[Naruto] You not alone

[Nywa]

[center]Capitolul 2[/center]

"- Sasuke incearca sa ramai constient! Nu te mai misca sau vorbi! Incurand vom ajunge la spital si vei fi salvat! Strigam ca un disperat la brunetul din bratele mele, al carui trup era asa de moale, parca ar fi o papusa din carpe.
- Naruto, iubire... asculta-ma macar de aceasta data, murmura el, facandu-ma sa ma misc si mai repede, cand l-am auzit vorbind. Sti... mai am un frate, continua sa vorbeasca, atragandu-mi atentia spre el, incruntandu-ma usor. Mai am un fratior... mai mic decat mine... - tusi usor cu sange, murdarindu-mi bluza, care si asa era aproape zdrente - cu sase ani. E singur... si speriat. Incearca sa il gasesti... o poza cu el, vei gasi in spatele tabloului de familie din apartamentul meu, spuse, apoi incepu sa priveasca cerul senin, cu ochii goi si peirduti, aratand ca numai are mult de trait. E asa de frumos... ca in nopatea cand... cand...
Puterile numai il sustinusera, iar spiritul ii parasi trupul, stingand si ultima farama de viata din ochii sai ca un abis nemarginit de pasiune si iubire. Il strang in brate, plangand si incep sa urlu ca un nebun, numele sau si ca nu il voi ierta niciodata..."

Tresar ca ars, cand cineva ma atinge usor pe umar, aproape lovindu-l pe Kakashi peste fata. Fostul meu sensei ma informa ca, Gaara vrea sa imi arate acel prizonier misterios ce l-a adus cu el si il tine in permanenta legat la ochi, gura, maini, picioare. Intr-un cuvant imobilizat, ca sa nu poate sa faca vreun jutsu, atunci cum a aparut in cimitir, daca era legat fedeles? Aprob serios din cap, trecandu-mi mana prin parul galben ca aurul, lung pe ceafa si tot ciufulit, apoi ma duc in baie pentru a face un dus si sa ma imbrac pentru a porni spre sala de interogatoriu. Dupa un dus relaxant si barberitul de dimineata, iau pe mine treningul negru si peste tunica neagra cu flacari portocali. Pun bandana pe frunte cu insemnul frunzei si dupa ce ma incalt, pornesc spre cladire, ce se afla la cateva strazi distranta de biroul meu. Oameni ma salutau si imi zambeau, iar eu le raspundeam la zambete si saluturi, chit ca nu simteam fericire sau voie buna in aceasta dimineata.
Nu puteam sa imi iau capul de la fantoma ce am vazut-o in cimitir si vocea ce am auzit-o din gura lui cand s-a topit la vederea Kazekage-ului. Ii era frica de Gaara? Sasuke a inceput sa se inteleaga destul de bine cu Gaara, cand a fost salvat din ghearele lui Raikage, atunci de ce a disparut rapid? Ridic din umeri si trag aer in piept, oftand zgomotos, apoi intru in cladirea de interogatoriu, ducandu-ma la sub-sol, unde stiam ca sunt tinuti cei care urmau sa fie interogati. Il vad pe roscat cum statea calm, sprijinit de perete si cu mainile in san, privind un punct invizibil pentru mine, dar vizibil pentru el. Cand ma vazu, imi zambi amical si imi facu semn spre usa.
- Inainte sa intri vreau sa sti, ca acest baiat seamna mult cu Sasuke, dar are calmul lui Itachi, ma instiinta Kazakage, facandu-ma sa ma intorc spre el, afisand o expresie de stupoare totala.
- Cat de mult seama cu Sasuke? Il intreb si cuvintele imi iesira ca niste mormaituri, ca si cand as injura-o pe Tsunade in fata.
- Aproape ca doua picaturi de apa, cu exceptia ochilor si a frizurii, in rest te-ai uita la un Sasuke Uchiha de saptispe ani, ma lamuri barbatul si intram inauntru.
In mijlocul incaperii se afla un sigiliu limitator de chakra, iar in el se afla o siluieta stand in picioare, invelita intr-o pelerina neagra, ponosita si mai lunga decat el, iar capisonul si umbra acestuia ii ascundea chipul de noi. Avea mainile la spate si peste piept mai tracea o legatura de frangii, cu niste foi pe franghie, luandu-i si mai mult din chakra si asa limitata.
- Aseara a incercat sa te contacteze si de aceea este asa legat, imi spuse tanarul de langa mine, facandu-ma sa ma incrunt. Eliberati-l, ordona la doi ANBU, iar cei doi intrara in cerc.
Il dezlegara si apoi il aduse mai aproape de margine, unde stateam eu. Acum si-a ridicat putin capul si am putut sa vad din nou acea barbie usor ascutita si acele buze apetisante, moi si putin carnoase, asa cum imi placeau mie, plus o mica parte din acel nasuc dragalas. Il dezlegara de franghile de la maini, apoi au iesit din cerc.
- Arata-ti chipul starpitura mica, buna de creeat probleme, rosti cu raceala roscatul, iar de sub manicile largi ale pelerinei isi facura aparitia doua maini cu manusi negre pe ele si aparatori cu placute din otel, dar nu se vedeau.
Isi dadu jos capisonul, aratandu-si intregul chip. Era baiatul din cimitir, dar avea ochii legati. Isi dadu esarfa de la ochi, apoi ii deschise usor, lasandu-ma masca. In loc sa intalnesc doi irisi negri, am intalnit Sharingan-ul la nivelul trei, ce ma facu sa imi plec rapid privirea, facandu-l pe Kazekage sa rada. Imi intorc privirea spre el pentru a sti de ce rade asa. Imi spuse ca baiatul nu are pic de chakra in interiorul sigilului ca sa isi activeze culoarea neagra si naturala la un Uchiha, iar Sharingan-ul sau este inofensiv in acest moment. Il intreb ce sa fac cu el, iar raspunsul a fost simplu si socant pentru mine.
- Faci ce vrei. E ultimul Uchiha in viata. Ti-l fac cadou, ca si asa l-ai cautat mult un an, noi l-am capturat dupa aceea. O zi buna, Naruto, mai spuse si pleca de acolo, lasandu-ma singur cu baiatul.
Il privesc pe baiat si el se uita la mine, apoi se aseza turceste, dar cu spatele la mine, punandu-si capisonul in cap si asezandu-si mainile ascunse de manici in poala, aratand ca nu ii pasa. Parca ar fi Sasuke nu alta.

