prin oras, va trebui sa-i aduc de mancare roscatului.
Cand privisem cerul, mintea imi zburase la Jeff. Ochii aceia, parca meniti sa ma farmece reusisera sa-mi atraga atentia intrutotul. Vreau sa-l vad din nou fiindca in curand voi fi liber, stiu asta... o pot simti.