28-05-2012, 01:02 AM
Capitolul acesta scartaie :]], din cauza simplului fapt ca am avut prea multe idei, am vrut sa le scriu pe fiecare, iar in cele din urma le-am uitat pe toate deci am facut niste bazaconii, si dupa toata nebunia asta am ramas in pana de idei. Oricum va multumesc mult pentru comentarii!
Note : Prima parte va fi povestita din punctul de vedere al lui Sebastian
Capitolul 9 :
Am continuat linistit sa mananc, respirand greu, dar aparent calm, desi eram ca o oala sub presiune. Deci in tot acest timp el tinea la Ren? Si mai important de ce mi-a spus abia acum ? Pe acest ton, vroia sa-si bata joc de mine ? Ma privea iscoditor, dar nu ii dadeam atentie, nu o merita. Ceea ce nu intelegeam era de ce s-a ajuns aici. Am fost mai mult ca fratii, imparteam si o bucata de paine cand eram mici, ne jucam numai amandoi, ne spuneam tot, eram aproape ca fetele. Dar cum imi lansa in mod indirect aceasta "provocare" nu aveam de gand nici in ruptul capului sa refuz. Am lasat tacamurile pe langa farfurie, apoi m-am ridicat si am plecat fara a-i adresa un cuvant. Am ajuns acasa in timp record, iar tot ceea ce doream era sa ma relaxez asa ca mi-am aruncat toate hainele ramanand doar in boxeri. M-am asezat pe canapeaua din living muscandu-mi buzele intr-un mod nervos, trebuia neaparat sa fac ordine in sentimente. Defapt nici macar nu stiam ce sentimente, de ce reactionasem atat de urat la auzirea raspunsului lui Leon? Toate aceste intrebari, intamplari petrecute in numai cateva zile ma faceau sa ma simt ciudat, cert era ca nu voi renunta la blond atat de usor si tot ce imi doream acum era inca o noapte ca aceea. Nu consideram acest lucru gresit, din moment ce a acceptat prima oara, poate va accepta si a doua oara. Si voi face acest lucru maine, nu as putea suporta sa-l vad pe Leon langa el nici un moment, cu siguranta daca lucrul asta s-ar intampla cel mai probabil ne-am lua la bataie. Ce ma surprindea era usurinta cu care "fratele" meu a dat cu piciorul tutoror acestor anii pentru cineva, tuturor acelor zile cand ne petreceam majoritatea timpului imrepuna, glumind, razand, plangand...Aproape ca-mi pare rau, defapt imi parea rau, atat de rau ca pierdusem persoana care ma cunostea atat de bine. In mod inconstient, mintea imi zbura la Ren. Am inghitit in sec, strangand pumnii, nu stiam ce simt, am iubit o singura data in viata mea, iar senzatia pe care o simteam acum era aceeasi cu cea de atunci, ba chiar mult mai puternica. Poate asta e si motivul pentru care il doresc atat de mult, desi l-am avut o data. Intamplarea din seara trecuta m-a surpins din mai multe puncte de vedere in mod placut dar si neplacut. Lucrul neplacut a fost indrazneala brunetului precum si privirele ce i le arunca cu atat dezinvoltura, atat de relaxat. Lucrul placut, sau minunat mai bine spus a fost acel inger mic si blond, ce isi ascundea privirea de noi si ochisorii mari si albastri. Leon a schimbat cateva vorbe cu ea, a si luat-o in brate, dar eu ma simteam vinovat, ceva ma retinea sa fi facut acelasi lucru, probabil nici nu ar fi fost corect, sau cine stie... Am lasat aceste ganduri la o parte, umpland un pahar cu whiskey. Tot ce stiam era ca il doream din nou, mai inflacarat ca prima data si nu voi accepta nu ca raspuns.
Am dat tot continutul pe gat, apoi m-am intreptat spre baie cu gandul de a face un dus, trecand prin dormitorul meu mi-am adus aminte toata scena petrecuta acolo, cat deminunat a fost. Lucrul asta ma va ambitiona si mai mult sa nu-l las mai putin de zece metri de blond. Picaturile fierbinti imi spalau trupul cu blandete, si desi apa era foarte fierbinte nu se compara ici pe jumatate cu temperatura corpului meu. Expresia chipului mi s-a incruntat din nou, cand mi-am amintit vorbele brunetului.
