Imperium

[Hella]

Capitolul IV - partea I

- La ce bun? am intrebat eu.

- Stii tu, iti da curaj si alte alea alea alea. Haide, doar incarca, asta ... incearca.

Dooner era genul de barbat trecut prin viata, iar infatisarea lui ma facea sa il incadrez in filmul "Van Helsing". Palaria, cel putin era din acelasi film. Avea o barba alba si o cicatrice pe obrazul stang.

- Daca te intereseaza, si poate asa nu te vei mai holba insistent la mine, cicatricea asta este singurul lucru pe care nu l-am capatat intr-o lupta, ci de la fosta mea sotie. Era cam dusa si avea gheare de leoaica si ca sa fiu sincer imi placea doar sexul la ea. In cinstea ta, nenorocito, sper sa fii in Rai si eu sa ma duc in Iad sa nu iti mai vad fata.

A ridicat paharul si a bufnit intr-un ras incontrolabil, cazand de pe scaun sub masa si ramanand acolo. Lieu intra pe usa bucatariei privind imaginea.

- E crita si asa o sa ramana ore bune, isi spuse mai mult pentru el decat pentru mine.

Trecusera aproape trei luni de cand eram sub indrumarea lui Lieu. In fiecare zi ma apropiam tot mai mult de statutul de "killer", statut atribuit de asemenea si celor doi. Desi nu omarasem pe nimeni pana acum aveam o frica incontrolabila numai cand ma gandeam ca as putea rani pe cineva. De la patruzeci si noua de kg acum cantaream cincizeci si sase si eram un pachet de muschi.

- Julia, cred ca este timpul sa mergi mai departe, imi spuse Lieu din pragul usii. Cred ca este timpul sa iti iei viata in propriile maini si sa iti accepti destinul si sa nu uiti ca mereu te voi ajuta cand vei avea nevoie de mine. Jos te asteapta o masina.

Asa se sfarsea totul? Brusc si fara punct culminant? Regizorul vietii mele era un imbecil in acest caz.

- Julia, inca ceva - iti multumesc. Mi-ai adus aminte de mine cand eram ca tine.

As fi vrut sa plang, asa cum o faceam la finalul oricarui film indiferent de gen, pentru ca as fi vrut sa mai prelungesc finalul. M-a batut pur si simplu pe umar si mi-a urat succes.

- Hai, pleaca de aici pana nu devin melancolic, imi spuse Lieu.

Am inaintat spre usa principala, am apasat pe clanta si am deschis-o.

- Julia, inca ceva.

Lieu imi arunca o cutie neagra pe care am prins-o din zbor. Am deschis-o si am vazut un pistol Mamba.

- In mod normal Mambele sunt niste porcarii americane. Asta este cam ultimul din seria lui si este modificat de mine. Trebuie sa apesi de doua ori pe tragaci ca sa il deblochezi si asta doar prima data. Este al tau si numai al tau.

Ridica din umeri dandu-si ochii peste cap. In ultimele trei luni incercasem toate armele din casa lui si fiecare avea cate o problema. Am mai aruncat o privire peste el si am vazut o inscriptie. "Imperiae Ruo" ceea ce insemna "Imperiul cade". Am auzit un claxon iar Lieu mi-a facut semn sa plec apoi s-a intors cu spatele. Am coborat scarile si am vazut singura masina de pe toata strada. Geamul soferului s-a lasat usor in jos.

- Joseph! am strigat eu in gura mare iar acesta tresari. Bucuria mea era nespusa, dar instantaneu mi-am adus aminte ca nu putea fi acelasi Joseph din simulator. Doctorul Karl Rogger imi spuse ca persoanele din simulator sunt asemanatoare din punct de vedere fizic, dar nu si psihic.

- Domnisoara Julia, va rog sa va urcati in masina.

Mi-am luat locul in partea stanga.

- Am inteles ca ati fost in simulator si am inteles ca am fost unul dintre personajele simulate. Dati-mi voie sa ma prezint oficial. Numele meu este Joseph Larson si sunt generalul familiei Nagit, sub directa Regelui Nagit si al fiului cel mare Haruun al Nagit.

Intr-adevar, el nu era un simplu majordom asa cum fu in simulare.

- Julia Welling, am raspuns la randul meu fara sa stiu ce atributii sa-mi adaug.

- Imi pare bine de cunostinta, domnisoara, sper sa avem o colaborare frumoasa si lunga.

Masina porni iar eu l-am putut zari pe Lieu la geam in timp ce ne indepartam de locul care imi fusese casa timp de cateva luni.

Plecasem cu soarele sus pe cer, dar pana la destinatie am adormit, trezindu-ma in plina noapte in aceeasi masina. Aceasta opri in fata sediului principal al Imperiumului din Zona 1 care cuprindea fosta Franta, Belgia, Olanda, Germania si Spania si Portugalia. De pe bancheta din spate Joseph imi inmana o cutie impachetata in hartie alba. Am urcat scarile institutiei, in timp ce doi paznici deschideau larg usa de la intrare.

- Ai treizeci de minute sa faci o baie si sa imbraci rochia din cutie, imi spunea Joseph in timp ce ma conducea pe holuri. Apoi vom merge in sala "Tronurilor" unde vei fi investita de catre print in "CI". Tu vei fi incepand din aceasta seara primul paznic al printului. Tu iti vei da viata pentru el. Acesta va fi scopul tau in viata. Presupun ca domnul Lieu te-a anuntat. El este ante-predecesorul tau. A parasit aceasta functie din cauza unor conditii medicale nefavorabile continuarii serviciului acum jumatate de an. De atunci locul lui a fost tinut de Marcus Robers care a decedat acum doua zile. S-ar putea ca nici tu sa nu ai o viata prea lunga incepand de astazi, dar sper ca esti pregatita.

Cuvintele lui m-au socat de-a dreptul. Lieu imi prezentase aceste aspecte foarte, foarte exagerat de vag. Sangele mi-a inghetat in vene pentru cateva secunde.

Am intrat in baie si apoi sub jetul de apa fara sa ma pot gandi la nimic. Pur si simplu mintea mea era goala. La un moment dat Joseph ma intreba daca sunt gata, anuntandu-ma ca mai sunt zece minute pana la investirea mea. Am iesit din dus, trantindu-mi prosopul peste fata si asezandu-ma pe gresia rece. L-am trecut peste piele indepartand picaturile de apai, apoi mi l-am frecat de par pana a inceput sa se usuce. Am tras rochia pe mine si mi-am pus pantofii ca un robot. Nu am fost in stare sa admir niciun detaliu. Am iesit din baie fara sa scot un sunet si l-am urmat din nou pe Joseph pe coridoarele lungi.