16-06-2012, 11:35 PM
Inspiratia da pe-afara in ultimul timp si, avand o noua idee destul de bine conturata in mintisoara mea, m-am gandit sa fac o poveste. Putem avea doua pe 'Zup, nu-i asa? La inceput nu este interesanta, dar dupa aceea incepe actiunea "picanta" si sper sa va placa.
Lectura placuta.
Varsta minima: 13 (treisprezece) ani.
Gen: Romance, mystery, slice of life, tragedy, fantasy.
Limba: Romana.
Observatii cu privire la continut: -
Tipul de comentariu solicitat: Simplu/ Avansat, cum doriti.
Un parfum subtil de pere vechi ii inunda narile si, mergand pe varfuri, se apropie de patul acoperit de voalul alb, subtire, miscat de respiratia delicata a pruncului ce doarme. Zambeste involuntar si isi intinde bratele lungi pentru a-l lua intr-insele. Isi duce buzele subtiri la urechea-i micuta si, cu soapte tandre, dulci, pe-un ton de miere, ii canta versuri fragile:
- Dormi, nani, dormi puisor
Umbre se-aduna-n pridvor
Si din gradina pe-un ram
Luna-ti zambeste prin geam
Iata nu-i nimeni pe drum,
Pasari si flori dorm acum
Si canta un greier de dor,
Dormi, nani, dormi puisor,
Usor, usor.
Isi lasa obrazul spalat de o ultima lacrima calda, efemera, pe care si-o sterge imediat, de parca nu ar fi vrut ca micul suflet din fata sa să o vada, si apoi se indreapta spre fereastra pe care o deschide. Priveste lung cerul si ofteaza. Ii pare rau? Oare de ce aceasta frumoasa tanara ar trebuie sa fie trista? Nu ar avea motiv...
Trage un cearsaf subtire peste dragul ei copilas, care, inca dormind, isi ridica mana spre ea, soptind incet „Mami...”. Surade. Amuzata? De cine? De acel copil firav ce, probabil, viseaza unicorni si zanisoare? Poate, dar macar a invatat sa ii pronunte numele atat de des folosit de altii.
Pe varfuri se indreapta spre usa, iesind din incapere si lasand astrele acestei nopti nostalgice sa vegheze asupra celui micut. Ea nu va mai putea...
Se ridica brusc din somn si isi duce mana la inima. Iar a avut acel vis... Pur si simplu, ea doar se foieste pe sub cearsaful verzui, pe cand in mintisoara ei se petrec lucruri nestiute de nimeni. Sunt comoara ei, nu a spus nimanui. Nu stie de ce, dar cand isi face curaj si isi deschide gurita pentru a se confesa, nu poate. Cuvintele simple nu ies, nu doresc sa iasa. De mica a avut aceste vise cu tanara fata, dar acesta parca a avut atat de multe detalii, incat il poate descrie amanuntit. Privirea trista cu care il priveste pe cel mic, si-o aminteste perfect.
Ofteaza si priveste dungile rosiatice de pe covorul cafeniu, create de soare la apus, cernute de perdelele lungi, purpurii, creandu-se un efect japonez. A adormit din cauza oboselii, cum face de cateva zile la rand.
Se arunca inapoi in pat si se-ntinde ca o pisica deasupra lui, trupul fiindu-i descoperit de cearsaf. O parte din perne sunt acoperite de parul lung, blond. Va mai sta inca putin in pat, doar putin, pana ce se va dezmorti putin mai mult...
- Inca nu s-a trezit Belinda? Iar doarme toata ziua?
