11-08-2008, 02:12 PM
Patdow - multumesc pentru comentariu si pentru ca ai citit. Imi pare rau, poate ti-am deschis vre-o rana in suflet cand ai citit citatul ala. Sorry
Ice_angel_234 - multumesc pentru ca ai comentat si citit:)
III
- Nu pleca, te rog, imi spuse acesta inca zambindu-mi.
"Nu pleca", "te rog"...cui crede individul asta ciudat ca i se adreseaza? Ce-a fost cu tot teatrul asta, caci nu inteleg? Imi zambeste larg, foarte prietenos ca si cum m-ar cunoaste de mult timp. Mana dreapta si-o indreapta spre umarul meu, strangandu-ma tare.
- Hey, nu te speria, vreau doar sa ma ajuti sa vad cat mai multe locuri de aici, asta e tot, imi spune el vazand ca il privesc suspicios. E prima oara cand vin aici si vezi tu, nu prea cunosc pe nimeni, iar in casa sa stau si sa citesc, m-am plictisit.
Ii raspund mai mult cu privirea si imi asez mana pe mana lui, fierbinte ca prima data, apoi simt cum ochii lui se contopesc cu ai mei, o privire calda, un suras tandru ma poarta ca intr-un vis.
- Eu merg prin imprejurimi chiar astazi, doresti sa ma insotesti, il intreb curios, privind spre iesire.
- Cum sa nu, chiar asta vroiam sa te intreb, sper sa nu te deranjeze daca vei astepta ceva pana ma imbrac, revin imediat, imi mai spune dupa ce trece in camera cealalta, privind inapoi.
Cat am stat singur m-am tot gandit la ce s-a intamplat, cum de am ajuns imbratisat de un barbat, mai mare ca mine, mai puternic si straniul care m-a cuprins cand am ajuns la concluzia ca mi-a placut, ca m-am simtit bine cand doua brate fierbinti m-au legat de un corp atat de...nu am cuvinte. Iar surasul lui, o pata de cerneala pe o foaie alba, ceva care mi-a prins ochii de ai lui ca un lant. Tot ce am simtit este atat de prostesc, atat de ireal si totusi atat de real si de frumos. Posibilitatea ca acest barbat sa-mi mai treaca prin fata ochilor este mare cu atat mai mare daca devenim prieteni.
A terminat repede echiparea si astfel am putut sa pornim. Primul loc in care am vrut sa merg era padurea. Pana acolo am luat masina asa ca am ajuns repede. Am parcat la marginea padurii undeva la umbra masina pentru a nu avea dificultati la intoarcere. Cand m-am dat jos din masina am simtit mirosul de coaja de brad, rasina proaspata, am simtit briza ce facea ca, copaciii sa fosneasca sub ciripitul trainic al pasarelelor. Am intrat in padure printre copacii mari si inalti si lemnele putrezite si acoperite de muschi si burieni. Sub adidasi fosneau frunzele cu un ritm stabilit de noi, care alterna intre incet si lent. Nu ne grabeam, mergeam linistiti privind prierduti peisajul, sau privindu-ne din cand in cand, dar nimic special.
-Simti? ma intraba el si imi prinde mana, inaltand chipul in vazduh si inspirand adanc.
- Da, ai mana foarte calda, desi suntem in padure, a mea este foarte rece, ii spun eu privindu-l oarecum stanjenit.
El incepu sa rada si imi prinse si cealalta mana intre cele doua ale sale. Le inalta si incepu sa mi le incalzeasca.
- Nu este asta, padurea, mirosul, natura, le simti, ma intreba dupa care incepu sa-mi frece palmele cu ale sale si simt cum acestea se incalzesc.
- Da le simt, este ceva nemaipomenit, ceva ce doar la tara gasesti, iar eu sunt mandru ca m-am nascut aici si ca pot inca sa mai vin.