- Hokage-sama! Ma trezira niste glasuri, facandu-ma sa deschid ochii si sa imi dau seama ca aproape am adormit in picioare.
In incapere navali Kiba alaturi de Hinata si Sakura foarte speriati. Era sa uit de javra aia puricoasa si paduchioasa de Akamaru, care incepu sa latre la Uchiha, dar acesta nici nu se sinchisi sa se intoarca cu fata la caine, stand mai departe cu spatele la noi.
- Cine este el, Naruto-kun? Ma intreba Hinata, iar eu am pufnit usor, vrand sa ma amuz de ei.
- Este Sasuke Uchi...
- Taci! Ma intrerupse tanarul, facandu-ne pe toti sa incremenim. Numai spune nici un cuvant despre el, criminalule! Tipa, iar in glas se simtea furea, setea de razbunare, durerea. Sasuke Uchiha a murit, iar eu sunt ultimul Uchiha ramas in viata - se ridica in picioare si isi dadu jos mantia neagra, aratandu-si tot trupul tanar si usor slabut - si ma numesc Kanny Uchiha, continua pe un ton rece, calculat si distant, intorcandu-se spre noi.
Isi deschise ochii, iar in loc de Sharingan, se ivira niste irisi negri precum cel mai adanc hau, reci, singuri si lipsititi de viata ca a lui, cand ne-am luptat in Valea Sfarsitului. Chiar erau frati...