I not your pray

[Nywa]

[center]Capitolul 3[/center]

- Fetele sunt din ce in ce mai isterice, mormai Shiki de langa mine, dupa ce am trecut de muritoare. Ce crezi Oskar? Ma intreba roscatul, aproape facandu-ma sa tresar.
Am ramas usor uimit sa vad ca el vorbeste cu mine, ca deobicei aria lui se largeste doar la Rima si... atat. Am aprobat usor din cap, dandu-i dreptate in privinta muritoarelor si vampirul incepu sa imi spuna ca maine e nu stiu ce sarbatoare la ei, in care baietii primesc bomboane de ciocolata, iar aici muritorii le dau vampirilor. Cand am auzit, mi-am spus in gand ca trebuie neaparat sa vad asta, dar din umbra.
- Cred ca Oskar si Kaname vor primi cele mai multe cutii de ciocolata, spuse in gura mare Ruka, aparand de nicaieri langa umarul meu.
- Ce vrei sa spui? O intreb, usor curios, privind-o atent in ochii caprui, tot timpul vicleni si ciudosi.
Imi spuse ca aflase de la nu stiu cine dracu, ca muritoarele au facut o pasiune nebuna pentru mine, fiindca eu ma adresez lor cu domnisoara, domnisoarelor si mereu le raspund la intrebari sau le ajut, daca imi cer ajutorul. Imi dau ochii peste cap si plec de langa tipa, grabind pasul, luand-o inainte. Nu aveam chef de ore, dar trebuia sa pretind ca merg cu ei, ca sa nu intre la banuiala. Cum am ajuns la intrare, am ramas in urma grupului si m-am furisat din scoala, indreptandu-ma spre zid, printre copaci, ca o fantasma a noptii.
Cand am ajuns la zid, m-am dus la o bancuta si m-am asezat pe ea, incepand sa privesc cerul noptii in timp ce am deschis un caiet si am inceput sa desenez constelatile ce le puteam vedea in momentul de fata. Aud niste pasi si in aer simt mirosul unui muritor, cea ce ma facu sa ma incrunt usor, indreptandu-mi ochii spre niste copaci din fata mea. De acolo aparu Sayori cu un trandafir rosu in mana cu panglica de aceeasi culoare ca si trandafirul din satin. Muritoarea mi-l intinse si ma informa ca presedintele clasei de noapte ii l-a dat, fiindca nu stiu cine ii l-a dat lui sa mi-l dea mie. L-am luat si cand am vrut sa ii multumesc, m-am trezit ca imi intinse si un mic biletel impaturit in doua.
- Mersi si nu spune la nimeni unde m-ai gasit, o rog pe tanara si ea imi zambi si pleca.
Desfac biletelul si incep sa citesc repede ce scria, uimindu-ma de caligrafia minunata si de versul in sine:

[center]Tu eşti lumina mea, tu eşti ochi mei
Fara tine nu pot visa, nu pot respira!
Te vreau in viata mea,
Te rog nu mă uita![/center]

Duc trandafirul la nas, mirosindu-i prospetimea si izul divin ce il imprastia in jurul sau, facandu-ma sa zambesc amuzat, fiindca nu spusesem la nimeni ca imi plac florile si ce flori inca. Vorba mamei: "Viata e un joc de sah, ale carui miscari se pot schimba fara sa fi pregatit".

- Oskar! Aud cum ma striga cineva, in timp ce eram pe coridorul din dormitoare si ma indreptam spre camera mea.
- Buna Ichijou, mormai intorcandu-ma spre vice-presedintele Clasei de Noapte si in gand ii luam fiecare familie la cate o vorba de gratie.
- Ce faci? Mai dupa-masa sa vi cu noi in oras? Ma intreba vampirul si eu am dat din cap ca nu.
Intru in camera mea si ma incrunt, gasindu-l pe Kaname in camera, stand pe unul dintre cele doua fotolii de langa geam si uitandu-se peste romanul ce l-am lasat aproape terminat pe masa. Cand ma vazu, ma intreba daca am primit mesajul si am aprobat din cap, luand o vaza din vitrina si mergand in baie, pentru a o uple cu apa. O pun pe masa rotunda de la geam - langa saten - si asez in ea trandafirul, desfacandu-i atunci panglica. Il intreb pe vampir cine mi-a trimis-o si el mi-a spus ca admiratoarea mea secreta, l-a rugat sa nu imi spuna pana nu ea isi va face curaj sa vina la mine. Instramb din nas si imi dau jos sacoul alb, ramand in vesta si punandu-l pe umerasul ce era agatat de spatarul scaunului de la birou. Imi dau jos si vesta si cand ajung la camasa, imi amintesc ca mai sunt cu cineva de acelasi sex in camera, asa ca mi-am lasat camasa neagra deschisa la primi trei nasturi.
Ma intorc spre tanar si acesta nu facu nici o miscare ca ar vrea sa plece prea curand. Il privesc insistent, iar satenul intelese in cele din urma ca vroiam sa raman singur, asa ca se ridica si pleca. Inainte sa iasa pe usa, imi arunca o privire plina de intelesuri ascunse si isi trecu limba foarte discret peste buze, facandu-ma sa inchid in sec. Nu am apucat sa reactionez, cand Kaname imi inconjura talia cu mainile si isi folosi puterile pe corpul meu ce deveni rigid.
- Oskar, Oskar, Oskar, imi sopti numele in ureche cu atata adorare, facandu-ma sa ma incrunt putin. De ce esti asa de timid? Ma intreba si ma intoarse spre el, dupa ce imi elibera picioarele.
Il vad cum imi desface toti nasturi si imi da camasa jos, apoi imi apuca parul, obligandu-ma sa imi las capul intr-o parte. Vad cu groaza cum coltii sai se indreptau spre gatul meu. Deodata Kuran fusese azvarlit in perete si ramase acolo suspendat, nepunand sa se miste, privindu-ma cu groaza. Trag aer in piept si imi pun o mana pe chip, inchizandu-mi ochii. Il eliberez si tanarul isi lua talpasita din camera mea, cat as zice peste. Doamne ce era sa fac! Era sa il ucid din greseala pe Kaname!