Ma obseda, ma obseda pur si simplu gandul asta, cum vorbea cu el cu atata dezinvoltura, cum il complimenta si cum se bagase atat de usor in seama cu sora lui. Ce ma macina in acest momnet era "scuza" blondului, nu inghitisem minciuna asta, si ami ciudat era ca interviul de angajare nu mentionase nimic denici o ruda. Nu cumva altul era motivul ?
Povestire din perspectiva lui Ren
Orele treceau mai ceva ca secundele, era deja ora cinci dupa-amiaza, si nimeni din sala de operatii nu iesise, pentru o veste, ceva bun sau rau, nimic. Trecuse ingrozitor de mult timp fara vre-un raspuns, la tot ce ma gandeam acum era numai rau, totusi trecusera aproape sapte ore, cu siguranta s-a intamplat ceva, cu siguranta s-a agravat starea ei, gandurile mele erau umbrite de aceaste ipoteze pe care creierul mi le concepea involuntar. Atentia mi-a fost captata de un doctor ce avea manusile patate de sange, imaginea m-a infiorat, dar am neglijat rapid acest aspect, ridicandu-ma hotarat in picioare apropiindu-ma de el.
- Operatie s-a incheiat, a aparut o complicatie la nivelul caior respiratorii si am fost nevoiti sa intervenim. Dar cum este in afara oricarui pericol, va felicit pentru varsta ei este foarte puternica.
- Va multumesc atat de mult..
Cuvintele acestea au fost soptite, iar eu m-am trantit pe scaunul din spatele meu simtind cum brunetul ma imbratisa. L-am imbratisat la randul meu strans, lasand lacrimile sa-mi cada pe obrajii, le tineam de prea mult timp.
- Pot sa o vad ? vocea imi tremura, si lacrimile imi ajunsesera aproape de gat, dar nu-mi pasa, vroiam doar sa o vad, sa stiu sigur ca e bine.
- Desigur.
Ne-am ridicat de pe scaune, urmand doctorul pana intr-o camera mare, spatioasa si "foarte" alba. Surioara mea statea in patul din mijlocul camerei, bandajata aproape peste tot, cu perfuzii. Avea cearcane adanci, buzele ii erau invinetite si pielea ii era palida, aproape galbena. Desi arata asa, m-am apropiat de patul ei plangand si mai tare, plangeam doar de fericirea pe care o simteam in acel moment, fericirea de a o stii sanatoasa. Am inchis ochii lasandu-ma usor in genunchii langa patul ei, respira destul de greu, dar parea linistita :
- Kyle, nu-mi vine sa cred ca s-a terminat totul...
- Nici mie, nu-mi vine sa cred ca e bine. Venise langa mine, studiind atent micul inger al carui par balai si lungut era rasfirat pe perna alba. Am stat ceva ore veghindu-i somnul vorbind cu brunetul pe diferite subiecte, incercand sa ma faca sa zambesc, dar fara rezultate pana cand in incapere intra o asistenta ce ni se adresa:
- Domnilor, imi pare rau dar trebuie sa plecati, ora de vizita a trecut.
Kyle m-a ridicat, Dumnezeu stie cum, de jos scotandu-ma din salon ducandu-ma spre intrare. Ma calmasem, gandeam mai limpede, poate acesta a fost si motivul pentru care nu am ripostat in privinta a ceea ce ne-a spus asistenta, in mod normal sigur as fi inceput sa urlu si sa o dau afara. Brunetul a facut semn unui taxi, ce a oprit numaidecat si ne-a dus acasa; eu nu mai eram in stare nimic, motiv pentru care amicul meu m-a dus in apartamentul meu si m-a intins in pat, stiam ca sunt acasa asa ca am inchis ochii adormind imediat.