Imi retrag usor mainile si simt cum cele ale lui Ovidiu ma lasa sa plec, apoi mi le bag in buzunar si ii rostesc un "Multumesc" clar, apoi il privesc putin imbujorat. El ma priveste uimit, dar in acelasi timp zambitor, aratandu-mi ca este nelamurit, intrebandu-ma:
- Cum nascut aici? Nu inteleg!
- Defapt eu m-am nascut aici, pentru ca mama mea, in timpul concediului era gravida a venit la tara, pentru ca aici aerul o ajuta sa duca mai bine sarcina, iar in saptamana urmatoare urma sa ma nasca, dar m-am nascut exact in timpul concediului mamei mele, nu dupa, il lamuresc si o iau mai departe, mergand undeva unde, cred ca ii va placea lui Ovidiu.Nu a durat mai mult de cateva minute pana am traversat raul, am trecut prin niste copaci mari si verzi cu fructe negre care erau coacaze, cred, si am ajuns sa coboram un drum uscat. Langa era o fantana la care Ovidiu s-a oprit fiind insetat. Eu am continuat sa cobor pentru a ajunge la cabana.
- Ovidiu, vino mai repede, nu vreau sa te pierd pe aici, il strig, inaintand, dar privind mereu inapoi.
Nu as fi vrut sa-l las in padure, singur, nestiutor. Am auzit un "Da" apoi mi-am continuat mersul.Am ajuns la cabana, care defapt erau ramasite din ceea ce puteai numi cabana. Ramasera bancile, cateva mese si lemne aruncate la intamplare, dar mie imi placea, deoarece era o priveliste superba undeva unde copacii isi uneau coroanele formand un ascunzis, iar iarba deasa si marunta era uscata si incarcata cu cetina de brad. Printre frunze l-am zarit pe Ovidiu care venea spre mine zambind. Presupun ca il placea ce vedea sau zambea cum o facea tot timpul.
- Magnific si asta nu doar aici, spuse el grabit. Cred ca mai sunt si alte locuri lafel de magnifice si in alte parti ale padurii.
- Da, mai este un loc lafel, la manastirea din apropiere, il informez in timp ce ma asez jos, pe pamant.
- Manastire, aici in padure? Interesant. Cand ai timp, poti sa mi-o arati si mie? ma intreaba zambind ca intotdeauna.
Se indrepta spre mine si se aseza in partea mea dreapta, rezemandu-se de copac. Ma uit la el, dar acesta isi pierdea ochii privind peisajul. Sunt sigur ca nu mai vazuse un astfel de loc.
- Da, iti arat imprejurimile cu cea mai mare placere, pot fi ghidul tau ! ii raspund razand.
Privi spre mine...usor trist. Parea ca ar fi deranjat de ce am zis. Zambetul imi dispare de pe buze incet-incet. Ma privi fix in ochi, usor zambind si ii vedeam mana cum se indreapta spre mine. Simt cum degetele lui imi ating obrazul, apoi palma mi-l cuprinde si mi-l tine. M-am facut rosu la fata si am dat sa ma indepartez, dar mana cealalta a prins-o pe a mea si m-a tras la el. Am privit speriat si i-am vazut buzele cum s-au deschis si s-au indreptat spre ale mele. Un fior m-a cuprins in clipele acelea si tot filmul s-a rupt. Ma indepartam cat de mult puteam de acesta, dar el continua sa ma urmareasca si intr-o clipa am simtit ca sunt doborat. S-a urcat pe mine prinzandu-mi mainile in lateral cu ale sale. Si-a lasat capul in jos si am observat cum de sub parul lui lung ce-i cadea peste fata, curgeau...lacrimi. Atunci am putut avea libertatea mainilor si am putut sa ma ridic, dar el a continuat sa stea asa si sa planga. Nu stiam ce sa fac, cum sa-l fac sa nu mai planga si la un moment dat l-am cuprins in brate, instinctiv. Am inceput sa-i mangai capul ce l-a asezat pe umarul meu, trecandu-mi mana apoi pe spate. Nu i-am spus niciun cuvant, pentru ca nu stiam ce sa-i spun. Nu aveam cuvinte. M-a imbratisat si el puternic, continuand sa verse lacrimi.