Cu un zambet jucaus pe buze si o licarire gingasa in irisii albastri, baiatul se ridica pe varful degetelor de la picioare si ia borcanul de pe raftul de sus, dandu-i-l batranei din fata sa. Aceasta dezaproba din cap si se intoarce inapoi la oalele sale, unde, probabil, este gatita mancarea pentru cina. Tanarul surade si ridica o tava din aluminiu, privindu-se. Parul saten ii este ravasit pe frunte, iar cu o miscare tinereasca il da la o parte, lasand sa se vada mai bine irisii sai. Barbia putin ascutita, buzele pline, purpurii, il fac sa zambeasca si mai tare, probabil mandru de infatisarea sa. Din obisnuinta se preface putin mai prostut, dar observa si singur cum isi intorc domnisoarele din camera de alaturi capul dupa el, aruncandu-i ocheade pe furis prin usa intredeschisa. Isi ridica spranceana stanga si le arunca o privire „naucitoare” ce ar fi dat gata orice tanara si iese din incaperea imbascita de aburii calzi.
Incepe sa urce scarile, in timp ce priveste din cand in cand tablourile de pe pereti, prea excentrice dupa parerea lui. Bineinteles, nu are mare talent la ceasta arta a picturii, ce nu prea-l atrage, dar acele picturi reprezentand-o pe Venus sunt prea colorate, facandu-te sa te uiti in alta parte sau sa-ti inchizi ochii si sa-ti masezi usor pleoapele. Ofteaza, ajungand in fata unei usi din lemn de trandafir. Bocane de cateva ori, dar, neauzindu-se nici un raspuns, decide sa intre fara vreo aprobare. Un parfum de narcisa ii inunda narile, facandu-l sa-si arcuiasca buzele intr-un zambet subtil. Paseste pe varfuri si se apropie de pat, aplecandu-se usor peste tanara ce este intinsa acolo. Atinge cu degetul mare buza inferioara a acesteia si, apoi, ii da parul blond la o parte de pe frunte, lasand ca fata ovala, cu trasaturi prea mature pentru varsta de douazeci de ani, sa-i fie luminata de razele rosiatice ale soarelui. Genele bogat imbelsugate ale fetei se misca putin si buzele ca doua petale de roze sunt umezite de limba rosiatica. Pleoapele se deschid incet si tanara isi intinde bratele, de parca ar vrea sa cuprinda intreaga lume intr-insele, gest ce-l face pe baiatul nostru sa chicoteasca.
- Te-ai trezit? Ai pierdut si micul dejun si pranzul, iar cina n-o vei lua din cauza siluetei tale, asta o stiu. Deci, ca rezultat, azi n-ai mancat nimic. Ti se va face rau, du-te si infuleca ceva, spune tanarul, dupa care isi trage un scaun langa pat si se aseaza pe el.
Obrajii fetei prind o culoare trandafirie cand isi da seama ca el o priveste. Ii este rusine fata de acest baiat? Este el cu adevarat atat de important pentru ea? Se cunosc de mult timp si au locuit in aceeasi casa. El este ca si jurnalul ei personal, caruia ii poate destainui orice, mereu indeplinindu-i dorintele. De fapt, dansa se simte vinovata, sentimentul de suparare pe sine o bantuie de mult timp, deoarece nu a reusit inca sa-i spuna despre visele ciudate pe care le are.
Isi trece mana prin parul incalcit si si-l da pe tot pe spate, lasand sa i se vada gatul albicios si colierul finut din aur pe care-l poarta.
- Armand, daca iti voi spune ceva, nu te vei supara pe mine, nu este asa? il intreaba, acesta schitand un zambet in coltul gurii, plin de curiozitatea copilareasca ce-l caracterizeaza.
