10-06-2012, 01:50 AM
***
Jesse privea absent, prin hublonul avionului luminile orasului, care, cu fiecare secunda ce trecea, se vedeau mai bine, mai clar, semn ca aeronava era pe punctul de a incepe manevrele de aterizare. Ofta si-si muta privirea spre Olivia, ce adormise cu capul pe umarul sau. Nu-si putu reprima un zambet, in momentul in care fata, simtindu-i miscare, isi apropie si mai mult capul de el si ofta multumita. Jesse ii dadu la o parte firele de par ce ii alunecasera peste obraz si aranja mai bine patura care ii fusese adusa de una dintre insotitoarele de zbor atunci cand observa ca Olivia adormise.
Jesse contempla modul lipsit de griji in care Olivia se comporta. Defapt, nu numai il contempla, il admira. Spre deosebire de el si Rayland, Olivia nu se daduse niciodata batuta. Isi infruntase tatal, practic, il obligase sa o recunoasca, sa o iubeasca si sa pastreze legatura cu ea. Ei, pe de cealalta parte, s-au indepartat imediat ce au prins ocazia. Poate nu de tot si nu pentru totdeauna, insa au facut-o. Nu isi regreta deciziile. Stia ca nu are de ce sa o faca, insa nu putea sa nu se intrebe daca lucrurile nu ar fi stat altfel daca el ar fi avut acelasi caracter cu Olivia. Cine stie? Poate, acum, totul ar fi fost mai simplu. Poate, ar fi reusit sa formeze acea familie mare, fericita si linistita, pe care si-o dorise inca din copilarie...
Isi muta din nou privirea spre hublon, incercand sa-si opreasca gandurile. Stia ca nu au niciun rost, dar...
“Suntem pe cale sa aterizam. Va rugam sa va asezati pe locurile dumneavoastra si sa va puneti centurile”, se auzi vocea capitanului prin difuzoarele din parte din fata a avionului. Jesse ignora agitatia care se crea si se apleca pentru a-i lega Oliviei centura, apoi facu acelasi lucru si cu a lui. Fata mormai ceva in somn, incerca sa se aseza mai confortabil, insa o miscare brusca a avionul reusi sa o trezeasca. Isi deschise ochii si privi dezorientata in jur.
-Unde...?
-Acum aterizam, o lamuri Jesse.
Olivia il aproba printr-o miscare usoara a capului si se lasa din nou pe spatarul scaunului, intinzandu-si bratele si picioarele pentru a-si dezamorti muschii incordati.
Jesse se lasa la randul sau pe spate si astepta. Cu coada ochiului putea sa vada pista de aterizare si o parte din luminile turnului de control. Era acasa.
A mai durat aproximativ jumatate de ora pana ce au reusit sa treca de toate controalele, sa-si ia bagajele si sa prinda un taxi. Cand usa masinii se inchise in urma lor, Jesse respira in sfarsit usurat. Probabil calatorise mai mult decat o persoana obisnuita, insa, chiar si dupa atata timp si atatea calatorii, ura aeroporturile.
Olivia il privi amuzata.
-Daca te mai incrunti mult, taximetristul o sa creada ca te gandesti la modalitatea ideala pentru a-i da in cap si a-i lua banii.
Jesse isi ridica o spranceana intrebator. Olivia chicoti.
-Exact la asta ma refer. Semeni pe Ray cand faci chesti asta. Nu stiu daca ar trebui sa ma amuz sau sa incep sa-mi plang de mila.
-De ce? O intreba Jesse intr-un final, ajungand la concluzia ca niciodata nu va intelege felul in care functioneaza mintea surorii sale.
-Ray e infricosator cand se incrunta. Nu stiu de tine, dar mie mi se face pielea de gaina.
-Stiu ca Ray e un pic dur uneori, dar nu ai niciun motiv ca sa-ti fie crica de el. Nu-ti va face niciodata rau.
-Stiu asta, dar...ma intimideaza.
Jesse chicoti.
-Da, recunosc, Ray are capacitatea de a intimida aproape pe oricine.
-Nu pe tine, banuiesc.
-Te asigur ca si pe mine ma intimida cand eram mai mic. Uneori si acum o face, insa stiu o persoana care nu e deloc impresionata de bravura scumpului nostru frate.
Olivia il indemna curioasa sa continue.
-Cine?
-Il cheama Kyle. Jesse zambi, aducandu-si amintede ziua in care il cunoscuse pe Kyle.
-Si acest Kyle, zise Olivia dupa un moment de gandire, e la fel de mare si infricosator ca Ray?
Jesse nu mai reusi sa se abtina si incepu sa rada cu pofta.
-Nu chiar. Are 17 ani, un metru saizeci, mai slab decat tine si cu un par atat de rosu incat ai impresia ca cineva i-a dat foc, zise Jesse printre rasete. Dar, continua pe acelasi ton jucaus, pana acum, a reusit cu succes sa-i tina piept lui Rayland.
-Glumesti, nu-i asa?
-Nu. Deloc. Defapt, cred ca Ray e un pic intimidat de el. Nu se astepta sa gaseasca intr-o persoana de...dimensiunile alea un adversar atat de redutabil. Mai ales in pat, adauga Jesse in gand. Nu trebuia sa fi un geniu ca sa-ti dai seama ca Ray era perfect multumit de Kyle...nu numai pentru ca reusea sa-i tina piept in confruntatile verbale, ci pentru ca reusea la fel de mine sa se mentina la fel de sus si cand era vorba de alte aspecte...mai delicate. Iar, ei bine, el chiar era un geniu, cel putin daca se lua dupa testele de IQ pe care le daduse toata adolescenta lui, asa ca era in stare sa vada unele lucruri carora altora le scapau. La naiba, fusese reporter jumatate din viata sa. Meseria lui era sa observe. Si orice, om, idiot sau geniu, ar fi reusit sa observe satisfactia din vocea lui Rayland.