A doua zi de dimineata m-am trezit buimac, dar nu am putut sa ma odihnesc nici un pic, am avut un somn adanc dar tulbure, am avut diferite cosmaruri pe care insa le-am uitat imediat ce am deschis ochii. Ceasul imi arata ora zece, iar eu ma uitam la el ca un idiot, cat am dormit ? Continuam sa privesc limbile ceasului si sa nu pot sa citesc orele ce mi le indica. Mi-am dus mainile in par, desprinzandu-l si ciufulindu-l. M-am dat jos din pat lenes, indreptandu-ma spre baie, unde m-am dezbracat complet si am intrat in cabina de dus. De obicei as fi stat mai mult timp sa ma rasfat, dar rebuia sa ajung la spital, asa ca am iesit dupa putine vreme, si m-am imbracat ceva mai formal, dupa ce plecam de la spital ma duceam la companie, deci nu ma puteam duce in maieu si tenesi. Aerul rece al diminetii m-a trezit complet, incepand sa fac pasi mari spre spital, am ales sa merg pe jos doar pentru a mai face ceva miscare. Cladirea inalta si impunatoare din fata ochilor mei, parea mai degraba o companie decat un spital, sau poate asta era doar o impresia de a mea. Am intrat grabit, indreptandu-ma spre salonul cu numarul saptesprezece unde am gasit-o, in aceeasi stare si conectata la aceleasi aparate ciudate, respirand greu. M-am apropiat de patul alb, asezandu-ma pe un scaun de langa acesta. I-am atins sfios manuta mica, apoi mi-am facut curaj pentru a i-o curpinde intre degetele mele ce tremurau. Am continuat sa o privesc, si desi stiam ca e inca prea devreme, asteptam sa se trezeasca. Pa usa intra doctorul Jones cu o fata zambitoare :
- Ren, ma bucur sa te vad, ai venit foarte devreme. Micuta este bine, toate analizele au iesit bine, asteptam sa se trezeasca cam peste trei zile.
- Va multumesc atat demult doctore, nu stiu ce as fi facut fara operatia asta.
Ma aproba cu un alt zambet cald, iesind, lasandu-ma singur.
Desigur nu puteam sa uit ca peste cateva ore voi fi nevoit sa fiu din nou fata in fata cu roscatul. Sau poate nu neaparat, doar...il voi evita cat de mult voi putea. Dar daca ma va chema in biroul lui? Ahh...trebuia sa-mi scot toate aceste lucruri din cap, incercam sa ma autoconving sa intre noi nu putea fii nimic.
Spre disperarea mea, orele acelea ramase au trecut pe nesimtite si venise timpul ca eu sa plec. M-am ridicat de pe acel scaun cu trageri de inima, uitandu-ma pentru o ultima data spre patul surorii mele. Compania era doar la o strada de spital asa ca am ajuns imediat. Ca de obicei, am salutat cat de nroaml am putut pe toata lumea,indreptandu-ma spre biroul meu. Kyle lucra de zor la alte schite, iar cand ma zari imi zambi larg.
- Frate, ai fost promovat. Patronii au decis asta, cu siguranta in mare parte Leon. Sebastian a zis sa te duci in biroul lui imediat ce vii.
Ce zi de cacat, totul era la foc automat, nu apucam nici macar sa respir. Dupa ce ca nu mi-am vazut capul in aceste zile, trebuia sa ma duc la el ? Am expirat nervos ajungand in dreptul usii sale si am batut incet la usa, poate nu era in birou si as fi putut sa plec... insa am auzit un "Intra" hotarat. Am deschis usa, pasind in biroul lui Sebastian. Ochii mi s-au "lipit" imediat de el, ce statea la birou, acum parea ceva mult mai schimbat la el desi arata exact la fel. Camasa alba, destul de transparenta pentru a veni la birou cu ea, era desfacuta aproape pana la jumatatea pieptului, iar parul sau roscat statea in toate directiile, descoperindu-i chipul perfect.
- Am auzit ca m-ati chemat.
Ma pofti sa iau loc, analizandu-mi in deaproape fiecare miscare, apoi de indata ce m-am asezat pe unul dintre fotoliile de langa birou, acesta se ridica venind mai aproape de mine. Desi m-am inrosit si m-am incalzit brusc cuvintele sale m-au inghetat :
- Inca o noapte cu mine, platesc dublu, triplu, doar sa mai fi o data al meu.