- Mi-ai adus aminte de cineva, de cineva pe care nu-l voi uita niciodata, mi-a spus el oprindu-se din plans, dar continuand sa stea cu capul pe umarul meu, iar eu sa-l mangai usor.Nu mi s-a mai intamplat, este prima oara.
Nu i-am spus nici acum nimica, incercand sa-i mangai capul. Acesta s-a dezlipit de mine si m-a privit, dar nu in ochi, atingandu-mi din nou obrazul.
- Poti sa am asculti? intreba privindu-ma in ochi.
- Sigur ca da, daca asta te face sa te simti mai bine, te ascult cu cea mai mare placere! ii raspund si il iau pentru a-l aseza langa mine, el gasindu-si sprijin pe umarul meu.
- Nu mi s-a mai intamplat asta niciodata. Nimeni nu mi-a amintit de el cum o faci tu. Atunci cand te-am vazut pentru prima data, in minte, mi-a aparut el. Il chema Marius, rosti Ovidiu cu glas scazut, parca fiindu-i frica sa vorbeasca. Ne-am cunoscut la liceu, in penultimul an, cand el a fost transferat la aceeasi scoala si clasa cu mine. Am stat impreuna in banca si in scurt timp am devenit cei mai buni prieteni.
Ovidiu se opri si isi indrepta mana spre fata mea. O avea calda si tremuranda. Mi-a atins din nou corpul si eu nu am putut sa ma opun. Era ca o magie, ca o vraja aruncata asupra mea pentru ca el sa ma poate atinge, eu sa il pot simti. Ma privea in ochi cu blandete, dar mie imi era frica de un lucru: sarut! Nu puteam sa rezist, daca ma va saruta, cum voi reusi sa scap. Ma intrerupse din tot cand incepu sa vorbeasca.
- Avea ochii ca ai tai, parul de aceeasi culoare, personalitate parca i-ai copiat-o. Semanati foarte mult ! imi spuse dupa care se rezema de copac, privind padurea din fata sa. In al doilea an de facultate intr-o zi ne-am intalnit la o cafenea, cafeneaua in care ne intalneam mereu. Desi invatam in aceeasi facultate eram la clase diferite. Mi-a dat intalnire sa-mi spuna ca parinti sai o sa plece intr-o excursie in strainatate si ca pleaca si el pentru doua saptamani. Nu m-a deranjat, stiam ca o sa ne intalnim dupa vacanta si ca atunci puteam sa-i spun ce planuiam de cand intrasem la facultate.
Incerca sa-si potoleasca nelinistea, dar nu reusi. Lacrimile incepura sa-i curga pe obraji, ajungandu-i pana la gat. Mi-am scos batista din buzunar si i-am sters lacrimile, dandu-i-o.
- In ziua aceea vroiam sa-i spun ceva, ceva la care tin si astazi, dar nu am avut curajul si imi pare rau si acum. Vroiam sa-i spun ca dintr-un anumit motiv, pe care nici eu nu-l stiu, am fost atras de el, ca barbat.
"...am fost atras de el, ca barbat" imi rasuna in minte tot mai tare. Ma privi in ochi, parca cerandu-mi sa-i spun ceva, sa il cert, sa il alung, dar nu am facut-o, doar i-am zambit. Si-a asezat iar capul pe umar, prinzandu-ma de brat, parca i-ar fi fost frica ca ma va pierde.