-Dupa cum vorbeasti de ei, as putea sa ajung la impresia ca Ray si Kyle sunt...
-...impreuna? o completa Jesse, zambind. Relatia lor e...dificila, dar sper ca au reusit sa ajunga la un numitor comun acum, cat au fost in concediu.
-Unde au fost in concediu?
-Texas.
Olivia se incrunta.
-Ray l-a dus pe acest Kyle in Texas la ferma familiei sale si tu inca te mai intrebi ce fel de relatie au ? Nu cred ca duci pe oricine acasa, ca sa-ti cunoasca parintii.
-Asta am zis si eu, dar Ray...
-...e Ray. Si e un idiot de data asta.
-Asta i-am spus si eu.
Olivia se lasa pe spate si isi incrucisa picioarele, mormaind ceva despre lipsa confortului si a spatiului din taxiurile londoneze. Jesse se multumi sa se afunde in bancheta si sa priveasca picurii de ploaie care incepusera intre timp sa loveasca masina. Nu i se parea ca e un semn rau. Aici era normal Doar erau in Londra.
Privi strazile si trecatorii care alergau spre adapost, pub-urile cu geamuri intunecate din colturi, cladirile vechi ce se amestecau cu zgarie-norii moderni, aducandu-si aminte de zilele cand numea acest oras acasa. Stia ca nu trecusera decat cinci ani de atunci, insa atat de multe lucruri se intamplasera in cinci ani, incat se simte batran. Mult mai batran decat cei douazeci si patru de ani pe care ii avea. Jesse isi opri fluxul de ganduri cam in acelasi moment in care se opri si taxiul in fata unei cladiri impozante ce parea a fi acolo inca din timpul erei victoriene. Olivia i-o lua inainte. Se dadu repede jos din masina, azvarlindu-si pe umar micutul rucsac pe care nu vrusese sa-l puna in portbagaj. Jesse plati cursa, multumi soferului si o urma afara din masina. Insa, se opri in fata portilor mari de fier forjat si trase adanc aer in piept. Greul, acum urma.
*
Kyle se aseza in penumbra, la masa cea mai indepartate de fereastra. Ridica meniul si-l deschise, aruncandu-si privirea peste continutul sau, insa literele incepusera sa-i joace in fata, asa ca o lasa balta, iar cand veni ospatarul ceru un pahar cu apa si o cafea neagra. Incerca sa se aseze mai confortabil, insa, in ciuda, scaunului mare, comod din pielea neagra, autentica, nu avea niciun pic de stare.
Ajusese in L.A. in urma cu cateva ore, dupa ce incercase o seara intreaga sa o convinga pe Elen ca nu are nimic si ca e in stare sa ajunga singur inapoi acasa. Femeia se lasase cu greu induplecata. Trebuise sa-i promita ca o va suna imediat ce avionul sau va ateriza, apoi inca o data cand va ajunge acasa si inca o data in cazul in care se va simti rau si avea nevoie de asistenta cuiva atata timp cat Ray era plecat. Ca sa nu o supere, o aprobase si ii multumi pentru grija pe care i-o purta, asigurand-o de cel putin zece ori ca ii va urma sfaturile-ordinele- si ca va avea grija. Ceea ce si facu. Aproape in totalitate. O suna cand avionul aterizase si inca o data cand ajunsese in apartamentul lui Ray. Insa nu o sunase cand incepu sa se simta rau si, ca sa fie sincer, nici nu avea de gand sa o faca.
Singurul lucru pe care il avea in cap era scurta discutie-asta daca putea fi numita discutie- pe care o avusese cu Seth imediat ce ajunsese pe terminalul aeroportului.
-Cum ti se pare vremea din Los Angeles?
Kyle se incrunta si privi in jurul sau.
-Nu sunt acolo.
-...de unde...?
-Pentru mine esti foarte predictibil. La 7, in locul obisnuit, ultima masa. Ne vedem acolo, ii zise vocea inainte ca semnalul sa se intrerupa.
Kyle ofta. Era obisnuit cu Seth. Se cunosteau de multi ani, de pe vremea cand Seth nu era decat inca un hacker ce nu avea altceva mai bun de facut decat sa sparga sisteme de siguranta. Desigur, lucrurile se schimbasera in momentul in care Seth crease HellGate si se “anagajase” la Young.CO. Iar acum, hackerul acela se reorientase, hotarandu-se sa creeze programe si sisteme de siguranta complexe pentru a apara retelele pe care chiar le adusese la pamant.
Da, viata era ciudata, medita Kyle in timp ce ospatarul ii aducea cafeaua. Sistemele de valori dupa care persoanele isi conduc viata se pot schimba in cateva secunde sau nu se pot schimba deloc. In aceasta privita nu credea ca exista cale de mijloc. Ori te lasai inflentat de anumite lucruri, ori, indiferent ce se intampla, ramaneai ca o stana de piatra. Desigur, daca alegeai ultima varianta, atunci nu erai uman. Orice om era influentat, intr-un fel sau altul, de evenimentele din viata lui. Oricine avea macar o cicatrice, macar un regret sau o tristete.
Nu apuca insa sa-si termine tot gandul, caci scaunul din fata sa fusese tras si un barbat un pic mai inalt decat el, cu parul de culoarea castanei si imbracat in haine lejere, de strada se aseza.
-Seth... Kyle ii zambi in semn de salut.
Celalalt barbat se aseza mai comod, isi dadu ochelarii de soare jos si ii aseza pe masa, apoi, langa ei puse un plic mare de culoare neagra.
-Vad ca vrei sa treci direct la afaceri, ii zise Kyle oftand si intinse mana dupa plic.
