08-06-2012, 04:10 PM
-2-
*
Duminica seara. Krystal statea in fata apartamentului lui Satomi si de 5 minute incerca sa isi gaseasca curajul de a suna la usa. Stia ca era acasa, putea sa ii auda pasii care isi faceau loc spre bucatarie din camera de zi. Nu stia insa de ce ii era atat de frica sa intre si sa vorbeasca cu el, sa ii spuna decizia ei. Pe Jessie nu l-a mai vazut de ieri, probabil ar fi fost mai bine de ar fi tacut din gura insa trecutul nu poate fi schimbat.
,,Sper sa ma poata ierta vreodata…”
Luandu-si inima in dinti a apasat pe sonerie si a asteptat. Nu a durat decat cateva secunde pana usa i-a fost deschisa si Satomi i-a aparut in fata. Era imbracat in niste pantaloni de trening negri si un maieu alb care ii scotea in evidenta abdomenul bine lucrat.
-Ai venit pana la urma. Intra te rog, am pregatit tiramisu.
-Multumesc.
-Cum de nu ai venit mai devreme?
-Am avut nevoie de timp sa pun toate in balans si sa ajung la o concluzie.
Inainte sa apuce sa zica ceva baiatul a luat-o in brate strangand-o tare la pieptul lui. Simtea parfumul ei preferat in dreptul gatului acestuia. Dupa cateva minute s-a retras din imbratisarea lui asezandu-se pe canapea. Si-a aprins o tigara in timp ce isi cauta cuvintele potrivite sa ii spuna raspunsul ei.
-La ce concluzie ai ajuns scumpo?
Zicand aceste lucruri se aseza langa ea si se juca cu parul ei lung. Se vedea pe el ca e fericit sa o aiba langa el, sa o poata atinge si simti aproape. Urmatoarea miscare pe care o facu a socat-o complet pe fata noastra. A sarutat-o lung timp in care a tras-o la el in poala. Nu asteptase sa afle ce decizie a luat, era atat de sigur ca ramane cu el incat nici nu s-a gandit ca mai are rost sa o lase sa vorbeasca avand in vedere ca s-a intors la apartamentul lui. Daca nu l-ar fi vrut nu ar mai fi venit inapoi nu?
Spre surprinderea lui, Krystal s-a dat jos si si-a indreptat privirea spre fereastra. Si-a mai aprins o tigara in timp ce s-a pus pe pervaz.
-Ma bucur foarte mult ca te-ai intors. Mi-ar placea ca in continuare sa ramanem prieteni insa mai mult de atat nu iti pot oferi.
-Poftim?
La auzul acestor cuvinte Satomi se ridica de pe canapeaua din piele si se indrepta spre ea stingandu-i tigara si dand-o jos de pe pervaz. A pus-o la perete in timp ce ii tinea mainile deasupra capului. Niciodata pana acum nu l-a mai vazut asa de furios si suparat.
-Mai repeta inca o data ce ai zis inainte!
-Am zis ca mai mult de prietenie nu iti pot oferi! Sunt indragostita de altcineva.
-Chiar crezi ca altcineva iti va putea oferi mai multe decat mine? Eu iti ofer intreaga lume la picioarele tale si nemurire! Nu asta iti doreai cel mai mult cand eram mici? Sa poti trai pentru totdeauna fara sa iti faci griji ca imbatranesti?
-Nu e vorba de cine ce imi ofera!
-Atunci de ce e vorba? De cine ti-o trage mai bine?
-SATOMI!
-Nici macar nu m-ai incercat, ai putea sa-mi dai o sansa macar.
Auzind aceste cuvinte Krystal a incercat din rasputeri sa scape din stransoarea lui. Nu a reusit insa acest lucru, vampirul din fata ei fiind de o mie de ori mai puternic decat ea. A inceput sa o sarute fortat trecand de la buze la gat in timp ce cu o mana ii descheia blugii. Intr-o ultima incercare disperata fata noastra l-a lovit cat putu ea de tare cu genunchiul in stomac. Luat fiind prin surprindere ii dadu drumul la maini si in mai putin de cateva secunde ea iesi afara din apartamentul lui. Fugea cat putea de tare fara nicio tinta.
La un moment dat s-a oprit, era in fata firmei unde lucra Jessie.Cu toate ca era duminca era sigura ca a venit la lucru numai ca sa uite de discutia avuta cu o zi inainte. Vroia sa il vada, sa il ia in brate si sa ii spuna ca pe el il vrea, sa ii ceara scuze pentru cat de nesabuita si proasta fusese inainte. Stia ca avea sa o ierte dar nu va uita momentul ei de slabiciune, o sa aiba niste dubii in legatura cu ce simte ea fata de el insa avea sa ii treaca repede… S-a uitat in jur si cu pasi usori s-a indreptat spre usa de la intrare. Fix inainte sa puna piciorul in cladire totul s-a facut negru in fata ochilor si a cazut intr-un somn adanc si agitat.
