Capitulare

[Beatrix LaVey]

Multumesc mult cititoarelor pentru comentariile aduse ! Va pup!


Next:


*

Dupa cum ma asteptasem, sedinta aceasta de... "exorcism", ca sa-i spun asa, nu avea sa decurga bine. Lucas, cel despre care banuiam ca este strigoi, aparuse. Era mai rau ca niciodata, parea malefic, iar mie deja incepuse sa-mi bata inima mai tare. Eric ma lua in brate si ma stranse la pieptul sau. Nu-mi venea sa cred, insa ceea ce se intampla era real...
Intr-un fel sau altul, era bine ca nu eram nebun. Pe de alta parte insa... Lucrurile stateau foarte prost: Nu imi doream sa moara nimeni sau sa fie chinuit. Tinusem la Lucas foarte mult cand traia. Mai mult, tineam si acum la el... Si nu-mi venea sa cred, dar aveam o neaparata nevoie de sprijin.
Bunica scoase crucufixul si il indreptase spre silueta fantomatica ce disparu imediat. Am rasuflat usurat, desi inca eram teribil de speriat cu privire la ce s-ar putea intampla. Presimteam ca nu avea sa fie asa de usor precum ma asteptasem...
Imediat ce realizasem ca suntem singuri, m-am uitat la bunica cu ochii plini de speranta.
- Ce e de facut, buni? intrebasem scurt, stergandu-mi lacrimile. Aceasta se uita la mine si la conte, iar noi,realizand ca ne tineam in brate, ne-am indepartat. Nu era momentul ca femeia sa afle despre ceea ce se intamplase intre noi.
- Micutule, intai iti voi face o slujba. Apoi va trebui sa mergeti voi doi in cimitir si sa ii vedeti cadavrul lui Lucas. Puneti-i un crucifix pe frunte si turnati-i apa sfintita pe gat. Asta ar trebui sa-l linisteasca, este singurul lucru pe care-l putem face. De altfel, iti voi da o amuleta pe care s-o porti intotdeauna. N-o poate da jos sub nicio forma, cel putin asa sper. Il va tine departe de tine. Pentru siguranta, il vei purta si tu, Conte. spuse bunica si Eric dadu afirmativ din cap, inclinandu-se spre a ne arata ca este de acord cu ceea ce spusese bunica mea.
Am suras cu tristete cand bunica a inceput sa-si stranga lucrurile: un altar, lumanari, niste icoane pe care le pictasem chiar eu, dar le sfintise preotul, crucifixul si amuleta, care semana cu o floare, daor ca avea doar patru petale. M-am uitat lung la ea, neintelegator. Era dintr-un material ciudat, negru stralucitor.
Nu-mi puteam lua ochii de la acea amuleta. In scurt timp, aparu inca una: bunica se parea ca avea si rezerve. Le puse pe acel alar si incepu sa faca diferite incantatii care mie mi se pareau care mai de care mai ciudate. Am oftat, luandu-l pe Eric de mana. Bunica nu ne vedea.
Acesta ma lua in brate si ma stranse la pieptul meu, neindraznind sa spuna absolut nimci pentru a nu o face pe bunica sa-si piarda sirul gandurilor. Intre timp, prin mntea mea incepura sa isi faca loc diferite idei insotite de imagini: uciderea lui Lucas prin infigerea unui tarus in buric sau in inima, scoaterea inimii acestuia, arderea ei si apoi bautul cenusii, taierea capului baiatului si cate si mai cate altele la fel de infioratoare, macabre.
Incepusem sa tremur. Nu-mi venea sa cred ca ma gandeam tocmai la asa ceva. In bratele calde ale lui Eric al meu, am adormit...