Tanara isi intredeschide iar gura, dar ramane fara voce, cuvintele nevrand sa iasa de-acolo. Iar se intampla. Buza inferioara incepe sa-i tremure, iar mainile si le duce la inima, strangand puternic materialul albastru al pijamalei din matase indiana cu modele romantice de lalele. Isi apleaca brusc capul in fata, cateva fire blode atingandu-i obrajii. Nu mai poate suporta, vrea sa se destainuie, acest lucru il simte acum mai tare ca oricand. Nu sunt mare lucru acele vise, dar parca cineva iar sufla in ceafa si i-ar sopti la ureche sa ii spuna lui Armand despre ceea ce stie. Oare ce legatura au visele cu el? Doua brate puternice ii inconjoara talia, lipindu-i trupul de al sau. Satenul isi sprijina barbia de capsorul acoperit de suvite blonde, mangaind din cand in cand spatele drept al trupului de ce sprijina de el. Ar dori ca timpul sa se opreasca aici, ca amandoi sa poata sta aici si sa o poata avea pentru el. Dar nu se poate, mai ales ca ea este logodita si, totodata, mai mare cu trei ani. Acest gand ii trece prin minte ca o sageata si isi da seama ca greseste in ceea ce face.
- Nu te teme, Belinda,imi poti spune orice, voi pastra secretul, spune, dupa care ii da drumul si isi pune palmele pe fata acesteia. Orice s-ar fi intamplat!
Blonda ii trimite un zambet stramb, dar superb, si ii da jos palmele.
- Ce sa se fi intamplat, prostutule? Nimic. Doream sa iti spun ca va veni aici cu fata pe care vreau sa o cunosti. Este de varsta ta, iti va placea de dansa, dar sa te porti cumsecade. Se numeste Yvette.
Belinda se da jos din pat si, in doar cateva secunde iese din dormitor, nu inainte de a-i spune ca se duce sa-si ia ceva de mancare. „Yvette...”, ce ciudat suna pentru el! Atat de viu, crud si sumbru. Parca ar cunoaste-o inainte de a o fi intalnit, ca in acele carti de dragoste. Parca ar putea ca o recunoasca pe strada doar din imaginea ce i-o face acest nume. Dar, bineinteles, stie din proprie experienta ca nu poate picta personalitatea unui om doar din numele sau, ci trebuie sa-l cunoasca. Dar, totusi, parca ar exista si exceptii, ca si aceasta tanara... Isi scutura capul, dandu-si seama cat de prostesti sunt gandurile sale de acum. Se ridica de pe scaun si-l pune la locul lui, iesind la randul sau din aceasta incapere colorata de ultimele raze ale apusului.
Parca o cunoaste... Asa crede...
Lectura placuta.
Varsta minima: 13 (treisprezece) ani.
Gen: Romance, mystery, slice of life, tragedy, fantasy.
Limba: Romana.
Observatii cu privire la continut: -
Tipul de comentariu solicitat: Simplu/ Avansat, cum doriti.
Parfum de lavanda
Capitolul I
Un parfum subtil de pere vechi ii inunda narile si, mergand pe varfuri, se apropie de patul acoperit de voalul alb, subtire, miscat de respiratia delicata a pruncului ce doarme. Zambeste involuntar si isi intinde bratele lungi pentru a-l lua intr-insele. Isi duce buzele subtiri la urechea-i micuta si, cu soapte tandre, dulci, pe-un ton de miere, ii canta versuri fragile:
- Dormi, nani, dormi puisor
Umbre se-aduna-n pridvor
Si din gradina pe-un ram
Luna-ti zambeste prin geam
Iata nu-i nimeni pe drum,
Pasari si flori dorm acum
Si canta un greier de dor,
Dormi, nani, dormi puisor,
Usor, usor.
Isi lasa obrazul spalat de o ultima lacrima calda, efemera, pe care si-o sterge imediat, de parca nu ar fi vrut ca micul suflet din fata sa să o vada, si apoi se indreapta spre fereastra pe care o deschide. Priveste lung cerul si ofteaza. Ii pare rau? Oare de ce aceasta frumoasa tanara ar trebuie sa fie trista? Nu ar avea motiv...
Trage un cearsaf subtire peste dragul ei copilas, care, inca dormind, isi ridica mana spre ea, soptind incet „Mami...”. Surade. Amuzata? De cine? De acel copil firav ce, probabil, viseaza unicorni si zanisoare? Poate, dar macar a invatat sa ii pronunte numele atat de des folosit de altii.