-Vezi bine, scumpul meu prieten. Seth ofta. Ai reusit sa te bagi intr-o tampenie mai mare decat tine. Ar trebui sa-ti dau in cap cu plicul asta!
Kyle se incrunta si isi duse mana inapoi.
-Atat de grav?
-Micul tau programel pe care l-ai lasat sa functioneze cat tu ai fost plecat in vacanta a ajuns in casa mea, iar asta nu imi place, Kyle. Nu imi place deloc.
-Dar zidul tau ar trebui sa fie destul de bun, incat sa-mi opreasca copoii, ii aminti Kyle. Tacu un moment, gandindu-se la ceea ce i se spuse. Dar nu inteleg, de ce au ajuns copoii la usa ta ? Eu cautam informatii despre tranzactiile financiare ale Grupului N, iar tu…ei bine, nu stiu exact cu ce te ocupi momentan si asta imi spune defapt tot ce trebuie sa stiu. Daca intelegi ce vreau sa zic.
Seth deschise plicul si scoase din el cateva pagini albe si doua poze.
-Nu esti singurul care cauta informatii. Stiu cel putin doua grupuri neimplicate, cel putin nu in mod direct, care fac acelasi lucru ca si tine. Eu...lucrez pentru unul dintre ele.
Atat trebui ca, curiozitatea lui Kyle sa fie trezita. Doua grupuri neimplicate in mod direct, deci nu era nimeni din interiorul consortiului. Dar de ce ar fi cineva din exterior atat de interesat de toata afacerea asta? Era o problema de interior. Duncan vroiam sa-l omoare pe Jesse si oricat de grav ar fi fost, asta nu ii privea pe cei din exterior ca si Seth.
-Cine? Intreba intr-un final. Stia ca Seth ii va spune. Macar pe jumatate. Altfel nu ar fi cerut sa se intalneasca.
-IBA. Seth ii puse in fata cele doua poze. Kyle le lua in mana si le privi indeaproape. Una dintre ele era de neclara, insa isi dadu seama ca fusese facuta in desert. Praful si fumul ii dadusera batai decap fotografului. Imaginea nu era deloc focalizata, aratand ca munca unui amator ce nu fusese in stare sa tina aparatul bine in mana. Isi arunca privirea pe cea de-a doua fotografie. Fusese facuta cu un satelit, cel putin din cate isi dadea el seama. Locul parea pustiu, inafara de cateva incinte grupate cu grija. Kyle ghici ca acele incinte se aflau undeva dincolo de praful din prima poza.
-Nu am auzit de ei.
-Nici nu trebuia sa auzi. Biroul International Antitero. Independenti, profesionisti si foarte bine platiti.
-Mercenari?
-Unii dintre ei.
-Si ce legatura are asta cu grupul N? Sau cu faptul ca cineva vrea sa-l omoare pe Jesse Rosson si sa-i puna lui Ray chestia asta in carca?
-Lucrurile nu sunt niciodata asta de simple precum par la suprafata. Sti cu ce se ocupa Duncan?
-Nu am dovezi, dar pot sa banuiesc-droguri. Cel putin din cate am vazut pana acum. Kyle ridica din umeri si il privi pe Seth. Acesta nu parea deloc impresionat. Daca asta e reactia ta, zise Kyle, insemna ca imi scapa ceva destul de important.
-La inceput au fost droguri. Acum…e mai grav. Duncan, a marit miza si a intrat in contact cu cine nu trebuie. Cu cineva pe care nu-l poate controla.
-Nu inte...
-Dupa incidentul din 11 septembrie intregul sistem de securitate a fost modificat. Autoritatile sunt intr-o alerta continua. Lupta antitero inca nu si-a atins apogeul, dar va ajunge acolo cat de curand. Dar in ciuda celor mai mari eforturi, celulele teroriste nu pot fi anihilate in timp util. Multe lupte sunt pierdute. De aceea a luat nastere IBA.
-Ok, inteleg asta, dar nu vad ce legatura...
Seth il intrerupse din nou.
-Rabdare. Ajungem si acolo. Cat de multe sti despre Jesse ?
-Kyle incepu sa-si maseze tamplele. Simtea cum se apropie o durere de cap si nu intelegea de ce Seth il lua pe ocolite, insa ii facu jocul.
-Geniu, familie buna, inainte de a deveni director executiv a fost reporter de exterior. A renuntat anul trecut dupa un incident peste care e aruncata o perdea neagra si s-a reintors in familie, ca sa zic asa. Banuiesc ca nu te intereseaza si viata lui persoanala, nu-i asa?
-Ceea ce nu sti, e ca Jesse a colaborat de cateva ori cu IBA in trecut. La fel si Phlippe.
La auzul numelui, Kyle tresari. Deci Seth stia toata poveste: Ray, Philippe, el...totul. Asta nu ar fi trebuit sa-l mire si nici sa-l enerveze, dar nu se putu abtine. Nu-i placea cand cineva se baga in viata lui privata.
-Jesse nu e prost, continua Seth. Banuiesc ca si el si-a dat seama de gravitatea situatiei. Poate chiar de aceea a preluat conducerea Grupului N.
-De ce nu zici o data ce vrei sa zici? Nu te mai invarti in jurul cozii. Nu ajungem nicaieri asa.
-Grupul N e unul dintre cele mai mari consortii din lumea economica. Tentaculele lui se intind in toate colturile globului, la fel si influenta pe care o detine pe piata. Si nu ma refer numai la piata legala.
-Vrei sa zici ca Grupul N lucreaza si pe piata neagra?
-Nu oficial. Da, din experienta iti spun ca niciun grup atat de mare nu este complet curat.
-Banuiesc...
