Vreau doar sa...

[Lexxu]

Nici un cititor?:)) Nu sunt fani yuri? :-w. Ei, ei. Pai eu tot o sa continui ficul. Next :





[center]Capitolul 2[/center]






Seara se asternuse pestre intreg orasul, insa galagia nu incetase. Pustanii tot mai hoinareau pe strazi droganduse sau consumand alcool, ori stand la taclale. Asta seara nu se observau stelele din cauza norilor care le acopereau total. Pana si maiastra luna era sub "protectia" norilor, pentru ca ochii pamantenilor sa n-o priveasca...
Alysa sedea pe leaganul din gradina. Cand ceva o deranja mergea in gradina si privea cerul. Asta era singurul lucru ce o linistea sau mai erau atingerile doamnei Crista. Cand era mai mica si neexperimentata pentru munca gresea mereu si dadea frau lacrimilor sa se asterne pe chipul sau angelic, iar doamna Crista o lua in brate si ii mangaia parul. Asa ii facea si mama ei cand avusese 4 anisori. Toate aceste amintiri, o dor, asa ca... Un soldatel aterizase pe fata sa. Incepuse ploaia.
Picurii ce se izbeau violent de sol, produceau zgomote mici ce se intensificau la fiecare atingere.
Blondina cascase, isi inchise ochii, intinzandu-se pe leagan. "Daca in camera nu pot dormi, macar aici sa ma odihnesc!" Isi spusese in gand si adormise imediat.
Parul sau blondin fusese udat asa ca firele s-au lipit de trup, la fel si hainele. Ea nu simtea... Intrase intr-un somn atat de andanc, incat nici daca venea o tornada nu s-ar fi trezit.
Intre timp, pe balcon se afla tanarul Sebastian. Privea in gol, gandinduse intre timp la blondina. Se indragostise de ea si nu mai avea nici o cale de intoarcere. Privirea ei... ii inmuiase fiecare coltisor din inima, facand-o sa isi doreasca, caldura sa. Sa-si doreasca atentia, dragostea ei. Sebastian nu mai pusese niciodata atat de mult suflet pentru o fata, ba mai mult o simpla angajata de-a lui.
Mama sa, Crista, nu ar accepta niciodata o asemenea relatie. El era constient de acest lucru, dar pacat, ce nu stia mama sa era ca unei inimi nu ii poti spune pe cine sa iubeasca si pe cine nu...
Examinase inca odata toata curtea si dorise sa se intoarca inauntru, insa vazuse o silueta in gradina asezata pe-un leagan. Se intoarse pe calcaie si isi luase un halat alb pe el, din matase. Iesise din camera lui grabit, incepand sa alerge pe coridor, insa mai cu bagare de seama ca sa nu o trezeasca pe mama sa.
Nu-si dorea sa mai asculte una din predicile ei despre cum sa faca liniste seara. Le auzise destul cand fusese mic. Intr-un final, ajunsese in gradina, mai exact in fata leaganului.
Ochii sai o vazura pe ea si-n acel moment, inima sa, o luase la goana ca o nebuna. Bataile ii se intensificara cu mult si tot ce se auzea era doar "bum-bum". Pana si sunetul facut de ploaie fusese acoperit de catre sunetele inimii. Baiatul se asezase langa trupul firav dinaintea sa si incepuse a o mangaia pe fata, usor, pentru a n-o trezi.
- Esti asa de frumoasa... rostise intr-un final si fata se miscase pe partea cealalta. Se intoarse cu spatele la Sebastian. El surase.
O prinsese si o ridicase in brate cu mainile sale puternice, indreptandu-se spre dormitorul sau. Tiptil, tiptil, au urcat si scarile. "Pana acum nici urma de inamic" gandise tanarul.
Pasise in camera sa, unde doar albastrul domina, lasand-o pe tanara in patul sau. Se asezase langa ea. Cine i-ar fi vazut, ar fi putut crede multe, deoarece el a cuprins-o intr-o imbratisare calda, ce avea sa dureze... fiindca a fost capturat si el de somn.