- Stiu ca ti se pare anormal, ca m-ai considera un homosexual care nu are ce face decat sa-si povesteasca viata, dar nu-i asa. El a fost singurul pentru care am avut astfel de sentimente, dar nu i-am putut spune. Nu am avut niciodata o relatie cu el, pentru ca eram doar prieteni, iar de la acest incident, nu prea multi au putut sa-mi intre in viata.In ziua in care a venit din vacanta, m-a sunat si mi-a spus sa-l astept la cafeneaua obisnuita, doar ca am asteptat prea mult. Apoi am primit un telefon de la o ruda de-a lui care imi spunea ca s-a intamplat ceva cu el, ca este in spital in coma si ca au nevoie de mine.
Ovidiu se opri si imi stranse bratul mai tare, suspinand. Nu-mi venea sa cred ce auzeam. Stiam ca murise, imi povestise de el la trecut. Eram socat, sa cred ca l-as putea atrage, el privindu-ma ca pe fostul sau coleg. Nu stiu ce as face intr-o asemenea situatie...
- O saptamana s-a zbatut intre viata si moarte, o saptamana in care nu am stiu cum o sa supravietuiesc daca el moare. Dupa asta, a murit iar visul meu si tot ce trebuia sa-i spun....s-au spulberat. Dar acum, acum cand te-am intalnit pe tine mi-am amintit de el si de toate amintirile ce ne-au legat, incheie Ovidiu acoperindu-si fata cu mainile.
- Imi pare rau pentru tot ce s-a intamplat, imi pare rau pentru ca nu ai putut sa-ti exprimi iubirea catre el si ca din cauza mea ti-ai amintit de el si de suferinta prin care ai trecut, ii raspund tremurand, parca invinuindu-ma pentru neplacerea aceasta.
- Sa nu-ti para rau pentru ca intr-un sfarsit m-am confesat cuiva, mi-am impartit durerea, iar acuma stiu ca el ma priveste si ca tot ce am zis, a aflat si el. Sper ca nu ti-ai facut o parere proasta despre mine ! imi striga el, uitandu-se pe furis la mine.
Se inclina usor si ma saruta pe obraz in semn de recunostinta pentru ca l-am ascultat iar dupa se uita milos la mine.[/b]
Ice_angel_234 - multumesc pentru ca ai comentat si citit:)
III
- Nu pleca, te rog, imi spuse acesta inca zambindu-mi.
"Nu pleca", "te rog"...cui crede individul asta ciudat ca i se adreseaza? Ce-a fost cu tot teatrul asta, caci nu inteleg? Imi zambeste larg, foarte prietenos ca si cum m-ar cunoaste de mult timp. Mana dreapta si-o indreapta spre umarul meu, strangandu-ma tare.
- Hey, nu te speria, vreau doar sa ma ajuti sa vad cat mai multe locuri de aici, asta e tot, imi spune el vazand ca il privesc suspicios. E prima oara cand vin aici si vezi tu, nu prea cunosc pe nimeni, iar in casa sa stau si sa citesc, m-am plictisit.
Ii raspund mai mult cu privirea si imi asez mana pe mana lui, fierbinte ca prima data, apoi simt cum ochii lui se contopesc cu ai mei, o privire calda, un suras tandru ma poarta ca intr-un vis.
- Eu merg prin imprejurimi chiar astazi, doresti sa ma insotesti, il intreb curios, privind spre iesire.
- Cum sa nu, chiar asta vroiam sa te intreb, sper sa nu te deranjeze daca vei astepta ceva pana ma imbrac, revin imediat, imi mai spune dupa ce trece in camera cealalta, privind inapoi.
Cat am stat singur m-am tot gandit la ce s-a intamplat, cum de am ajuns imbratisat de un barbat, mai mare ca mine, mai puternic si straniul care m-a cuprins cand am ajuns la concluzia ca mi-a placut, ca m-am simtit bine cand doua brate fierbinti m-au legat de un corp atat de...nu am cuvinte. Iar surasul lui, o pata de cerneala pe o foaie alba, ceva care mi-a prins ochii de ai lui ca un lant. Tot ce am simtit este atat de prostesc, atat de ireal si totusi atat de real si de frumos. Posibilitatea ca acest barbat sa-mi mai treaca prin fata ochilor este mare cu atat mai mare daca devenim prieteni.
