18-05-2012, 07:42 PM
next, dupa mult prea mult timp :-"
Injur privind cum o vaza se face tandari la picioarele mele. Intru in camera si-l privesc pe Kakashi cum sta intins pe pat intr-o stare jalnica, inca sangerand. Nu ma simt vinovata pentru starea lui, totusi nu-mi place sa-l vad in durere, n-as putea zice daca e mila sau altceva…
Incerc sa-i zambesc realizand in acelas timp ca nu-mi iasa de loc, renuntand la un zambet fortat in schimbul unei fete ingrijorate si sincere.
- La dracu Kakashi, ai mai multa grija de tine, arati oribil…
Omul din fata mea imi rasplateste ingrijorarea doar cu un ras dement, facandu-ma sa nu-l mai recunosc pe tipul ala pe care il stiu de la gradinita in fiinta nebuna pe care o privesc acuma. Nu-l acuz totusi, pana la urma nu eu sunt cea in durere.
Atentia imi este atrsa de bratul lui care inca sangereaza desi este legat cu un material.
Trebuie sa-l doara.
Ma apropii de el incet, parca cu teama ca ma va respinge, ca nu va vrea ajutorul meu. De altfel nu e de condamnat, de ce naiba ar vrea ajutorul cuiva mult mai slab? Ajutorul cuiva de care trebuie sa aiba grija. A facut-o ca eu sa nu fiu ranita. La dracu! De parca vazandu-l pe el in starea asta ma simt mai bine. Mai bine stiam ca sunt eu cea ranita… Si nu doar copilasul aparat…
Ma duc in baie si ma intorc cu un vas plin cu apa rece si un material curat. Ii dezleg prosopul legat in jurul bratului cu grija, am nevoie sa stiu ca nu suporta si mai multa durere din cauza mea. Ii spal rana ca mai apoi sa pun un bandaj normal. Il sfatuiesc sa-si schimbe hainele pline de sange fara insa sa reusesc sa-l fac sa se miste de pe loc. Il privesc secunde intregi fara sa vad vreo reactie care sa-mi spuna ceva despre starea lui fizica sau psihica ca mai apoi sa ma prinda brusc de mana si sa ma tranteasca aproape pe pat urcandu-se peste mine, sprijinindu-si mainile pe de o parte si alta a capului meu.
- Lasa rahaturile astea. De ce nu incerci un alt fel de tratament? Imi spune aproape soptit in timp ce se apropie mai mult de mine. Pot sa-i simt respiratia lovindu-se de fata mea. Ma pierd incet si stiu ca daca voi ceda acum voi fi doar o alta tarfa pentru el. Dar ce sunt de fapt? Si ce ma astept sa fiu?
Bagami-as piciorul in tot si in toate. De-ar da dracu o coincidenta care sa fie mai puternica ca mine si sa puna capat acestui moment inainte sa fac o prostie.
Imi strang pumnul drept cat pot de tare, lasandu-mi unghile sa-mi raneasca pielea alba. Imi revin aproape total cand simt lichidul rosu scurgandu-se pe palma mea. Imi pun mana strangape pieptul lui Kakashi impingandu-l cu o putere care stiu ca nu are nici un effect asupra lui.
- Lasa joaca Kakashi! Ii zic pe un ton rece, care nu tradeaza nici o emotie, surprinzandu-ma chiar si pe mine performanta.
- Cine spune ca ma joc? Ma intreaba evident amuzat de situatie.
Totusi dupa inca cateva secunde in care ramane nemiscat, se ridica in sezut dandu-mi cale libera de a ma retrage. Ar trebui poate sa ma simt usurata, si totusi nu o fac…
Imi strang din nou pumnul provocandu-mi o usturime puternica. De data asta gestul meu nu trece neobservat. Kakashi imi i-a mana dreapta in a lui si fortandu-ma sa desfac pumnul, priveste urmele de unghii si sangele care-mi pateaza palma, venind in contrast cu culoarea alba a pielii.