[center] *** [/center]




In cealalta parte a orasului, o fata cu parul de culoarea taciunii si ochii de un verzui ca al smaraldelor, sedea pe acoperisul casei sale. Fusese udata in intregime de ploaie, insa nu-i pasa. Ea doar privea cerul si se cufunda din ce in ce mai mult in amintiri. Ea ii lipsea enorm de mult. Inca nu intelegea de ce a permis, adica de ce i-a permis sa plece. Sarah, ii promisese ca se va intoarce.
- Nu toata lumea isi tine promisiunile, nu? Am fost mintita... -isi lasase capul in jos-
O lacrima reusise sa evadeze, insa sfarsise destul de repede. Angel isi promisese ei insusi ca nu va mai avea sa verse nici o lacrima pentru nimeni, dar nu se putuse abtine. E greu sa fi parasit de persoana pe care-o iubesti. Si cel mai rau este ca era prietena ei cea mai buna, crescusera impreuna, iar acum... acum, au mai ramas doar niste poze intr-un album. Sentimente uitate, sperante de sarte, toate acestea s-au risipit in vant. Bruneta se ridicase in picioare si-si sterse ochii cu incheietura mainii.
- De azi o sa ma schimb. A spus pe un ton grav. Nu o sa mai permit nimanui sa-mi intre in inima, nu mai vreau sa fiu dezamagita niciodata...
Facuse doi pasii si ajunsese la marginea acoperisului. Se aruncase in gol fara nici un pic de ezitare. O patrula de seara nu strica niciodata, mai ales ca locuia singura, nu avea de gand sa-si lase garda jos din pricina durerii. Intr-o clipita din spatele tinerei iesise la iveala o pereche de aripi nemaipomenite. Penele de jos erau acoperite cu mov, iar in sus culoarea sau mai bine zis nonculoarea predominanta era negru, desii exista si un pic de alb la varfurile penelor.
Se avantase in vazduh, fara nici o problema. Zbura destul de rapid pentru o pustoaica, care abea invatase sa-si controleze puterile.
Din neatentie se izbise de Emanuel dar isi prelua echilibrul imediat. Se incruntase la blond apoi spuse :
- Ce naiba cauti aici?! se rastise la el.
Baiatul clipi des de cateva ori apoi zambise larg. O prinsese in brate pe bruneta si o eliberase la fel de repede, fiindca nu vroia sa fie ranit. El stia foarte bine ce fire are Angel, si-n plus ea accepta afectiune doar din partea lui Sarah...
- Am venit in vizita. Deranjez cumva? intrebase, facand mutra de catel plouat.
Bruneta isi daduse ochii peste cap si dadu negativ din cap.
- Nu ma deranjezi, doar verificam daca totul e in regula. - se intoarse cu spatele la el- Daca vrei, te invit la o ciocolata calda si asa ai nevoie mare.
Blondul stranutase.
- Mhm, ce bine ma cunosti! Desigur ca accept.
Tineri ajunsesera acasa la bruneta cat ai clipi, mai exact in bucataria tinerei. Aici albul si verdele predominau, iar pentru o bucatarie incaperea era destul de incapatoare.
Fata pregatise doua canii in timp ce Emanuel venea inspre' ea, in mainii tinand un castron cu lichidul mult dorit.
- Este gata. A grait blondul si a turnat o cantitate egala de ciocolata calda in fiecare cana.
Fiecare si-a luat o cana si s-au asezat la masa. Angel si-a aprins o tigara, tragand fumul nociv in piept si eliberandu-l la fel de repede.
- Vrei? Il intrebase intinzand pachetul de tigarii inspre' tanar.
- Da, multumesc. A spus si s-a servit cu o tigara, aprinzand-o.
Amandoi trageau in piept fumul si-l eliberau. Era ca un fel de ritual ce tot continua si continua, pana la final. Si-au terminat tigara si Angel a spart tacerea.
- Deci? De ce ai venit aici? Stim bine amandoi ca nu ai venit doar pentru o ciocolata calda sau sa ma vezi. A zambit ironic. Ce vrei defapt?
Emanuel lasase cana jos si zambise, inchizandusi ochii.
- Defapt, ai mei m-au trimis sa locuiesc, cu tine draga Angel. Stiu nu-ti convine nici mie, dar cam asta e situatia.
Bruneta si-a strans pumnii.
- Care mai e problema si de data asta? Nu am mai ucis pe nimeni. -a facut o pauza- A da, vrei sa ma tii sub observatie, uitasem. Ce dragut din partea ta. Spusese ironic.
- Nu draga mea. Trebuie sa stau aici fiindca nasii nostri m-au trimis. Lordul Vladimir si-a inceput din nou cautarile, iar tu frumoaso, esti tinta lui.
Angel inlemnise. Nu mai putea sa scoata nici un cuvant de spaima. Acel monstru oribil o urmarea? Chiar era adevarat ce spunea dobitocul asta?
- Deci, asa facem. O sa ma instalez in camera de langa tine. Daca ai nevoie de ajutor tipi si o sa fiu acolo. Noapte buna, draga, surioara.