Pe varfuri se indreapta spre usa, iesind din incapere si lasand astrele acestei nopti nostalgice sa vegheze asupra celui micut. Ea nu va mai putea...
Se ridica brusc din somn si isi duce mana la inima. Iar a avut acel vis... Pur si simplu, ea doar se foieste pe sub cearsaful verzui, pe cand in mintisoara ei se petrec lucruri nestiute de nimeni. Sunt comoara ei, nu a spus nimanui. Nu stie de ce, dar cand isi face curaj si isi deschide gurita pentru a se confesa, nu poate. Cuvintele simple nu ies, nu doresc sa iasa. De mica a avut aceste vise cu tanara fata, dar acesta parca a avut atat de multe detalii, incat il poate descrie amanuntit. Privirea trista cu care il priveste pe cel mic, si-o aminteste perfect.
Ofteaza si priveste dungile rosiatice de pe covorul cafeniu, create de soare la apus, cernute de perdelele lungi, purpurii, creandu-se un efect japonez. A adormit din cauza oboselii, cum face de cateva zile la rand.
Se arunca inapoi in pat si se-ntinde ca o pisica deasupra lui, trupul fiindu-i descoperit de cearsaf. O parte din perne sunt acoperite de parul lung, blond. Va mai sta inca putin in pat, doar putin, pana ce se va dezmorti putin mai mult...
***
- Inca nu s-a trezit Belinda? Iar doarme toata ziua?
Cu un zambet jucaus pe buze si o licarire gingasa in irisii albastri, baiatul se ridica pe varful degetelor de la picioare si ia borcanul de pe raftul de sus, dandu-i-l batranei din fata sa. Aceasta dezaproba din cap si se intoarce inapoi la oalele sale, unde, probabil, este gatita mancarea pentru cina. Tanarul surade si ridica o tava din aluminiu, privindu-se. Parul saten ii este ravasit pe frunte, iar cu o miscare tinereasca il da la o parte, lasand sa se vada mai bine irisii sai. Barbia putin ascutita, buzele pline, purpurii, il fac sa zambeasca si mai tare, probabil mandru de infatisarea sa. Din obisnuinta se preface putin mai prostut, dar observa si singur cum isi intorc domnisoarele din camera de alaturi capul dupa el, aruncandu-i ocheade pe furis prin usa intredeschisa. Isi ridica spranceana stanga si le arunca o privire „naucitoare” ce ar fi dat gata orice tanara si iese din incaperea imbascita de aburii calzi.
Incepe sa urce scarile, in timp ce priveste din cand in cand tablourile de pe pereti, prea excentrice dupa parerea lui. Bineinteles, nu are mare talent la ceasta arta a picturii, ce nu prea-l atrage, dar acele picturi reprezentand-o pe Venus sunt prea colorate, facandu-te sa te uiti in alta parte sau sa-ti inchizi ochii si sa-ti masezi usor pleoapele. Ofteaza, ajungand in fata unei usi din lemn de trandafir. Bocane de cateva ori, dar, neauzindu-se nici un raspuns, decide sa intre fara vreo aprobare. Un parfum de narcisa ii inunda narile, facandu-l sa-si arcuiasca buzele intr-un zambet subtil. Paseste pe varfuri si se apropie de pat, aplecandu-se usor peste tanara ce este intinsa acolo. Atinge cu degetul mare buza inferioara a acesteia si, apoi, ii da parul blond la o parte de pe frunte, lasand ca fata ovala, cu trasaturi prea mature pentru varsta de douazeci de ani, sa-i fie luminata de razele rosiatice ale soarelui. Genele bogat imbelsugate ale fetei se misca putin si buzele ca doua petale de roze sunt umezite de limba rosiatica. Pleoapele se deschid incet si tanara isi intinde bratele, de parca ar vrea sa cuprinda intreaga lume intr-insele, gest ce-l face pe baiatul nostru sa chicoteasca.