- Nu am facut asta pentru ca voiam sa te vad ranita. Imi zice in timp ce arata cu degetul spre bratul lui lovit.
Ma ridic in picioare fara sa-i mai spun nimic si parasesc camera. Merg pe coridor ocolind ghivecele rasturnate pe care nu le-am observant cand am mers incolo. Firar, ma ingrijorez prea mult pentru copilul asta, de parca nu si-ar putea purta si singur de grija…
Intru in camera unde sunt deja restul fetelor purtand o conversatie care nu-mi atrage interesul deloc. Trec pe langa ele cascand si ma intind pe pat franta de obosita. Vreau sa inchid ochii atunci cand imi aud numele de pe buzele lui Ino si ma ridic mecanic in sezut.
- Yvone, realizezi macar ca esti murdara pe tricou de sangele lui Kakashi? Cat de aproape ai stat de el mai exact? Intrebarea ei este urmata de un chicotit de grup de-a dreptul enervant.
Imi intind mana spre cel mai apropiat sertar de patul meu si apuc o haina care din fericire se dovedeste a fii un tricou. Il dau jos pe cel care-l purtam simtind o urma vaga in el din parfumul lui Kakashi si il arunc spre baie, lovindu-se de usa si facand imediat contact cu parchetul. Imi trag pe cap tricoul curat privindu-le pe fete care inca se uita la mine de parca as face ceva iesit din comun.
- Frate, nu-i nevoie sa va holbati asa la mine, am facut doar lucruri perfect normale, pe care le fac o fata si un baiat in cand raman singuri. Adica am inceput in gluma si apoi…
- Serios? Aud vocea fetelor la unison ca un cor de maicute. Rad putin imaginandu-mi-le pe fete in rochii lungi si negre cantand intr-o manastire ca mai apoi sa devin din nou serioasa.
- Nu. Raspund simplu in timp ce ma trantesc pe pat si ma intorc cu spatele la colegele mele de celula lasandu-mi parul sa-mi acopere chipul. Adorm surprinzator de repede, de parca trupul meu astepta odihna de ore intregi.
Capitolul 8
~Yvone pov.~
Injur privind cum o vaza se face tandari la picioarele mele. Intru in camera si-l privesc pe Kakashi cum sta intins pe pat intr-o stare jalnica, inca sangerand. Nu ma simt vinovata pentru starea lui, totusi nu-mi place sa-l vad in durere, n-as putea zice daca e mila sau altceva…
Incerc sa-i zambesc realizand in acelas timp ca nu-mi iasa de loc, renuntand la un zambet fortat in schimbul unei fete ingrijorate si sincere.
- La dracu Kakashi, ai mai multa grija de tine, arati oribil…
Omul din fata mea imi rasplateste ingrijorarea doar cu un ras dement, facandu-ma sa nu-l mai recunosc pe tipul ala pe care il stiu de la gradinita in fiinta nebuna pe care o privesc acuma. Nu-l acuz totusi, pana la urma nu eu sunt cea in durere.
Atentia imi este atrsa de bratul lui care inca sangereaza desi este legat cu un material.
Trebuie sa-l doara.
Ma apropii de el incet, parca cu teama ca ma va respinge, ca nu va vrea ajutorul meu. De altfel nu e de condamnat, de ce naiba ar vrea ajutorul cuiva mult mai slab? Ajutorul cuiva de care trebuie sa aiba grija. A facut-o ca eu sa nu fiu ranita. La dracu! De parca vazandu-l pe el in starea asta ma simt mai bine. Mai bine stiam ca sunt eu cea ranita… Si nu doar copilasul aparat…
Ma duc in baie si ma intorc cu un vas plin cu apa rece si un material curat. Ii dezleg prosopul legat in jurul bratului cu grija, am nevoie sa stiu ca nu suporta si mai multa durere din cauza mea. Ii spal rana ca mai apoi sa pun un bandaj normal. Il sfatuiesc sa-si schimbe hainele pline de sange fara insa sa reusesc sa-l fac sa se miste de pe loc. Il privesc secunde intregi fara sa vad vreo reactie care sa-mi spuna ceva despre starea lui fizica sau psihica ca mai apoi sa ma prinda brusc de mana si sa ma tranteasca aproape pe pat urcandu-se peste mine, sprijinindu-si mainile pe de o parte si alta a capului meu.