-Duncan a fost director executiv cinci ani, inainte ca Jesse sa-si ia in primire postul. A avut destul de mult timp sa-si consolideze pozitia in firma si in afara ei. Desigur, multi au fost foarte dezamagiti cand a trebuit sa renunte la ceea ce avea, locul sau fiind ocupat de fiul mai mic si mult prea corect a lui Newcrest. Seth facu o pauza, lasandu-l pe Kyle sa inteleaga toate implicatiile cuvintelor sale.
-Continua...
-Din pacate, exact inainte de a f dat la o parte, Duncan se bagase in ceva prea mare pentru el.
-Ceva ce a dus la implicare IBA, banuiesc...
-Da, il aproba Seth. Totusi, chiar daca lucrurile puteau fi oprite atunci, nimeni nua facut nimic. Nimanui nu-i place o prada mica. Toti vor pestele cel mare.
-Aveau de gand sa foloseasca grupul N ca momeala? Ce naiba credeau ? Ca adaposteste o celula terorista ? Kyle ridica tonul revoltat. E absurd!
-Mai incet, il avertiza Seth serios. Stiu ca e greu de crezut, dar Duncan, folosindu-se de programele sociale puse la dispozitie de Grupul N a adus in SUA cel putin 5 persoane de cetatenie afganistana cu vize de studenti. Probleme insa nu e asta. Pe langa persoane, Duncan aranjat ca in tara sa ajunga un altfel de transport.
-Ce transport?
-Arme. Multe arme. Seth se lasa in scaun si ofta.
-Chiar sub nasul lui Jesse? E un pic...
-Greu de crezut? Stiu...Jesse e un geniu, dar e un simplu om pana la urma, iar lucrurile astea nu au fost puse la cale de Duncan. Nu e atat destept. Pun ramasag ca habar nu are in ce s-a bagat si ce face. E doar o marioneta. Insa cei din spatele lui stiu.
-Si atunci de ce nu intervine IBA-ul? Asta e meseria lor, nu?
-Au incercat sa intervina acum 6 luni. A fost un esec total. Au fost descoperiti. Ca sa nu piarda totul, au trebuit sa se dea la fund, cel putin pentru o vreme.
Kyle tacu. Daca IBA-ul fusese descoperit, asta insemna ca oricine se afla in spatele tampeniei asteia stia ce face. Durere de cap se inteti. In ce naiba se bagase?
Insa, la fel ca durerea, un alt gand isi facu loc un mintea sa. Pierdea ceva din vedere. Ceva importat. Ceva ce l-ar fi facut pe Seth sa vina si sa-i spuna toate astea. Ceva...ochii i se marira. Nu, isi zise in gand. Nu era posibil. Isi ridica privirea spre Seth, dandu-si seama ca acesta il astepta defapt pe el. Lua prima poza si o mai privi o data cu atentie, incercand sa-si dea seama ale cui erau siluentele care abia se vedeau. Mainile incepusera sa-i tremure. O presimtire neagra ii ingheta sangele in vene. In urma cu sase luni...stia prea bine ce se intamplase in urma cu sase luni. Atunci murise Philippe.
-Ray stia? Il intreba intr-un final pe Seth.
-Nu. Asta nu e un lucru care se spune. Nu stie nici de Jesse, nici de...Seth tacu. Kyle intelese.
Mai urmari inca o data poza.
-Cand a fost facuta ?
-Acum 3 luni.
-Iar persoana din ea...
Seth il privi tacut. Nu trebuia sa o spuna. Stia. Putea sa citeasca in privirea lui tot adevarul. Scapa poza din mana si ramase cu privirea in gol.
-Acum intelegi de ce a trebuit sa vorbesc cu tine. Sunt persoane care vor ca totul sa se termine. Insa nu vor ca tu sa te implici. Nu mai mult decat ai facut-o deja. Da-te la o parte si lasa-l sa faca ceea ce trebuia sa faca acum…
-Nu, il intrerupse Kyle.
-Poftim ?
-Am zis nu. Jesse trebuie sa afle totul. Ray trebuie sa afle totul. Nu pot sa-i foloseasca pe post de cobai !
-Nu se va intampla nimic. Totul se va rezolva in liniste.
-Ca acum sase luni?
Seth isi inchise gura
-Imi pare rau, Seth. Imi esti prieten si te respect, dar nu am de gand sa dau in spate. Nu cand sunt atat de aproape.
-Kyle...
Kyle se ridica de la masa.
-Dar merci ca ai vorbit cu mine. Acum stiu unde si ce sa caut.
-Kyle!
Seth se ridica la randul sau, insa Kyle i-o luase deja inainte, indreptandu-se spre usa de la iesire si disparand in noaptea agitata a L.A.-ului.
Seth ofta si se aseza inapoi la masa. Lua pozele si le puse inapoi in plic, gandindu-se daca a fost bine ce a facut sau nu.
-Vom incerca sa-l pastram in siguranta, se auzi o vocea serioasa de partea cealalta a separeului. Seth zambi si continua sa-si bea cafeaua neperturbat.
-Dar poti sa promiti nimic, nu-i asa?
-Nu. Copoii lui nu ne-au atras numai noua atentia. Pustiul si-a facut-o cu mana lui.
Seth pufnii.
-Kyle a inteles aproape totul. Un singur lucru i-a scapat. Momeala cea mai mare nu e nici Ray, nici Jesse, ci el insusi.
-Intr-adevar, ii raspunse vocea linistita.
Seth se intoarse spre separeu.
-Daca pustiul va muri, Ray nu ti-o va ierta niciodata.
Barbatul celalalt se ridica si ii zambi.
-Evident. Nu are cum sa ierte o fantoma, nu-i asa?
Zicand acestea se intoarse pe calcaie si iesi afara din local, lasandu-l din nou pe Seth singur.