A terminat repede echiparea si astfel am putut sa pornim. Primul loc in care am vrut sa merg era padurea. Pana acolo am luat masina asa ca am ajuns repede. Am parcat la marginea padurii undeva la umbra masina pentru a nu avea dificultati la intoarcere. Cand m-am dat jos din masina am simtit mirosul de coaja de brad, rasina proaspata, am simtit briza ce facea ca, copaciii sa fosneasca sub ciripitul trainic al pasarelelor. Am intrat in padure printre copacii mari si inalti si lemnele putrezite si acoperite de muschi si burieni. Sub adidasi fosneau frunzele cu un ritm stabilit de noi, care alterna intre incet si lent. Nu ne grabeam, mergeam linistiti privind prierduti peisajul, sau privindu-ne din cand in cand, dar nimic special.
-Simti? ma intraba el si imi prinde mana, inaltand chipul in vazduh si inspirand adanc.
- Da, ai mana foarte calda, desi suntem in padure, a mea este foarte rece, ii spun eu privindu-l oarecum stanjenit.
El incepu sa rada si imi prinse si cealalta mana intre cele doua ale sale. Le inalta si incepu sa mi le incalzeasca.
- Nu este asta, padurea, mirosul, natura, le simti, ma intreba dupa care incepu sa-mi frece palmele cu ale sale si simt cum acestea se incalzesc.
- Da le simt, este ceva nemaipomenit, ceva ce doar la tara gasesti, iar eu sunt mandru ca m-am nascut aici si ca pot inca sa mai vin.
Imi retrag usor mainile si simt cum cele ale lui Ovidiu ma lasa sa plec, apoi mi le bag in buzunar si ii rostesc un "Multumesc" clar, apoi il privesc putin imbujorat. El ma priveste uimit, dar in acelasi timp zambitor, aratandu-mi ca este nelamurit, intrebandu-ma:
- Cum nascut aici? Nu inteleg!
- Defapt eu m-am nascut aici, pentru ca mama mea, in timpul concediului era gravida a venit la tara, pentru ca aici aerul o ajuta sa duca mai bine sarcina, iar in saptamana urmatoare urma sa ma nasca, dar m-am nascut exact in timpul concediului mamei mele, nu dupa, il lamuresc si o iau mai departe, mergand undeva unde, cred ca ii va placea lui Ovidiu.Nu a durat mai mult de cateva minute pana am traversat raul, am trecut prin niste copaci mari si verzi cu fructe negre care erau coacaze, cred, si am ajuns sa coboram un drum uscat. Langa era o fantana la care Ovidiu s-a oprit fiind insetat. Eu am continuat sa cobor pentru a ajunge la cabana.
- Ovidiu, vino mai repede, nu vreau sa te pierd pe aici, il strig, inaintand, dar privind mereu inapoi.
Nu as fi vrut sa-l las in padure, singur, nestiutor. Am auzit un "Da" apoi mi-am continuat mersul.Am ajuns la cabana, care defapt erau ramasite din ceea ce puteai numi cabana. Ramasera bancile, cateva mese si lemne aruncate la intamplare, dar mie imi placea, deoarece era o priveliste superba undeva unde copacii isi uneau coroanele formand un ascunzis, iar iarba deasa si marunta era uscata si incarcata cu cetina de brad. Printre frunze l-am zarit pe Ovidiu care venea spre mine zambind. Presupun ca il placea ce vedea sau zambea cum o facea tot timpul.
- Magnific si asta nu doar aici, spuse el grabit. Cred ca mai sunt si alte locuri lafel de magnifice si in alte parti ale padurii.
