30-05-2012, 02:03 AM
Singura data cand am plans a fost intr-a 9-a, la un 6 la chimie, numai pentru a juca putin teatru in fata parintilor mei, sa nu creada ca ma doare undeva de situatia de la scoala. In rest, am infruntat esecurile (care nu au avut tocmai o gravitate foarte mare, nu am ajuns in situatie de corijenta - nici macar undeva pe aproape) cu fruntea sus, oricat de tare ma ofticam. Imediat ce luam o nota mica, imi si venea in minte cum s-o indrept; ori pur si simplu nu mi-a pasat. N-am nicio ambitie personala, nu tin mortis sa fiu printre primii din clasa, singurul lucru ce ma unge pe suflet e sa iau minim 9.50 pentru a primi bursa. In rest, chiar nu ma afecteaza asa tare notele, cu exceptia celor pe care le consider luate pe nedrept - si ca sa nu fiu ipocrita, sa iau nota mare desi nu prea merit, nu ma incurca cu nimic; dar sa iau o nota mica, desi consideram ca puteam mai mult si nu reprezinta valoarea mea, asta clar ma calca pe nervi.
Insa chiar n-am mari aspiratii in domeniul asta - ma intereseaza doar sa trec liceul cu brio in anul ce urmeaza, apoi va incepe ,,ascensiunea'' la facultate, punct din care voi incerca sa ma implinesc pe mai multe planuri.. social, familial, si nu in ultimul rand, profesional.
Insa chiar n-am mari aspiratii in domeniul asta - ma intereseaza doar sa trec liceul cu brio in anul ce urmeaza, apoi va incepe ,,ascensiunea'' la facultate, punct din care voi incerca sa ma implinesc pe mai multe planuri.. social, familial, si nu in ultimul rand, profesional.
![[Imagine: ls.jpg]](http://i206.photobucket.com/albums/bb269/freak_2666/ls.jpg)