Jesse privea absent, prin hublonul avionului luminile orasului, care, cu fiecare secunda ce trecea, se vedeau mai bine, mai clar, semn ca aeronava era pe punctul de a incepe manevrele de aterizare. Ofta si-si muta privirea spre Olivia, ce adormise cu capul pe umarul sau. Nu-si putu reprima un zambet, in momentul in care fata, simtindu-i miscare, isi apropie si mai mult capul de el si ofta multumita. Jesse ii dadu la o parte firele de par ce ii alunecasera peste obraz si aranja mai bine patura care ii fusese adusa de una dintre insotitoarele de zbor atunci cand observa ca Olivia adormise.
Jesse contempla modul lipsit de griji in care Olivia se comporta. Defapt, nu numai il contempla, il admira. Spre deosebire de el si Rayland, Olivia nu se daduse niciodata batuta. Isi infruntase tatal, practic, il obligase sa o recunoasca, sa o iubeasca si sa pastreze legatura cu ea. Ei, pe de cealalta parte, s-au indepartat imediat ce au prins ocazia. Poate nu de tot si nu pentru totdeauna, insa au facut-o. Nu isi regreta deciziile. Stia ca nu are de ce sa o faca, insa nu putea sa nu se intrebe daca lucrurile nu ar fi stat altfel daca el ar fi avut acelasi caracter cu Olivia. Cine stie? Poate, acum, totul ar fi fost mai simplu. Poate, ar fi reusit sa formeze acea familie mare, fericita si linistita, pe care si-o dorise inca din copilarie...
Isi muta din nou privirea spre hublon, incercand sa-si opreasca gandurile. Stia ca nu au niciun rost, dar...
“Suntem pe cale sa aterizam. Va rugam sa va asezati pe locurile dumneavoastra si sa va puneti centurile”, se auzi vocea capitanului prin difuzoarele din parte din fata a avionului. Jesse ignora agitatia care se crea si se apleca pentru a-i lega Oliviei centura, apoi facu acelasi lucru si cu a lui. Fata mormai ceva in somn, incerca sa se aseza mai confortabil, insa o miscare brusca a avionul reusi sa o trezeasca. Isi deschise ochii si privi dezorientata in jur.
-Unde...?
-Acum aterizam, o lamuri Jesse.
Olivia il aproba printr-o miscare usoara a capului si se lasa din nou pe spatarul scaunului, intinzandu-si bratele si picioarele pentru a-si dezamorti muschii incordati.
Jesse se lasa la randul sau pe spate si astepta. Cu coada ochiului putea sa vada pista de aterizare si o parte din luminile turnului de control. Era acasa.
A mai durat aproximativ jumatate de ora pana ce au reusit sa treca de toate controalele, sa-si ia bagajele si sa prinda un taxi. Cand usa masinii se inchise in urma lor, Jesse respira in sfarsit usurat. Probabil calatorise mai mult decat o persoana obisnuita, insa, chiar si dupa atata timp si atatea calatorii, ura aeroporturile.
Olivia il privi amuzata.
-Daca te mai incrunti mult, taximetristul o sa creada ca te gandesti la modalitatea ideala pentru a-i da in cap si a-i lua banii.
Jesse isi ridica o spranceana intrebator. Olivia chicoti.
-Exact la asta ma refer. Semeni pe Ray cand faci chesti asta. Nu stiu daca ar trebui sa ma amuz sau sa incep sa-mi plang de mila.
-De ce? O intreba Jesse intr-un final, ajungand la concluzia ca niciodata nu va intelege felul in care functioneaza mintea surorii sale.
-Ray e infricosator cand se incrunta. Nu stiu de tine, dar mie mi se face pielea de gaina.
-Stiu ca Ray e un pic dur uneori, dar nu ai niciun motiv ca sa-ti fie crica de el. Nu-ti va face niciodata rau.
-Stiu asta, dar...ma intimideaza.
Jesse chicoti.
-Da, recunosc, Ray are capacitatea de a intimida aproape pe oricine.
-Nu pe tine, banuiesc.
-Te asigur ca si pe mine ma intimida cand eram mai mic. Uneori si acum o face, insa stiu o persoana care nu e deloc impresionata de bravura scumpului nostru frate.
Olivia il indemna curioasa sa continue.
-Cine?
-Il cheama Kyle. Jesse zambi, aducandu-si amintede ziua in care il cunoscuse pe Kyle.
-Si acest Kyle, zise Olivia dupa un moment de gandire, e la fel de mare si infricosator ca Ray?
Jesse nu mai reusi sa se abtina si incepu sa rada cu pofta.
-Nu chiar. Are 17 ani, un metru saizeci, mai slab decat tine si cu un par atat de rosu incat ai impresia ca cineva i-a dat foc, zise Jesse printre rasete. Dar, continua pe acelasi ton jucaus, pana acum, a reusit cu succes sa-i tina piept lui Rayland.
-Glumesti, nu-i asa?
-Nu. Deloc. Defapt, cred ca Ray e un pic intimidat de el. Nu se astepta sa gaseasca intr-o persoana de...dimensiunile alea un adversar atat de redutabil. Mai ales in pat, adauga Jesse in gand. Nu trebuia sa fi un geniu ca sa-ti dai seama ca Ray era perfect multumit de Kyle...nu numai pentru ca reusea sa-i tina piept in confruntatile verbale, ci pentru ca reusea la fel de mine sa se mentina la fel de sus si cand era vorba de alte aspecte...mai delicate. Iar, ei bine, el chiar era un geniu, cel putin daca se lua dupa testele de IQ pe care le daduse toata adolescenta lui, asa ca era in stare sa vada unele lucruri carora altora le scapau. La naiba, fusese reporter jumatate din viata sa. Meseria lui era sa observe. Si orice, om, idiot sau geniu, ar fi reusit sa observe satisfactia din vocea lui Rayland.