- Da, mai este un loc lafel, la manastirea din apropiere, il informez in timp ce ma asez jos, pe pamant.
- Manastire, aici in padure? Interesant. Cand ai timp, poti sa mi-o arati si mie? ma intreaba zambind ca intotdeauna.
Se indrepta spre mine si se aseza in partea mea dreapta, rezemandu-se de copac. Ma uit la el, dar acesta isi pierdea ochii privind peisajul. Sunt sigur ca nu mai vazuse un astfel de loc.
- Da, iti arat imprejurimile cu cea mai mare placere, pot fi ghidul tau ! ii raspund razand.
Privi spre mine...usor trist. Parea ca ar fi deranjat de ce am zis. Zambetul imi dispare de pe buze incet-incet. Ma privi fix in ochi, usor zambind si ii vedeam mana cum se indreapta spre mine. Simt cum degetele lui imi ating obrazul, apoi palma mi-l cuprinde si mi-l tine. M-am facut rosu la fata si am dat sa ma indepartez, dar mana cealalta a prins-o pe a mea si m-a tras la el. Am privit speriat si i-am vazut buzele cum s-au deschis si s-au indreptat spre ale mele. Un fior m-a cuprins in clipele acelea si tot filmul s-a rupt. Ma indepartam cat de mult puteam de acesta, dar el continua sa ma urmareasca si intr-o clipa am simtit ca sunt doborat. S-a urcat pe mine prinzandu-mi mainile in lateral cu ale sale. Si-a lasat capul in jos si am observat cum de sub parul lui lung ce-i cadea peste fata, curgeau...lacrimi. Atunci am putut avea libertatea mainilor si am putut sa ma ridic, dar el a continuat sa stea asa si sa planga. Nu stiam ce sa fac, cum sa-l fac sa nu mai planga si la un moment dat l-am cuprins in brate, instinctiv. Am inceput sa-i mangai capul ce l-a asezat pe umarul meu, trecandu-mi mana apoi pe spate. Nu i-am spus niciun cuvant, pentru ca nu stiam ce sa-i spun. Nu aveam cuvinte. M-a imbratisat si el puternic, continuand sa verse lacrimi.
- Mi-ai adus aminte de cineva, de cineva pe care nu-l voi uita niciodata, mi-a spus el oprindu-se din plans, dar continuand sa stea cu capul pe umarul meu, iar eu sa-l mangai usor.Nu mi s-a mai intamplat, este prima oara.
Nu i-am spus nici acum nimica, incercand sa-i mangai capul. Acesta s-a dezlipit de mine si m-a privit, dar nu in ochi, atingandu-mi din nou obrazul.
- Poti sa am asculti? intreba privindu-ma in ochi.
- Sigur ca da, daca asta te face sa te simti mai bine, te ascult cu cea mai mare placere! ii raspund si il iau pentru a-l aseza langa mine, el gasindu-si sprijin pe umarul meu.
- Nu mi s-a mai intamplat asta niciodata. Nimeni nu mi-a amintit de el cum o faci tu. Atunci cand te-am vazut pentru prima data, in minte, mi-a aparut el. Il chema Marius, rosti Ovidiu cu glas scazut, parca fiindu-i frica sa vorbeasca. Ne-am cunoscut la liceu, in penultimul an, cand el a fost transferat la aceeasi scoala si clasa cu mine. Am stat impreuna in banca si in scurt timp am devenit cei mai buni prieteni.
Ovidiu se opri si isi indrepta mana spre fata mea. O avea calda si tremuranda. Mi-a atins din nou corpul si eu nu am putut sa ma opun. Era ca o magie, ca o vraja aruncata asupra mea pentru ca el sa ma poate atinge, eu sa il pot simti. Ma privea in ochi cu blandete, dar mie imi era frica de un lucru: sarut! Nu puteam sa rezist, daca ma va saruta, cum voi reusi sa scap. Ma intrerupse din tot cand incepu sa vorbeasca.