Note : Prima parte va fi povestita din punctul de vedere al lui Sebastian
Capitolul 9 :
Am continuat linistit sa mananc, respirand greu, dar aparent calm, desi eram ca o oala sub presiune. Deci in tot acest timp el tinea la Ren? Si mai important de ce mi-a spus abia acum ? Pe acest ton, vroia sa-si bata joc de mine ? Ma privea iscoditor, dar nu ii dadeam atentie, nu o merita. Ceea ce nu intelegeam era de ce s-a ajuns aici. Am fost mai mult ca fratii, imparteam si o bucata de paine cand eram mici, ne jucam numai amandoi, ne spuneam tot, eram aproape ca fetele. Dar cum imi lansa in mod indirect aceasta "provocare" nu aveam de gand nici in ruptul capului sa refuz. Am lasat tacamurile pe langa farfurie, apoi m-am ridicat si am plecat fara a-i adresa un cuvant. Am ajuns acasa in timp record, iar tot ceea ce doream era sa ma relaxez asa ca mi-am aruncat toate hainele ramanand doar in boxeri. M-am asezat pe canapeaua din living muscandu-mi buzele intr-un mod nervos, trebuia neaparat sa fac ordine in sentimente. Defapt nici macar nu stiam ce sentimente, de ce reactionasem atat de urat la auzirea raspunsului lui Leon? Toate aceste intrebari, intamplari petrecute in numai cateva zile ma faceau sa ma simt ciudat, cert era ca nu voi renunta la blond atat de usor si tot ce imi doream acum era inca o noapte ca aceea. Nu consideram acest lucru gresit, din moment ce a acceptat prima oara, poate va accepta si a doua oara. Si voi face acest lucru maine, nu as putea suporta sa-l vad pe Leon langa el nici un moment, cu siguranta daca lucrul asta s-ar intampla cel mai probabil ne-am lua la bataie. Ce ma surprindea era usurinta cu care "fratele" meu a dat cu piciorul tutoror acestor anii pentru cineva, tuturor acelor zile cand ne petreceam majoritatea timpului imrepuna, glumind, razand, plangand...Aproape ca-mi pare rau, defapt imi parea rau, atat de rau ca pierdusem persoana care ma cunostea atat de bine. In mod inconstient, mintea imi zbura la Ren. Am inghitit in sec, strangand pumnii, nu stiam ce simt, am iubit o singura data in viata mea, iar senzatia pe care o simteam acum era aceeasi cu cea de atunci, ba chiar mult mai puternica. Poate asta e si motivul pentru care il doresc atat de mult, desi l-am avut o data. Intamplarea din seara trecuta m-a surpins din mai multe puncte de vedere in mod placut dar si neplacut. Lucrul neplacut a fost indrazneala brunetului precum si privirele ce i le arunca cu atat dezinvoltura, atat de relaxat. Lucrul placut, sau minunat mai bine spus a fost acel inger mic si blond, ce isi ascundea privirea de noi si ochisorii mari si albastri. Leon a schimbat cateva vorbe cu ea, a si luat-o in brate, dar eu ma simteam vinovat, ceva ma retinea sa fi facut acelasi lucru, probabil nici nu ar fi fost corect, sau cine stie... Am lasat aceste ganduri la o parte, umpland un pahar cu whiskey. Tot ce stiam era ca il doream din nou, mai inflacarat ca prima data si nu voi accepta nu ca raspuns.
Am dat tot continutul pe gat, apoi m-am intreptat spre baie cu gandul de a face un dus, trecand prin dormitorul meu mi-am adus aminte toata scena petrecuta acolo, cat deminunat a fost. Lucrul asta ma va ambitiona si mai mult sa nu-l las mai putin de zece metri de blond. Picaturile fierbinti imi spalau trupul cu blandete, si desi apa era foarte fierbinte nu se compara ici pe jumatate cu temperatura corpului meu. Expresia chipului mi s-a incruntat din nou, cand mi-am amintit vorbele brunetului.