-Dupa cum vorbeasti de ei, as putea sa ajung la impresia ca Ray si Kyle sunt...
-...impreuna? o completa Jesse, zambind. Relatia lor e...dificila, dar sper ca au reusit sa ajunga la un numitor comun acum, cat au fost in concediu.
-Unde au fost in concediu?
-Texas.
Olivia se incrunta.
-Ray l-a dus pe acest Kyle in Texas la ferma familiei sale si tu inca te mai intrebi ce fel de relatie au ? Nu cred ca duci pe oricine acasa, ca sa-ti cunoasca parintii.
-Asta am zis si eu, dar Ray...
-...e Ray. Si e un idiot de data asta.
-Asta i-am spus si eu.
Olivia se lasa pe spate si isi incrucisa picioarele, mormaind ceva despre lipsa confortului si a spatiului din taxiurile londoneze. Jesse se multumi sa se afunde in bancheta si sa priveasca picurii de ploaie care incepusera intre timp sa loveasca masina. Nu i se parea ca e un semn rau. Aici era normal Doar erau in Londra.
Privi strazile si trecatorii care alergau spre adapost, pub-urile cu geamuri intunecate din colturi, cladirile vechi ce se amestecau cu zgarie-norii moderni, aducandu-si aminte de zilele cand numea acest oras acasa. Stia ca nu trecusera decat cinci ani de atunci, insa atat de multe lucruri se intamplasera in cinci ani, incat se simte batran. Mult mai batran decat cei douazeci si patru de ani pe care ii avea. Jesse isi opri fluxul de ganduri cam in acelasi moment in care se opri si taxiul in fata unei cladiri impozante ce parea a fi acolo inca din timpul erei victoriene. Olivia i-o lua inainte. Se dadu repede jos din masina, azvarlindu-si pe umar micutul rucsac pe care nu vrusese sa-l puna in portbagaj. Jesse plati cursa, multumi soferului si o urma afara din masina. Insa, se opri in fata portilor mari de fier forjat si trase adanc aer in piept. Greul, acum urma.
*
Kyle se aseza in penumbra, la masa cea mai indepartate de fereastra. Ridica meniul si-l deschise, aruncandu-si privirea peste continutul sau, insa literele incepusera sa-i joace in fata, asa ca o lasa balta, iar cand veni ospatarul ceru un pahar cu apa si o cafea neagra. Incerca sa se aseze mai confortabil, insa, in ciuda, scaunului mare, comod din pielea neagra, autentica, nu avea niciun pic de stare.
Ajusese in L.A. in urma cu cateva ore, dupa ce incercase o seara intreaga sa o convinga pe Elen ca nu are nimic si ca e in stare sa ajunga singur inapoi acasa. Femeia se lasase cu greu induplecata. Trebuise sa-i promita ca o va suna imediat ce avionul sau va ateriza, apoi inca o data cand va ajunge acasa si inca o data in cazul in care se va simti rau si avea nevoie de asistenta cuiva atata timp cat Ray era plecat. Ca sa nu o supere, o aprobase si ii multumi pentru grija pe care i-o purta, asigurand-o de cel putin zece ori ca ii va urma sfaturile-ordinele- si ca va avea grija. Ceea ce si facu. Aproape in totalitate. O suna cand avionul aterizase si inca o data cand ajunsese in apartamentul lui Ray. Insa nu o sunase cand incepu sa se simta rau si, ca sa fie sincer, nici nu avea de gand sa o faca.
Singurul lucru pe care il avea in cap era scurta discutie-asta daca putea fi numita discutie- pe care o avusese cu Seth imediat ce ajunsese pe terminalul aeroportului.
-Cum ti se pare vremea din Los Angeles?
Kyle se incrunta si privi in jurul sau.
-Nu sunt acolo.
-...de unde...?
-Pentru mine esti foarte predictibil. La 7, in locul obisnuit, ultima masa. Ne vedem acolo, ii zise vocea inainte ca semnalul sa se intrerupa.
Kyle ofta. Era obisnuit cu Seth. Se cunosteau de multi ani, de pe vremea cand Seth nu era decat inca un hacker ce nu avea altceva mai bun de facut decat sa sparga sisteme de siguranta. Desigur, lucrurile se schimbasera in momentul in care Seth crease HellGate si se “anagajase” la Young.CO. Iar acum, hackerul acela se reorientase, hotarandu-se sa creeze programe si sisteme de siguranta complexe pentru a apara retelele pe care chiar le adusese la pamant.
Da, viata era ciudata, medita Kyle in timp ce ospatarul ii aducea cafeaua. Sistemele de valori dupa care persoanele isi conduc viata se pot schimba in cateva secunde sau nu se pot schimba deloc. In aceasta privita nu credea ca exista cale de mijloc. Ori te lasai inflentat de anumite lucruri, ori, indiferent ce se intampla, ramaneai ca o stana de piatra. Desigur, daca alegeai ultima varianta, atunci nu erai uman. Orice om era influentat, intr-un fel sau altul, de evenimentele din viata lui. Oricine avea macar o cicatrice, macar un regret sau o tristete.
Nu apuca insa sa-si termine tot gandul, caci scaunul din fata sa fusese tras si un barbat un pic mai inalt decat el, cu parul de culoarea castanei si imbracat in haine lejere, de strada se aseza.
-Seth... Kyle ii zambi in semn de salut.
Celalalt barbat se aseza mai comod, isi dadu ochelarii de soare jos si ii aseza pe masa, apoi, langa ei puse un plic mare de culoare neagra.
-Vad ca vrei sa treci direct la afaceri, ii zise Kyle oftand si intinse mana dupa plic.
-Vezi bine, scumpul meu prieten. Seth ofta. Ai reusit sa te bagi intr-o tampenie mai mare decat tine. Ar trebui sa-ti dau in cap cu plicul asta!