- Avea ochii ca ai tai, parul de aceeasi culoare, personalitate parca i-ai copiat-o. Semanati foarte mult ! imi spuse dupa care se rezema de copac, privind padurea din fata sa. In al doilea an de facultate intr-o zi ne-am intalnit la o cafenea, cafeneaua in care ne intalneam mereu. Desi invatam in aceeasi facultate eram la clase diferite. Mi-a dat intalnire sa-mi spuna ca parinti sai o sa plece intr-o excursie in strainatate si ca pleaca si el pentru doua saptamani. Nu m-a deranjat, stiam ca o sa ne intalnim dupa vacanta si ca atunci puteam sa-i spun ce planuiam de cand intrasem la facultate.
Incerca sa-si potoleasca nelinistea, dar nu reusi. Lacrimile incepura sa-i curga pe obraji, ajungandu-i pana la gat. Mi-am scos batista din buzunar si i-am sters lacrimile, dandu-i-o.
- In ziua aceea vroiam sa-i spun ceva, ceva la care tin si astazi, dar nu am avut curajul si imi pare rau si acum. Vroiam sa-i spun ca dintr-un anumit motiv, pe care nici eu nu-l stiu, am fost atras de el, ca barbat.
"...am fost atras de el, ca barbat" imi rasuna in minte tot mai tare. Ma privi in ochi, parca cerandu-mi sa-i spun ceva, sa il cert, sa il alung, dar nu am facut-o, doar i-am zambit. Si-a asezat iar capul pe umar, prinzandu-ma de brat, parca i-ar fi fost frica ca ma va pierde.
- Stiu ca ti se pare anormal, ca m-ai considera un homosexual care nu are ce face decat sa-si povesteasca viata, dar nu-i asa. El a fost singurul pentru care am avut astfel de sentimente, dar nu i-am putut spune. Nu am avut niciodata o relatie cu el, pentru ca eram doar prieteni, iar de la acest incident, nu prea multi au putut sa-mi intre in viata.In ziua in care a venit din vacanta, m-a sunat si mi-a spus sa-l astept la cafeneaua obisnuita, doar ca am asteptat prea mult. Apoi am primit un telefon de la o ruda de-a lui care imi spunea ca s-a intamplat ceva cu el, ca este in spital in coma si ca au nevoie de mine.
Ovidiu se opri si imi stranse bratul mai tare, suspinand. Nu-mi venea sa cred ce auzeam. Stiam ca murise, imi povestise de el la trecut. Eram socat, sa cred ca l-as putea atrage, el privindu-ma ca pe fostul sau coleg. Nu stiu ce as face intr-o asemenea situatie...
- O saptamana s-a zbatut intre viata si moarte, o saptamana in care nu am stiu cum o sa supravietuiesc daca el moare. Dupa asta, a murit iar visul meu si tot ce trebuia sa-i spun....s-au spulberat. Dar acum, acum cand te-am intalnit pe tine mi-am amintit de el si de toate amintirile ce ne-au legat, incheie Ovidiu acoperindu-si fata cu mainile.
- Imi pare rau pentru tot ce s-a intamplat, imi pare rau pentru ca nu ai putut sa-ti exprimi iubirea catre el si ca din cauza mea ti-ai amintit de el si de suferinta prin care ai trecut, ii raspund tremurand, parca invinuindu-ma pentru neplacerea aceasta.
- Sa nu-ti para rau pentru ca intr-un sfarsit m-am confesat cuiva, mi-am impartit durerea, iar acuma stiu ca el ma priveste si ca tot ce am zis, a aflat si el. Sper ca nu ti-ai facut o parere proasta despre mine ! imi striga el, uitandu-se pe furis la mine.
Se inclina usor si ma saruta pe obraz in semn de recunostinta pentru ca l-am ascultat iar dupa se uita milos la mine.[/b]