In momentul cand mi-am deschis ochii, zorii zilei imi mangaiau chipul palid acum, incadrat de o mana de par balai ce cadea peste tot pe perna si cearsaful de pe pat. Am suras trist, realizand ca sunt in mansarda mea. Nu-mi aduceam aminte cand ajunsesem aici, insa se parea ca fusesem adus de Eric si bunica. Ma intrebam unde mi-e contele...
Mi-am dus mana la gat, realizand abia acum ca purtam talismanul pe care-l sfintise bunica mea aseara, sau ce naiba i-o fi facand! Eram insa ingrijorat de ce s-ar fi putut intampla dupa ce adormisem eu. Daca Eric mersese in cimitir? Eram ingrijorat pentru viata sa, mi-era teama sa nu fi patit ceva rau...
Incepusem sa tremur si am sarit in picioare. Aceeasi durere groaznica, insa parca avand o mai mica intensitate, imi puse stapanire pe trup. Fiecare incheietura ma durea de parca as fi fost batut incontinuu, fiecare oscior si fiecare muschi imi gemeau de durere.
Cu chiu, cu vai, am reusit sa ajung unde imi propusesem: jos. I-am gasit acolo pe bunica si pe Eric, care radeau voiosi. Si contele purta la gat acelasi talisman ca si mine. Cand m-am sprijinit de zid, cei doi ma vazura si contele sari in picioare, venind in intampinarea mea. Mi-am inchis ochii, iar acesta ma lua in brate, sarutandu-ma apasat pe buze. Probabil ca nu isi daduse seama ca nu ar trebui s-o faca, fiindca bunica nu era tocmai omul care ar fi acceptat o astfel de relatie.
Incepusem in acel moment sa ma agit. Probabil o faceam degeaba, sau poate ca… Nu stiu, era ciudat ce se intampla atat cu mine, cat si cu Eric.
Pesemne uitase ca bunica era de fata, caci aceasta scoase un tipat speriat, iar mie mi se intunecase totul in fata ochilor. Stiam ca nu avea sa fie bine. Batrana isi duse mana la inima, iar in momentul urmator transpira abundent. Se zbatu de cateva ori, dupa care isi inchise ochii, ramanand inerta pe fotoliul pe care statea.
Femeia incepu sa se agite.
- Sunteti nebuni?! O astfel de relatie… Niciodata nu va fi acceptata! Daca va va vedea lumea?!
Probabil ca ea deja acceptase acolo, udneva, in interiorul ei, ca eu si Eric aveam o relatie ciudata. Chiar ma agita insa.
- Iubire... Imi pare rau, spuse in soapta.
Simteam ca tot cerul cazuse in capul meu. Lacrimile incepusera sa-mi curga siroaie pe chipul schimonosit de durere. Incepusem sa plang in hohote, nevenindu-mi sa cred tot ce se intampla. Ma durea inima din piept, imi doream sa nu fie adevarat ceea ce vad, insa... Insa nu avea mnoroc. Era realitatea crunta, bunica mea... bunica mea ma critica.
Incepea sa devina ciudat. Bunica mea se agita, iar in jurul nostru, totul parca se intunecase. Nu imi placea, ma simteam usor ciudat. Trebuia sa stiu ca Lucas avea sa vina, ar fi trebuit sa ma astept.
Nu se atingea de mine, de Eric, noi se parea ca eram protejati. Dar l-am vazut in urmatorul moment si am stiut ca nu sunt singurul care il vede: Eric ramasese, la randul sau, cu gura cascata, incapabil sa spuna orice altceva.
- Lu…cas… mormaisem nevenindu-mi a crede.
Ce facea?! Bratele sale ii inconjurara umerii bunicii mele si pe chipul sau aparu un zambet malitios. Incepeam sa ma agit.Voiam sa ajung acolo, dar parca nu mai aveam puterea necesara sa ma misc, eram tintit locului.
Lucas profita acum de conditia sa si devenea periculos. Bunica mea déjà il simtea si ma temeam de ce avea sa se intample. Femeia incepuse sa se zgaltaie usor, sa transpire din abundenta. Trupul sau reactiona ciudat, niciodata nu mai vazusem asa ceva. Avea convulsii…
- Bunico!
Vocea mea era disperata. Eric, in timp ce eu plangeam, ramasese nemiscat. Lucas o facea, Eric practic nu mai era prezent acolo, aparea doar ca o stana de piatra.
In scurt timp, luminile incepura sa se aprinda si sa se stinga haotic, in casa era un current neplacut si o senzatie groaznica, si totul era teribil de ciudat. Imi trimitea fiori pe tot corpul. Tipetele bunicii erau de-a dreptul infioratoare, iar chinul prin care trecea aproape ca il simteam si eu privind-o. Simteam…
- Lucas, inceteaza!
Lucas ma privi fix in ochi si, cateva clipe mai tarziu, inceta si disparu. Bunica mea cazu pe canapea, fara sa reactioneze. Imediat ce m-am putut misca, am fugit in acel loc, cuprinzand-o in brate. Voiam sa nu fie adevarat lucrul la care ma gandeam, dar…
Bunica se luptase cu Lucas si pierduse lupta. Murise.
Daca nu as fi fost... un sodomit, daca nu as fi fost indragostit de un barbat, poate soarta ei ar fi fost o cu totul alta. Nu-mi venea sa cred, dar aceasta era realitata. Incepusem sa plang isteric, luandu-l pe Eric in brate.Acesta porunci servitoarei sale sa vina cu tot ce trebuie, deoarece bunica murise. Si ea incepuse sa planga...
Si natura incepuse sa planga. Cerul varsa lacirimi amare pentru greseala care o ucisese pe biata mea buunica, o femeie de milioane. Ma simteam singur, disperat. M-am uitat la Eric, cerandu-i din priviri ajutorul. Nu stiam cum sa reactionez.
- Cum o ingrop... ? Eric, imi poti da banii pe tablourile acelea?
L-am privit plin de speranta, iar el, plin de tristete, rase scurt:
- O ingrop eu. Banii ii vei primi, stai linistit. Dar te ajut, vreua sa te ajut!
Am protestat, m-am certat cu el, m-am suparat si chair am plans de frustrare. Imi venea sa urlu, sa lovesc si sa pedepsesc. Insa nu-mi statea in putina. Eric ma lua in brate, oftand prelung. Imi saruta pavilionul urechii si mi-am inchis ochii, surazand cu tristete. M-am lasat moale in bratele lui si l-am sarutat usor pe obraz, incepand sa plang.
- Ce m-as face fara tine? am spus disperat... Si, intr-adevar, nu stiam raspunsul intrebarii. Cred ca, daca nu ar fi fost langa mine, as fi fost mort de mult, mult timp. Acest baiat ma tinea, mai mult sau mai putin, cu picioarele pe pamant. Il iubeam..
- Stii ce? Hai sa ne ingrijim de ce avem de facut si lasam pe mai tarizu intrebarile cu talc.
Ma lua in brate si ma scoase afara grijuliu, apoi incepuseram sa ne ocupam de toate lucrurile care ne interesau pe noi in mai mica sau mai mare masura. Cu ajutorul lui, totul fu aranjat si inmormantarea era pregatita... Dar eu eram zdruncinat.