Ma obseda, ma obseda pur si simplu gandul asta, cum vorbea cu el cu atata dezinvoltura, cum il complimenta si cum se bagase atat de usor in seama cu sora lui. Ce ma macina in acest momnet era "scuza" blondului, nu inghitisem minciuna asta, si ami ciudat era ca interviul de angajare nu mentionase nimic denici o ruda. Nu cumva altul era motivul ?
Povestire din perspectiva lui Ren
Orele treceau mai ceva ca secundele, era deja ora cinci dupa-amiaza, si nimeni din sala de operatii nu iesise, pentru o veste, ceva bun sau rau, nimic. Trecuse ingrozitor de mult timp fara vre-un raspuns, la tot ce ma gandeam acum era numai rau, totusi trecusera aproape sapte ore, cu siguranta s-a intamplat ceva, cu siguranta s-a agravat starea ei, gandurile mele erau umbrite de aceaste ipoteze pe care creierul mi le concepea involuntar. Atentia mi-a fost captata de un doctor ce avea manusile patate de sange, imaginea m-a infiorat, dar am neglijat rapid acest aspect, ridicandu-ma hotarat in picioare apropiindu-ma de el.
- Operatie s-a incheiat, a aparut o complicatie la nivelul caior respiratorii si am fost nevoiti sa intervenim. Dar cum este in afara oricarui pericol, va felicit pentru varsta ei este foarte puternica.
- Va multumesc atat de mult..
Cuvintele acestea au fost soptite, iar eu m-am trantit pe scaunul din spatele meu simtind cum brunetul ma imbratisa. L-am imbratisat la randul meu strans, lasand lacrimile sa-mi cada pe obrajii, le tineam de prea mult timp.
- Pot sa o vad ? vocea imi tremura, si lacrimile imi ajunsesera aproape de gat, dar nu-mi pasa, vroiam doar sa o vad, sa stiu sigur ca e bine.
- Desigur.
Ne-am ridicat de pe scaune, urmand doctorul pana intr-o camera mare, spatioasa si "foarte" alba. Surioara mea statea in patul din mijlocul camerei, bandajata aproape peste tot, cu perfuzii. Avea cearcane adanci, buzele ii erau invinetite si pielea ii era palida, aproape galbena. Desi arata asa, m-am apropiat de patul ei plangand si mai tare, plangeam doar de fericirea pe care o simteam in acel moment, fericirea de a o stii sanatoasa. Am inchis ochii lasandu-ma usor in genunchii langa patul ei, respira destul de greu, dar parea linistita :
- Kyle, nu-mi vine sa cred ca s-a terminat totul...
- Nici mie, nu-mi vine sa cred ca e bine. Venise langa mine, studiind atent micul inger al carui par balai si lungut era rasfirat pe perna alba. Am stat ceva ore veghindu-i somnul vorbind cu brunetul pe diferite subiecte, incercand sa ma faca sa zambesc, dar fara rezultate pana cand in incapere intra o asistenta ce ni se adresa:
- Domnilor, imi pare rau dar trebuie sa plecati, ora de vizita a trecut.
Kyle m-a ridicat, Dumnezeu stie cum, de jos scotandu-ma din salon ducandu-ma spre intrare. Ma calmasem, gandeam mai limpede, poate acesta a fost si motivul pentru care nu am ripostat in privinta a ceea ce ne-a spus asistenta, in mod normal sigur as fi inceput sa urlu si sa o dau afara. Brunetul a facut semn unui taxi, ce a oprit numaidecat si ne-a dus acasa; eu nu mai eram in stare nimic, motiv pentru care amicul meu m-a dus in apartamentul meu si m-a intins in pat, stiam ca sunt acasa asa ca am inchis ochii adormind imediat.