- Lasa rahaturile astea. De ce nu incerci un alt fel de tratament? Imi spune aproape soptit in timp ce se apropie mai mult de mine. Pot sa-i simt respiratia lovindu-se de fata mea. Ma pierd incet si stiu ca daca voi ceda acum voi fi doar o alta tarfa pentru el. Dar ce sunt de fapt? Si ce ma astept sa fiu?
Bagami-as piciorul in tot si in toate. De-ar da dracu o coincidenta care sa fie mai puternica ca mine si sa puna capat acestui moment inainte sa fac o prostie.
Imi strang pumnul drept cat pot de tare, lasandu-mi unghile sa-mi raneasca pielea alba. Imi revin aproape total cand simt lichidul rosu scurgandu-se pe palma mea. Imi pun mana strangape pieptul lui Kakashi impingandu-l cu o putere care stiu ca nu are nici un effect asupra lui.
- Lasa joaca Kakashi! Ii zic pe un ton rece, care nu tradeaza nici o emotie, surprinzandu-ma chiar si pe mine performanta.
- Cine spune ca ma joc? Ma intreaba evident amuzat de situatie.
Totusi dupa inca cateva secunde in care ramane nemiscat, se ridica in sezut dandu-mi cale libera de a ma retrage. Ar trebui poate sa ma simt usurata, si totusi nu o fac…
Imi strang din nou pumnul provocandu-mi o usturime puternica. De data asta gestul meu nu trece neobservat. Kakashi imi i-a mana dreapta in a lui si fortandu-ma sa desfac pumnul, priveste urmele de unghii si sangele care-mi pateaza palma, venind in contrast cu culoarea alba a pielii.
- Nu am facut asta pentru ca voiam sa te vad ranita. Imi zice in timp ce arata cu degetul spre bratul lui lovit.
Ma ridic in picioare fara sa-i mai spun nimic si parasesc camera. Merg pe coridor ocolind ghivecele rasturnate pe care nu le-am observant cand am mers incolo. Firar, ma ingrijorez prea mult pentru copilul asta, de parca nu si-ar putea purta si singur de grija…
Intru in camera unde sunt deja restul fetelor purtand o conversatie care nu-mi atrage interesul deloc. Trec pe langa ele cascand si ma intind pe pat franta de obosita. Vreau sa inchid ochii atunci cand imi aud numele de pe buzele lui Ino si ma ridic mecanic in sezut.
- Yvone, realizezi macar ca esti murdara pe tricou de sangele lui Kakashi? Cat de aproape ai stat de el mai exact? Intrebarea ei este urmata de un chicotit de grup de-a dreptul enervant.
Imi intind mana spre cel mai apropiat sertar de patul meu si apuc o haina care din fericire se dovedeste a fii un tricou. Il dau jos pe cel care-l purtam simtind o urma vaga in el din parfumul lui Kakashi si il arunc spre baie, lovindu-se de usa si facand imediat contact cu parchetul. Imi trag pe cap tricoul curat privindu-le pe fete care inca se uita la mine de parca as face ceva iesit din comun.
- Frate, nu-i nevoie sa va holbati asa la mine, am facut doar lucruri perfect normale, pe care le fac o fata si un baiat in cand raman singuri. Adica am inceput in gluma si apoi…
- Serios? Aud vocea fetelor la unison ca un cor de maicute. Rad putin imaginandu-mi-le pe fete in rochii lungi si negre cantand intr-o manastire ca mai apoi sa devin din nou serioasa.
- Nu. Raspund simplu in timp ce ma trantesc pe pat si ma intorc cu spatele la colegele mele de celula lasandu-mi parul sa-mi acopere chipul. Adorm surprinzator de repede, de parca trupul meu astepta odihna de ore intregi.