Kyle se incrunta si isi duse mana inapoi.
-Atat de grav?
-Micul tau programel pe care l-ai lasat sa functioneze cat tu ai fost plecat in vacanta a ajuns in casa mea, iar asta nu imi place, Kyle. Nu imi place deloc.
-Dar zidul tau ar trebui sa fie destul de bun, incat sa-mi opreasca copoii, ii aminti Kyle. Tacu un moment, gandindu-se la ceea ce i se spuse. Dar nu inteleg, de ce au ajuns copoii la usa ta ? Eu cautam informatii despre tranzactiile financiare ale Grupului N, iar tu…ei bine, nu stiu exact cu ce te ocupi momentan si asta imi spune defapt tot ce trebuie sa stiu. Daca intelegi ce vreau sa zic.
Seth deschise plicul si scoase din el cateva pagini albe si doua poze.
-Nu esti singurul care cauta informatii. Stiu cel putin doua grupuri neimplicate, cel putin nu in mod direct, care fac acelasi lucru ca si tine. Eu...lucrez pentru unul dintre ele.
Atat trebui ca, curiozitatea lui Kyle sa fie trezita. Doua grupuri neimplicate in mod direct, deci nu era nimeni din interiorul consortiului. Dar de ce ar fi cineva din exterior atat de interesat de toata afacerea asta? Era o problema de interior. Duncan vroiam sa-l omoare pe Jesse si oricat de grav ar fi fost, asta nu ii privea pe cei din exterior ca si Seth.
-Cine? Intreba intr-un final. Stia ca Seth ii va spune. Macar pe jumatate. Altfel nu ar fi cerut sa se intalneasca.
-IBA. Seth ii puse in fata cele doua poze. Kyle le lua in mana si le privi indeaproape. Una dintre ele era de neclara, insa isi dadu seama ca fusese facuta in desert. Praful si fumul ii dadusera batai decap fotografului. Imaginea nu era deloc focalizata, aratand ca munca unui amator ce nu fusese in stare sa tina aparatul bine in mana. Isi arunca privirea pe cea de-a doua fotografie. Fusese facuta cu un satelit, cel putin din cate isi dadea el seama. Locul parea pustiu, inafara de cateva incinte grupate cu grija. Kyle ghici ca acele incinte se aflau undeva dincolo de praful din prima poza.
-Nu am auzit de ei.
-Nici nu trebuia sa auzi. Biroul International Antitero. Independenti, profesionisti si foarte bine platiti.
-Mercenari?
-Unii dintre ei.
-Si ce legatura are asta cu grupul N? Sau cu faptul ca cineva vrea sa-l omoare pe Jesse Rosson si sa-i puna lui Ray chestia asta in carca?
-Lucrurile nu sunt niciodata asta de simple precum par la suprafata. Sti cu ce se ocupa Duncan?
-Nu am dovezi, dar pot sa banuiesc-droguri. Cel putin din cate am vazut pana acum. Kyle ridica din umeri si il privi pe Seth. Acesta nu parea deloc impresionat. Daca asta e reactia ta, zise Kyle, insemna ca imi scapa ceva destul de important.
-La inceput au fost droguri. Acum…e mai grav. Duncan, a marit miza si a intrat in contact cu cine nu trebuie. Cu cineva pe care nu-l poate controla.
-Nu inte...
-Dupa incidentul din 11 septembrie intregul sistem de securitate a fost modificat. Autoritatile sunt intr-o alerta continua. Lupta antitero inca nu si-a atins apogeul, dar va ajunge acolo cat de curand. Dar in ciuda celor mai mari eforturi, celulele teroriste nu pot fi anihilate in timp util. Multe lupte sunt pierdute. De aceea a luat nastere IBA.
-Ok, inteleg asta, dar nu vad ce legatura...
Seth il intrerupse din nou.
-Rabdare. Ajungem si acolo. Cat de multe sti despre Jesse ?
-Kyle incepu sa-si maseze tamplele. Simtea cum se apropie o durere de cap si nu intelegea de ce Seth il lua pe ocolite, insa ii facu jocul.
-Geniu, familie buna, inainte de a deveni director executiv a fost reporter de exterior. A renuntat anul trecut dupa un incident peste care e aruncata o perdea neagra si s-a reintors in familie, ca sa zic asa. Banuiesc ca nu te intereseaza si viata lui persoanala, nu-i asa?
-Ceea ce nu sti, e ca Jesse a colaborat de cateva ori cu IBA in trecut. La fel si Phlippe.
La auzul numelui, Kyle tresari. Deci Seth stia toata poveste: Ray, Philippe, el...totul. Asta nu ar fi trebuit sa-l mire si nici sa-l enerveze, dar nu se putu abtine. Nu-i placea cand cineva se baga in viata lui privata.
-Jesse nu e prost, continua Seth. Banuiesc ca si el si-a dat seama de gravitatea situatiei. Poate chiar de aceea a preluat conducerea Grupului N.
-De ce nu zici o data ce vrei sa zici? Nu te mai invarti in jurul cozii. Nu ajungem nicaieri asa.
-Grupul N e unul dintre cele mai mari consortii din lumea economica. Tentaculele lui se intind in toate colturile globului, la fel si influenta pe care o detine pe piata. Si nu ma refer numai la piata legala.
-Vrei sa zici ca Grupul N lucreaza si pe piata neagra?
-Nu oficial. Da, din experienta iti spun ca niciun grup atat de mare nu este complet curat.
-Banuiesc...
-Duncan a fost director executiv cinci ani, inainte ca Jesse sa-si ia in primire postul. A avut destul de mult timp sa-si consolideze pozitia in firma si in afara ei. Desigur, multi au fost foarte dezamagiti cand a trebuit sa renunte la ceea ce avea, locul sau fiind ocupat de fiul mai mic si mult prea corect a lui Newcrest. Seth facu o pauza, lasandu-l pe Kyle sa inteleaga toate implicatiile cuvintelor sale.