A doua zi de dimineata m-am trezit buimac, dar nu am putut sa ma odihnesc nici un pic, am avut un somn adanc dar tulbure, am avut diferite cosmaruri pe care insa le-am uitat imediat ce am deschis ochii. Ceasul imi arata ora zece, iar eu ma uitam la el ca un idiot, cat am dormit ? Continuam sa privesc limbile ceasului si sa nu pot sa citesc orele ce mi le indica. Mi-am dus mainile in par, desprinzandu-l si ciufulindu-l. M-am dat jos din pat lenes, indreptandu-ma spre baie, unde m-am dezbracat complet si am intrat in cabina de dus. De obicei as fi stat mai mult timp sa ma rasfat, dar rebuia sa ajung la spital, asa ca am iesit dupa putine vreme, si m-am imbracat ceva mai formal, dupa ce plecam de la spital ma duceam la companie, deci nu ma puteam duce in maieu si tenesi. Aerul rece al diminetii m-a trezit complet, incepand sa fac pasi mari spre spital, am ales sa merg pe jos doar pentru a mai face ceva miscare. Cladirea inalta si impunatoare din fata ochilor mei, parea mai degraba o companie decat un spital, sau poate asta era doar o impresia de a mea. Am intrat grabit, indreptandu-ma spre salonul cu numarul saptesprezece unde am gasit-o, in aceeasi stare si conectata la aceleasi aparate ciudate, respirand greu. M-am apropiat de patul alb, asezandu-ma pe un scaun de langa acesta. I-am atins sfios manuta mica, apoi mi-am facut curaj pentru a i-o curpinde intre degetele mele ce tremurau. Am continuat sa o privesc, si desi stiam ca e inca prea devreme, asteptam sa se trezeasca. Pa usa intra doctorul Jones cu o fata zambitoare :
- Ren, ma bucur sa te vad, ai venit foarte devreme. Micuta este bine, toate analizele au iesit bine, asteptam sa se trezeasca cam peste trei zile.
- Va multumesc atat demult doctore, nu stiu ce as fi facut fara operatia asta.
Ma aproba cu un alt zambet cald, iesind, lasandu-ma singur.
Desigur nu puteam sa uit ca peste cateva ore voi fi nevoit sa fiu din nou fata in fata cu roscatul. Sau poate nu neaparat, doar...il voi evita cat de mult voi putea. Dar daca ma va chema in biroul lui? Ahh...trebuia sa-mi scot toate aceste lucruri din cap, incercam sa ma autoconving sa intre noi nu putea fii nimic.
Spre disperarea mea, orele acelea ramase au trecut pe nesimtite si venise timpul ca eu sa plec. M-am ridicat de pe acel scaun cu trageri de inima, uitandu-ma pentru o ultima data spre patul surorii mele. Compania era doar la o strada de spital asa ca am ajuns imediat. Ca de obicei, am salutat cat de nroaml am putut pe toata lumea,indreptandu-ma spre biroul meu. Kyle lucra de zor la alte schite, iar cand ma zari imi zambi larg.
- Frate, ai fost promovat. Patronii au decis asta, cu siguranta in mare parte Leon. Sebastian a zis sa te duci in biroul lui imediat ce vii.
Ce zi de cacat, totul era la foc automat, nu apucam nici macar sa respir. Dupa ce ca nu mi-am vazut capul in aceste zile, trebuia sa ma duc la el ? Am expirat nervos ajungand in dreptul usii sale si am batut incet la usa, poate nu era in birou si as fi putut sa plec... insa am auzit un "Intra" hotarat. Am deschis usa, pasind in biroul lui Sebastian. Ochii mi s-au "lipit" imediat de el, ce statea la birou, acum parea ceva mult mai schimbat la el desi arata exact la fel. Camasa alba, destul de transparenta pentru a veni la birou cu ea, era desfacuta aproape pana la jumatatea pieptului, iar parul sau roscat statea in toate directiile, descoperindu-i chipul perfect.
- Am auzit ca m-ati chemat.
Ma pofti sa iau loc, analizandu-mi in deaproape fiecare miscare, apoi de indata ce m-am asezat pe unul dintre fotoliile de langa birou, acesta se ridica venind mai aproape de mine. Desi m-am inrosit si m-am incalzit brusc cuvintele sale m-au inghetat :
- Inca o noapte cu mine, platesc dublu, triplu, doar sa mai fi o data al meu.
Daca exista cineva care te poate rani, atunci exista si cineva care iti poate vindeca rana.