- Te-ai trezit? Ai pierdut si micul dejun si pranzul, iar cina n-o vei lua din cauza siluetei tale, asta o stiu. Deci, ca rezultat, azi n-ai mancat nimic. Ti se va face rau, du-te si infuleca ceva, spune tanarul, dupa care isi trage un scaun langa pat si se aseaza pe el.
Obrajii fetei prind o culoare trandafirie cand isi da seama ca el o priveste. Ii este rusine fata de acest baiat? Este el cu adevarat atat de important pentru ea? Se cunosc de mult timp si au locuit in aceeasi casa. El este ca si jurnalul ei personal, caruia ii poate destainui orice, mereu indeplinindu-i dorintele. De fapt, dansa se simte vinovata, sentimentul de suparare pe sine o bantuie de mult timp, deoarece nu a reusit inca sa-i spuna despre visele ciudate pe care le are.
Isi trece mana prin parul incalcit si si-l da pe tot pe spate, lasand sa i se vada gatul albicios si colierul finut din aur pe care-l poarta.
- Armand, daca iti voi spune ceva, nu te vei supara pe mine, nu este asa? il intreaba, acesta schitand un zambet in coltul gurii, plin de curiozitatea copilareasca ce-l caracterizeaza.
Tanara isi intredeschide iar gura, dar ramane fara voce, cuvintele nevrand sa iasa de-acolo. Iar se intampla. Buza inferioara incepe sa-i tremure, iar mainile si le duce la inima, strangand puternic materialul albastru al pijamalei din matase indiana cu modele romantice de lalele. Isi apleaca brusc capul in fata, cateva fire blode atingandu-i obrajii. Nu mai poate suporta, vrea sa se destainuie, acest lucru il simte acum mai tare ca oricand. Nu sunt mare lucru acele vise, dar parca cineva iar sufla in ceafa si i-ar sopti la ureche sa ii spuna lui Armand despre ceea ce stie. Oare ce legatura au visele cu el? Doua brate puternice ii inconjoara talia, lipindu-i trupul de al sau. Satenul isi sprijina barbia de capsorul acoperit de suvite blonde, mangaind din cand in cand spatele drept al trupului de ce sprijina de el. Ar dori ca timpul sa se opreasca aici, ca amandoi sa poata sta aici si sa o poata avea pentru el. Dar nu se poate, mai ales ca ea este logodita si, totodata, mai mare cu trei ani. Acest gand ii trece prin minte ca o sageata si isi da seama ca greseste in ceea ce face.
- Nu te teme, Belinda,imi poti spune orice, voi pastra secretul, spune, dupa care ii da drumul si isi pune palmele pe fata acesteia. Orice s-ar fi intamplat!
Blonda ii trimite un zambet stramb, dar superb, si ii da jos palmele.
- Ce sa se fi intamplat, prostutule? Nimic. Doream sa iti spun ca va veni aici cu fata pe care vreau sa o cunosti. Este de varsta ta, iti va placea de dansa, dar sa te porti cumsecade. Se numeste Yvette.
Belinda se da jos din pat si, in doar cateva secunde iese din dormitor, nu inainte de a-i spune ca se duce sa-si ia ceva de mancare. „Yvette...”, ce ciudat suna pentru el! Atat de viu, crud si sumbru. Parca ar cunoaste-o inainte de a o fi intalnit, ca in acele carti de dragoste. Parca ar putea ca o recunoasca pe strada doar din imaginea ce i-o face acest nume. Dar, bineinteles, stie din proprie experienta ca nu poate picta personalitatea unui om doar din numele sau, ci trebuie sa-l cunoasca. Dar, totusi, parca ar exista si exceptii, ca si aceasta tanara... Isi scutura capul, dandu-si seama cat de prostesti sunt gandurile sale de acum. Se ridica de pe scaun si-l pune la locul lui, iesind la randul sau din aceasta incapere colorata de ultimele raze ale apusului.
Parca o cunoaste... Asa crede...