-Continua...
-Din pacate, exact inainte de a f dat la o parte, Duncan se bagase in ceva prea mare pentru el.
-Ceva ce a dus la implicare IBA, banuiesc...
-Da, il aproba Seth. Totusi, chiar daca lucrurile puteau fi oprite atunci, nimeni nua facut nimic. Nimanui nu-i place o prada mica. Toti vor pestele cel mare.
-Aveau de gand sa foloseasca grupul N ca momeala? Ce naiba credeau ? Ca adaposteste o celula terorista ? Kyle ridica tonul revoltat. E absurd!
-Mai incet, il avertiza Seth serios. Stiu ca e greu de crezut, dar Duncan, folosindu-se de programele sociale puse la dispozitie de Grupul N a adus in SUA cel putin 5 persoane de cetatenie afganistana cu vize de studenti. Probleme insa nu e asta. Pe langa persoane, Duncan aranjat ca in tara sa ajunga un altfel de transport.
-Ce transport?
-Arme. Multe arme. Seth se lasa in scaun si ofta.
-Chiar sub nasul lui Jesse? E un pic...
-Greu de crezut? Stiu...Jesse e un geniu, dar e un simplu om pana la urma, iar lucrurile astea nu au fost puse la cale de Duncan. Nu e atat destept. Pun ramasag ca habar nu are in ce s-a bagat si ce face. E doar o marioneta. Insa cei din spatele lui stiu.
-Si atunci de ce nu intervine IBA-ul? Asta e meseria lor, nu?
-Au incercat sa intervina acum 6 luni. A fost un esec total. Au fost descoperiti. Ca sa nu piarda totul, au trebuit sa se dea la fund, cel putin pentru o vreme.
Kyle tacu. Daca IBA-ul fusese descoperit, asta insemna ca oricine se afla in spatele tampeniei asteia stia ce face. Durere de cap se inteti. In ce naiba se bagase?
Insa, la fel ca durerea, un alt gand isi facu loc un mintea sa. Pierdea ceva din vedere. Ceva importat. Ceva ce l-ar fi facut pe Seth sa vina si sa-i spuna toate astea. Ceva...ochii i se marira. Nu, isi zise in gand. Nu era posibil. Isi ridica privirea spre Seth, dandu-si seama ca acesta il astepta defapt pe el. Lua prima poza si o mai privi o data cu atentie, incercand sa-si dea seama ale cui erau siluentele care abia se vedeau. Mainile incepusera sa-i tremure. O presimtire neagra ii ingheta sangele in vene. In urma cu sase luni...stia prea bine ce se intamplase in urma cu sase luni. Atunci murise Philippe.
-Ray stia? Il intreba intr-un final pe Seth.
-Nu. Asta nu e un lucru care se spune. Nu stie nici de Jesse, nici de...Seth tacu. Kyle intelese.
Mai urmari inca o data poza.
-Cand a fost facuta ?
-Acum 3 luni.
-Iar persoana din ea...
Seth il privi tacut. Nu trebuia sa o spuna. Stia. Putea sa citeasca in privirea lui tot adevarul. Scapa poza din mana si ramase cu privirea in gol.
-Acum intelegi de ce a trebuit sa vorbesc cu tine. Sunt persoane care vor ca totul sa se termine. Insa nu vor ca tu sa te implici. Nu mai mult decat ai facut-o deja. Da-te la o parte si lasa-l sa faca ceea ce trebuia sa faca acum…
-Nu, il intrerupse Kyle.
-Poftim ?
-Am zis nu. Jesse trebuie sa afle totul. Ray trebuie sa afle totul. Nu pot sa-i foloseasca pe post de cobai !
-Nu se va intampla nimic. Totul se va rezolva in liniste.
-Ca acum sase luni?
Seth isi inchise gura
-Imi pare rau, Seth. Imi esti prieten si te respect, dar nu am de gand sa dau in spate. Nu cand sunt atat de aproape.
-Kyle...
Kyle se ridica de la masa.
-Dar merci ca ai vorbit cu mine. Acum stiu unde si ce sa caut.
-Kyle!
Seth se ridica la randul sau, insa Kyle i-o luase deja inainte, indreptandu-se spre usa de la iesire si disparand in noaptea agitata a L.A.-ului.
Seth ofta si se aseza inapoi la masa. Lua pozele si le puse inapoi in plic, gandindu-se daca a fost bine ce a facut sau nu.
-Vom incerca sa-l pastram in siguranta, se auzi o vocea serioasa de partea cealalta a separeului. Seth zambi si continua sa-si bea cafeaua neperturbat.
-Dar poti sa promiti nimic, nu-i asa?
-Nu. Copoii lui nu ne-au atras numai noua atentia. Pustiul si-a facut-o cu mana lui.
Seth pufnii.
-Kyle a inteles aproape totul. Un singur lucru i-a scapat. Momeala cea mai mare nu e nici Ray, nici Jesse, ci el insusi.
-Intr-adevar, ii raspunse vocea linistita.
Seth se intoarse spre separeu.
-Daca pustiul va muri, Ray nu ti-o va ierta niciodata.
Barbatul celalalt se ridica si ii zambi.
-Evident. Nu are cum sa ierte o fantoma, nu-i asa?
Zicand acestea se intoarse pe calcaie si iesi afara din local, lasandu-l din nou pe Seth singur.
"Omul este cel mai putin el insusi,atunci cand vorbeste in propria persoana.Da-i o masca si el va spune adevarul."Oscar Wilde
![[Imagine: chibi_5001.gif]](http://animezup.com/chibi/img/user/chibi_5001.gif)
, chibi-ul lui