*
Duminica seara. Krystal statea in fata apartamentului lui Satomi si de 5 minute incerca sa isi gaseasca curajul de a suna la usa. Stia ca era acasa, putea sa ii auda pasii care isi faceau loc spre bucatarie din camera de zi. Nu stia insa de ce ii era atat de frica sa intre si sa vorbeasca cu el, sa ii spuna decizia ei. Pe Jessie nu l-a mai vazut de ieri, probabil ar fi fost mai bine de ar fi tacut din gura insa trecutul nu poate fi schimbat.
,,Sper sa ma poata ierta vreodata…”
Luandu-si inima in dinti a apasat pe sonerie si a asteptat. Nu a durat decat cateva secunde pana usa i-a fost deschisa si Satomi i-a aparut in fata. Era imbracat in niste pantaloni de trening negri si un maieu alb care ii scotea in evidenta abdomenul bine lucrat.
-Ai venit pana la urma. Intra te rog, am pregatit tiramisu.
-Multumesc.
-Cum de nu ai venit mai devreme?
-Am avut nevoie de timp sa pun toate in balans si sa ajung la o concluzie.
Inainte sa apuce sa zica ceva baiatul a luat-o in brate strangand-o tare la pieptul lui. Simtea parfumul ei preferat in dreptul gatului acestuia. Dupa cateva minute s-a retras din imbratisarea lui asezandu-se pe canapea. Si-a aprins o tigara in timp ce isi cauta cuvintele potrivite sa ii spuna raspunsul ei.
-La ce concluzie ai ajuns scumpo?
Zicand aceste lucruri se aseza langa ea si se juca cu parul ei lung. Se vedea pe el ca e fericit sa o aiba langa el, sa o poata atinge si simti aproape. Urmatoarea miscare pe care o facu a socat-o complet pe fata noastra. A sarutat-o lung timp in care a tras-o la el in poala. Nu asteptase sa afle ce decizie a luat, era atat de sigur ca ramane cu el incat nici nu s-a gandit ca mai are rost sa o lase sa vorbeasca avand in vedere ca s-a intors la apartamentul lui. Daca nu l-ar fi vrut nu ar mai fi venit inapoi nu?
Spre surprinderea lui, Krystal s-a dat jos si si-a indreptat privirea spre fereastra. Si-a mai aprins o tigara in timp ce s-a pus pe pervaz.
-Ma bucur foarte mult ca te-ai intors. Mi-ar placea ca in continuare sa ramanem prieteni insa mai mult de atat nu iti pot oferi.
-Poftim?
La auzul acestor cuvinte Satomi se ridica de pe canapeaua din piele si se indrepta spre ea stingandu-i tigara si dand-o jos de pe pervaz. A pus-o la perete in timp ce ii tinea mainile deasupra capului. Niciodata pana acum nu l-a mai vazut asa de furios si suparat.
-Mai repeta inca o data ce ai zis inainte!
-Am zis ca mai mult de prietenie nu iti pot oferi! Sunt indragostita de altcineva.
-Chiar crezi ca altcineva iti va putea oferi mai multe decat mine? Eu iti ofer intreaga lume la picioarele tale si nemurire! Nu asta iti doreai cel mai mult cand eram mici? Sa poti trai pentru totdeauna fara sa iti faci griji ca imbatranesti?
-Nu e vorba de cine ce imi ofera!
-Atunci de ce e vorba? De cine ti-o trage mai bine?
-SATOMI!
-Nici macar nu m-ai incercat, ai putea sa-mi dai o sansa macar.
Auzind aceste cuvinte Krystal a incercat din rasputeri sa scape din stransoarea lui. Nu a reusit insa acest lucru, vampirul din fata ei fiind de o mie de ori mai puternic decat ea. A inceput sa o sarute fortat trecand de la buze la gat in timp ce cu o mana ii descheia blugii. Intr-o ultima incercare disperata fata noastra l-a lovit cat putu ea de tare cu genunchiul in stomac. Luat fiind prin surprindere ii dadu drumul la maini si in mai putin de cateva secunde ea iesi afara din apartamentul lui. Fugea cat putea de tare fara nicio tinta.
La un moment dat s-a oprit, era in fata firmei unde lucra Jessie.Cu toate ca era duminca era sigura ca a venit la lucru numai ca sa uite de discutia avuta cu o zi inainte. Vroia sa il vada, sa il ia in brate si sa ii spuna ca pe el il vrea, sa ii ceara scuze pentru cat de nesabuita si proasta fusese inainte. Stia ca avea sa o ierte dar nu va uita momentul ei de slabiciune, o sa aiba niste dubii in legatura cu ce simte ea fata de el insa avea sa ii treaca repede… S-a uitat in jur si cu pasi usori s-a indreptat spre usa de la intrare. Fix inainte sa puna piciorul in cladire totul s-a facut negru in fata ochilor si a cazut intr-un somn adanc si agitat.